AcasăOy-oy!Europedelion

Europedelion

Finala concursului Eurovision şi staborul PDL au fost evenimentele zilei de ieri. Cum niciunul dintre ele nu merita un articol separat, se vor descurca împreună, în acelaşi articol.

La Eurovision a câştigat Azerbaidjanul, la pedelic Boc.  Azerbaidjanul a câştigat cu o lălăială greţoasă, dar urlată din toţi bojocii de o dizeuză care era convinsă că falseurile zbierate reprezintă buricul muzicii. Partenerul ei de scenă – pentru că acolo era o coaliţie un duet-năduşea din greu încercând să se dumirească în ce gamă se cântă până la urmă. Important e că ăi mulţi i-au votat. Şi la anul Azerbaidjan scrie pe Eurovision. Să vedeţi voi meserie de organizare la azeri. La fel şi la pedelic.

Pe rolul de măscărici, cu fudulie asumat de Paleologu jr., a fost multă bătaie la Eurovision. Cred, totuşi, că franţuzul i-a bătut pe toţi. Franţa a trimis un concurent care, în reveriile lui, se credea tenor. Rar mi-a fost dat să aud ceva mai penibil decât răgetele băietului cela. Omul era în permanenţă sub ton. Ba de câteva ori reuşise să rămână binişor în spatele orchestrei cu aproape o pătrime, dar a recuperat pe final când a terminat mai devreme. Paleologu, pe de altă parte, a reuşit să veselească sala ticsită de pedelişti, cam la fel cum îi tăvălea de râs Doru Octavian Dumitru pe spectatorii de la Miss Piranda.

Altfel, sigur, şi colo şi dincolo, beculeţe, plasme cât casa, tehnologie şi ţoale de firmă. Uitându-mă pe scenă, la pedelici, şi văzându-i înşiraţi acolo pe Băsescu, Boc, Udrea, Oltean, etc. mi-am amintit de avizierele de pe vremuri, din faţa secţiilor de miliţie. Şi socoteam cam de câţi lunetişti buni ar fi nevoie pentru ieşirea din criză.

Pe urmă s-a trecut la vot. Conform tradiţiei, votul pe bisericuţe: scandinavii între ei, Austria cu Germania, Videanu cu Blaga. Noi am luat voturi de la căpşunari. Adică tot de la noi.  Anul ăsta s-a procedat mai democratic: adică s-a anunţat că oricine poate vota de maximum 20 de ori de pe acelaşi telefon. Cam ca la votul din diaspora, de la prezidenţialele din 2009. Şi uite aşa a câştigat Azerbaiboc.

Asta a fost. Ce mi-a scăpat?

P.S. A existat şi un moment emoţionant ieri. Momentul în care din Moldova, renunţând la engleza de până atunci şi revenind la limba maternă,  prezentatoare a anunţat „pentru România 12 puncte”. Cu adevărat emoţionant.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Eurovision a devenit un sondaj al „prieteniilor” intre tari.
    Mi-a plăcut asocierea între cele două evenimente! Plus momentul cu adevărat emoționant.

  2. Doua chestii gretoase … Atat si NIMIC mai mult!
    In total asentiment cu tine , rabbi , si , mai ales cu completare lui @arsulici (na … , ca sa vezi ca iti apreciez completarile inspirate 😉 ) „Would someone to offer him …?” 🙂

  3. Nentule,las-o in gura ma-sii pe aia cu „capsunarii”,zau.De la tine chiar ca ma astept sa nu folosesti cuvantul asta.Si nici macar nu-mi plac capsunile de-aici,caca-m-as in ele de acrituri bune de facut doar poze…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...