AcasăPtiuStrauss Kahn

Strauss Kahn

Habar nu am dacă Strauss Kahn chiar a babardit-o pe camerista aia. Sunt mai degrabă tentat să cred că nu s-au înţeles la preţ. Adicătelea sex anal şi oral. Presupun că nu în ordinea asta – câh. Şi mai presupun că, oricum ar fi, a existat o pauză între, cu trecere pe la duş- vreau să cred. Ori în timpul ăsta violata ce făcea? Suna la OTV să intre în direct, ca să reclame violul? Mă rog, chiar nu mă pasionează.  Ce respiră parfum de autentic în toată povestea asta e tocmai ideea că, pe bune, raporturile dintre tine, negru amărât şi FMI cam la asta se rezumă: muie şi futut în cur.

Strauss Kahn avea toate şansele să devină viitorul preşedinte al Franţei. Fără tocuri. Şi cu aplecare spre fofoloancă în general, nu doar spre a Carlei. După isprava asta, foarte probabil, cariera sa politică e isprăvită. Dacă însă, prin cine ştie ce minune, băiatul reuşeşte, totuşi, să devină preşedintele Franţei, pot anticipa de pe acum că:

– în guvernul francez va apărea ministerul turismului şi dezvoltării;

– afacerile cu parcări, în Paris, vor cunoaşte o deosebită înflorire;

– titulara ministerului turismului va iniţia curentul „tricotat în studiourile de televiziune”;

– un fost cascador va apărea la televizor ca să arate exact unde se află pixelul albastru în imaginile cu violul;

– un hipocefal, se va prezenta, tot în studiourile de televiziune, pentru a calcula viteza jetului de spermă şi pentru a testa cu limba din dotare consistenţa acestuia. În  urma acestei strălucite demonstraţii, va deveni ministru al educaţiei.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Arestat în urma unor acuzaţii de tentativă de viol şi sechestrare, Dominique Strauss-Kahn, preşedintele FMI şi singurul contracandidat credibil împotriva lui Sarkozy al mult-prea-erodatului Partid Socialist Francez, precum şi a ascensiunii dreptei xenofobe a Frontului Naţional al Marinei Le Pen, şi-a văzut, în câteva ore, cariera politică evaporându-se.

    http://www.spunesitu.ro/Politic/Dezbateri/Lipsa-de-credibilitate-politica-si-de-competitie-pentru-obtinerea-acestei-credibilitati-naste-monstri–7115/page-1,cols-0

  2. N-aş prea crede. Cu puţin înainte de precedentele alegeri prezidenţiale din Franţa i s-a întîmplat ceva asemănător, doar că acuzaţia era de natură financiară, nu sexuală. Justiţia l-a declarat nevinovat, dar prea tîrziu ca să poată candida. Cred că acum e la fel.

  3. Sper să-mi amintesc să nu mă cazez niciodată acolo, la acel hotel… După ce că are curvele atât de scumpe că șeful FMI nu-și permite s-o plătească, mai și intră cameristele ca pe bulevard când turistul e încă în cameră și iese cu cucul gol de sub duș…. (păi cărui bărbat gol nu i se face cucul precum nasul lui Pinochio când vede o micuță subretă?)….
    Și îmi amintesc filmele franțuzești din anii 70-80, care descriau (și uneori parodiau) lupta politică pentru putere între serviciile secrete DST și DGSE… Sincer nu m-ar mira ca DGSE să-l fi lucrat pe DSK, speculând tocmai slăbiciunile (mă rog, tendințele de „întărire”) ale acestuia la vederea de ceva parte feminină…

  4. Mulți europeni sunt aproape convinși că afacerea Strauss Kahn este opera serviciilor secrete americane, sau a unei conspirații menite să deschidă culoar asiaticilor spre șefia FMI. Dacă motivația ”Tigrilor” din Asia este clară, mobilul americanilor ar putea viza fie reglementările mai dure de pe piața de capital, fie lupta cu paradisurile fiscale, ambele proiecte fiind susținute de europeni. Mulți europeni sunt aproape convinși că afacerea Strauss Kahn este opera serviciilor secrete americane, sau a unei conspirații menite să deschidă culoar asiaticilor spre șefia FMI. Dacă motivația ”Tigrilor” din Asia este clară, mobilul americanilor ar putea viza fie reglementările mai dure de pe piața de capital, fie lupta cu paradisurile fiscale, ambele proiecte fiind susținute de europeni.

    http://www.dcnews.ro/2011/05/teoria-conspira%C8%9Biei-in-cazul-strauss-kahn-acuzatoarea-are-nume-de-medicament/

  5. Si-a luat-o la calcaiul lui Ahile. L-a facut din fund o camerista (oare ce grad are tipa si la ce serviciu (i) e angajata?).
    Din pacate acum are Europa o problema in a-si impune din scurt un nou sef la FMI, dat fiind faptul ca pe acolo sefii au fost mereu europeni.

  6. Putin conteaza ce inscenare nereusita au facut (cred ca va fi transformat in victima, iar sansele ii vor creste si mai mult). Cred ca doar a fost o incercare disperata de ceva intr-un scenariu mult mai amplu. In schimb, excelent paralelism cu „caragialismul” nostru actual!

  7. @spunesitu: ma intreb si eu asa, intr-o doara: oare nu trebuia sa se gindeasca la cariera lui INAINTE de a se da lu popoul unei cameriste?
    Daca (sa zicem prin absurd) serviciile au ‘plantat’ o musulmana acoperita peste tot (deci nici macar nu au plantat o fetiscana nurlie dezvelita la limita decentei) el chiar nu are nici un fel de stapinire de sine? S-a lasat atit de usor dus de nas ca sa isi distruga o cariera promitatoare din cauza unor nuri refuzati de draperii ‘burcesti’? Pai atunci nici macar NU MERITA zic eu, sa ajunga la Presedentia Frantei!!! Cred ca pina si Franta si-ar dori un presedinte care nu e asa de usor de dus de nas. Nu? S-ar putea sa si gresesc……in fond la noi s-au lasat dusi de nas de un musulman fara cetatenie……mai stii?

  8. ziceam de teoriile conspitatiei legate de acest caz 🙂 Una este alimentată și de numele așa zisei victime a lui Strauss Kahn. Se știe că identitatea unor persoane folosite de serviciile secrete trebuie construită. Menajera ”violată” provine din Ghana, o țară în care arhivele nu au rigoarea celor occidentale, deci se poate ușor crea un personaj fictiv care ar fi emigrat de acolo. Prenumele cameristei este Ophelia, ceea ce trimite la un personaj de teatru, iar numele, Famotidina, pare o glumă, deoarece este denumirea unui medicament împotriva ulcerului. Celebrul Pepcid, cum este vândut pe piața americană, a fost dezvoltat de o companie japoneză în anii 70 ai secolului trecut, ajungând să ceară aprobare de vânzare în 1979. Culmea, ”victima” lui Strauss Kahn figurează ca fiind născută la 17 ianuarie 1979, în același an în care ajungea la FDA și pastila care îi dă numele de familie!
    http://www.dcnews.ro/2011/05/teoria-conspira%C8%9Biei-in-cazul-strauss-kahn-acuzatoarea-are-nume-de-medicament/

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....