Finala concursului Eurovision şi staborul PDL au fost evenimentele zilei de ieri. Cum niciunul dintre ele nu merita un articol separat, se vor descurca împreună, în acelaşi articol.
La Eurovision a câştigat Azerbaidjanul, la pedelic Boc. Azerbaidjanul a câştigat cu o lălăială greţoasă, dar urlată din toţi bojocii de o dizeuză care era convinsă că falseurile zbierate reprezintă buricul muzicii. Partenerul ei de scenă – pentru că acolo era o coaliţie un duet-năduşea din greu încercând să se dumirească în ce gamă se cântă până la urmă. Important e că ăi mulţi i-au votat. Şi la anul Azerbaidjan scrie pe Eurovision. Să vedeţi voi meserie de organizare la azeri. La fel şi la pedelic.
Pe rolul de măscărici, cu fudulie asumat de Paleologu jr., a fost multă bătaie la Eurovision. Cred, totuşi, că franţuzul i-a bătut pe toţi. Franţa a trimis un concurent care, în reveriile lui, se credea tenor. Rar mi-a fost dat să aud ceva mai penibil decât răgetele băietului cela. Omul era în permanenţă sub ton. Ba de câteva ori reuşise să rămână binişor în spatele orchestrei cu aproape o pătrime, dar a recuperat pe final când a terminat mai devreme. Paleologu, pe de altă parte, a reuşit să veselească sala ticsită de pedelişti, cam la fel cum îi tăvălea de râs Doru Octavian Dumitru pe spectatorii de la Miss Piranda.
Altfel, sigur, şi colo şi dincolo, beculeţe, plasme cât casa, tehnologie şi ţoale de firmă. Uitându-mă pe scenă, la pedelici, şi văzându-i înşiraţi acolo pe Băsescu, Boc, Udrea, Oltean, etc. mi-am amintit de avizierele de pe vremuri, din faţa secţiilor de miliţie. Şi socoteam cam de câţi lunetişti buni ar fi nevoie pentru ieşirea din criză.
Pe urmă s-a trecut la vot. Conform tradiţiei, votul pe bisericuţe: scandinavii între ei, Austria cu Germania, Videanu cu Blaga. Noi am luat voturi de la căpşunari. Adică tot de la noi. Anul ăsta s-a procedat mai democratic: adică s-a anunţat că oricine poate vota de maximum 20 de ori de pe acelaşi telefon. Cam ca la votul din diaspora, de la prezidenţialele din 2009. Şi uite aşa a câştigat Azerbaiboc.
Asta a fost. Ce mi-a scăpat?
P.S. A existat şi un moment emoţionant ieri. Momentul în care din Moldova, renunţând la engleza de până atunci şi revenind la limba maternă, prezentatoare a anunţat „pentru România 12 puncte”. Cu adevărat emoţionant.
O mare labareala.
Stii ?
Cand lipseste obiectul prestatiei, se foloseste stanga.
Uite aici ce ți-a scăpat 😀
PS Ar fi trebuit prea multi lunetisti… era mai buna dinamita 😀
Eurovision a devenit un sondaj al „prieteniilor” intre tari.
Mi-a plăcut asocierea între cele două evenimente! Plus momentul cu adevărat emoționant.
O asociere spontana intre senzatii de natura diferita, care se sugereaza reciproc…o sinestezie deci![wow]
Doua chestii gretoase … Atat si NIMIC mai mult!
In total asentiment cu tine , rabbi , si , mai ales cu completare lui @arsulici (na … , ca sa vezi ca iti apreciez completarile inspirate 😉 ) „Would someone to offer him …?” 🙂
De acord cu momentul inedit si emotionant al prezentatoarei din Moldova
Nentule,las-o in gura ma-sii pe aia cu „capsunarii”,zau.De la tine chiar ca ma astept sa nu folosesti cuvantul asta.Si nici macar nu-mi plac capsunile de-aici,caca-m-as in ele de acrituri bune de facut doar poze…
Deci nu te-au impresionat lacrimile prezidentiale? Nu esti persoana sensibiloasa la trairile si memoriile marinerului …
Avizierele din fata sectiilor de militie, lunesti buni…corect. Adica fotografiati cu mitraliera. Ce poze, ce poze…
Bun articolul. Am o nelamurire totusi. Ce legatura are poza cu Eurovisionul si cu Boc… 🙂 . E vreo legatura sentimentala ?