Acasăcacatul in artaCompozitorul de muzică de...

Compozitorul de muzică de lift

Nu funcţionez în industria muzicală, afacerile cu cântări sau cum se va mai fi numind ceea ce are legătură cu portativul. Competenţele mele legate de domeniu se rezumă la calitatea mea de muzico-dependent şi atât. Ştiu însă că, precum în orice domeniu, există nişte ierarhii, un fel de piramidă. În vârful piramidei s-ar afla Mozart, Bach sau Beethoven. Compozitorul de muzică de lift, dacă păstrăm acest sistem de raportare, s-ar afla undeva la doi metri sub piatra fundaţiei.  Ca să nu existe confuzii, vorbim strict despre cel care compune muzică special pentru a fi ascultată în lift, care o concepe având în minte exact această utilitate finală a muzicii sale. Omul este un specialist, în domeniul său. Muzica sa – concedem să o numim astfel- nu trebuie să placă. Nu are rostul de a interesa, de a emoţiona, de a transmite ceva. Nu are nici măcar scopul de a atrage atenţia, fiind din acest punct de vedere inferioară soneriilor de apel de la începutul telefoniei mobile. Muzica aceasta are rostul de a acoperi huruitul liftului, de a se asorta cu beculeţele care pulsează, cu nichelul ornamentelor care împopoţonează lifturile moderne. Dacă îşi depăşeşte această menire este deja un exces. Nimeni nu s-a trezit fredonând melodia din lift.

Compozitorul de muzică de lift nu este afon, e doar inept, mediocru, lipsit de orice talent. Are însă acasă o claviatură cumpărată de la supermarket şi un frate care lucrează la o companie producătoare de lifturi. Dacă nu ar exista el, clapa lui şi fratele său ( sau relaţiile sale cu producătorul de lifturi) în lift ar fi linişte. Sau s-ar asculta o muzică decentă. Dar pentru că el există şi are ambiţii muzicale difuzoarele liftului, dibaci ascunse sub panouri frumos lustruite, împrăştie sunete anapoda, care, totuşi, ascund larma făcută de mecanismul liftului în urcuşul ori coborâşul său. Compozitorul de muzică de lift e un netalentat benign. Muzica sa nu strică nimic, câtă vreme rămâne acolo, în lift, iar liftul în puţul său.

Se întâmplă uneori ca un compozitor de muzică de lift, mediocru, tâmpit şi plin de pizmă pe cei cu adevărat talentaţi, să aducă, cine ştie cum mari servicii unui puternic al zilei. Iar acesta din urmă, pentru a-l răsplăti, îi organizează un concert, ba nu, o suită de concerte, la Ateneu. Beethoven iese din program, Bach e scos din repertoriu. Ateneul devine locul unde se ascultă doar muzică de lift. Cine l-ar contrazice pe puternicul zilei? Ba mai mult, inşi mărunţi, viermi gelatinoşi, lipsiţi de şira spinării, vor sări grăbiţi să aplaude marea descoperire a celui puternic. Programa şcolară se modifică, radiourile încep să difuzeze intensiv muzica de lift a norocosului ageamiu. Noi generaţii de inepţi sunt crescute în „muzica” acestuia. Tâmpiţii naţiei ascultă în extaz, la telefonul mobil, la Ipod, la ce se găseşte, concertul pentru liftul nr. 2 de la mall. Muzica de lift devine atotstăpânitoare, cretinismul îşi găseşte expresia muzicală, iar imbecilii patriei îl aplaudă pe puternic pentru grozava lui descoperire. După puţină vreme naţia întreagă devine o naţie de hipocefalici cărora le curg balele din gură ascultând hipnotizaţi muzică de lift.

Toate acestea mi-au venit în minte sâmbătă, când prin declaraţia sa, Baconschi mi-a amintit că el este ministrul de externe al României. El, compozitorul de muzică de lift.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Ti-a scapat un amanunt : dupa o vreme devine absolut necesara organizarea unui festival national al muzicii de lift ! 😀
    Or, dupa cum bine ai observat, tocmai la o asemenea festiboala nationala l-ai remarcat pe ipochimen !
    Mama, mama – ce concurenta ! 😀

  2. :)) Pe mine m-ai derutat, ataci in zig-zac ! La inceput credeam ca ataci muzica moderna, si am trecut repede la”culturalizare”, informari suplimentare. Eu eram gata sa iau apararea noilor curente de muzica de camera si lift, (nu ma pricep la muzica dar auzusem candva de Procofiev si chiar ascultasem odata ceva) Ma lamurisem ca e vorba de o formatie care nu parea sa aiba nevoie de sustinerea mea cand mi-am dat seama ca la inaintare era tot tema politica…
    Ataci in zig-zac! Cum sa mai fii avocatul diavolului in aceasta situatie?

  3. Ba sa avem pardon, Moshe! Baconschi e odrasla de jigodie comunista! E fiul demn al lu’ tac’su, botezat cu briciu’, venit de la Moscova! Cam ce altceva ar putea sa zica? Aschia nu sare departe de trunchi? N-asa? Ei, lasa – de fapt e de -al tau – DE STANGA!
    Si cu voturile e ca la tatuca Stalin – nu conteaza cine cu cine voteaza – conteaza cine le numara! Acum e doar o usoara transformare – cu votul prin corespondenta!

  4. „jigodismul, fripturismul, ticăloşia reprezintă un curent politic aparte, iară împărţeala spre dreapta ori stânga iaste doară spre prostirea norodului.”
    Aferim, rabbi! Niciodata n -ai avut mai multa dreptate!

  5. Am avut „onoarea” de a avea o confruntare 1 la 1 cu Excelenţa Sa, domnul Baconski şi concluzia la care am ajuns e că omul ori e retardat, ori doar foarte îndoctrinat religios, chestie complet nedemnă de un om care ar trebuie să reprezinte interesele României pe plan internaţional. Trebuiau să-l lase naibii la Vatican, unde îi era locul.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...