AcasăRabbi ziceEntuziasm? De ce?

Entuziasm? De ce?

Crin Antonescu a simţit nevoia să anunţe cu trompeţi şi ţambal o mare victorie pentru PNL: Claudiu Elwis Săftoiu este, de ieri, membru al Partidului Naţional Liberal. Hip-hip-uraaa!

Domnu’ Elwis se poate înscrie în absolut orice partid e dornic să-l primească, asemenea, PNL poate primi în rândurile sale pe oricine socoteşte potrivit. Totuşi, de ce mama dracului o fi înscrierea lui Săftoiu o mare plezneală pentru liberali, asta nu mai pricep? Sigur, reîntregirea familiei, am priceput asta. Pentru că Săftoiu & Săftoaica se livrează doar împreună, la pachet cu aragazul de acasă. Uite că acum, familiei nu-i mai put alianţele PNL şi s-a hotărât să se regrupeze cu reşou, tigăi şi polonice în parcarea PNL, precum odinioară la dosul băsescului.

Bun, a venit omul, adus de nevastă, a luat o coală de hârtie şi a scris frumuşel, cu pixul de 6 lei: eu Claudiu Elwis etc. m-am trezit azi dimineaţă lângă nevastă şi l-am mai înjurat o dată pe Băsescu pen’ că nu m-a lăsat să fiu şi eu şef de securişti mai mult de trei zile. Şi atunci m-a bulit revelaţia că de fapt eu sunt liberal. etc. etc.  Treaba lui, să-i fie de bine. Totuşi, care e marele câştig pentru PNL de a simţit Crin nevoia să vină să se umfle în pene că a mai colectat unul din eşuaţii lui Băsescu. Săftoiu nu e nici sfârcul roz al intelectualităţii româneşti, nici vreo putină plină ochi cu charismă, nici măcar deţinătorul recordului judeţean la băut apă plată. Singura sa competenţă certă este respiraţia. Pentru că da, Claudiu Elwis respiră extrem de competent. Inspiră cu pricepere şi expiră cu dibăcie. Inspiră pe gură şi expiră pe unde poate. Totuşi, nu văd de ce înscrierea în partid a unui personaj cu asemenea competenţe ar fi prilej de chiuit. Dar nici nu e problema mea. Bucuria lui Crin seamănă cu bucuria celui care, înainte de ’89, era încântat că îşi cumpăra o Dacie 1300 zgâriată, pentru că era refuzată la export.

P.S. Nu împărtăşesc nici entuziasmul de-a dreptul exagerat pentru victoria de la Baia Mare. Care victorie iar dă, în mintea unor uselişti, aburi de 60%.

P.P.S. Să mai explic de ce am ales poza de mai sus pentru ilustrarea acestui articol?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Chestia e că nu cred că l-a adus Săftoaica, cea care ocupă deja cu succes poziția de fostă soție. Mai mult, s-ar putea ca PNL-ul să rămână doar cu Elwis, că Adriana s-a arătat de multe ori cam indisciplinată față de papucul lui Antonescu, refuzând să-l pupe necondiționat.
    În plus, este nedrept să îl desconsideri pe CE Săfotiu. Este un foarte competent consultant politic, el contribuind decisiv la câștigarea alegerilor (de exemplu) de către actualul primar de Sfântu Gheorghe (Tulcea), strategiile lui convingându-i pe cei 300 de alegători din comună. (Asta e absolut pe bune, căci a existat cineva deispus să-i plătească onorariul pnetru a se asigura că în comuna respectivă iese primar cine vrea el).

  2. The Boc Government is moving to regulate the consumption of potatoes of inappropriate or downright frivolous colours (ie any colour other than the prescribed democrat-liberal orange). As of today, only government-approved potatoes will be able to be sold. Furthermore, government-approved potatoes will have an anal-friendly shape, to facilitate self-insertion by members of the public as a preparatory measure in view of the expected democrat – liberal victory over the population at the next elections.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...