AcasăUncategorizedFactorul Tolbuhin

Factorul Tolbuhin

Am o problemă. Bine, de fapt am mai multe probleme, dar nu sunt pe canapeaua specialistului ca să o iau de la momentul când, pe vreme grădiniţei, mi-am surprins educatoarea trăgând apa la budă şi ce fel am dedus că, de vreme ce trage apa, făcuse ceva acolo. Momentul în care am descoperit că şi educatoarele se cacă a fost cu adevărat unul tulburător, viaţa nu a mai fost la fel, iar interesul meu pentru procesul educaţional a cunoscut o drastică diminuare. Am zis că nu despre asta vreau să vorbesc!

Deci am o problemă. Nu mai suport, în trafic, maşinile înmatriculate în Bulgaria! Şofatul în România e un gest de curaj. Regulamentul rutier e facultativ, politeţea un impediment. Tupeul, şmecheria golănească şi nesimţirea reprezintă articolele 1, 2 şi 3 din codul rutier de facto. La toate astea se adaugă, de ceva vreme, factorul Tolbuhin. Adică maşinile înmatriculate în Bulgaria.

Maşinile astea, despre care vorbim, sunt produse, toate, de firma JAF. În general, deci, discutăm despre jaf, modelul Henric VIII sau, în cel mai bun caz, colegele de generaţie ale congresului nr. 9 al PCR. Iar şoferii fac toţi parte din specia „ţăran cu fes”. Chestiile astea ar fi suportabil de supărătoare, dacă deţinătorii de jafuri înmatriculate în ţara castraveciorilor, nu s-ar crede scutiţi de roşu la semafor. Ţine deja de cutumă: dacă eşti neam prost şi din banii de alocaţie ai puradeilor ţi-ai cumpărat din Bulgaria un fier de călcat pe motorină, pe lângă CD-ul de la retrovizoare, iconiţe şi codrul de brăduţi deodorizanţi, e musai să  încalci, în fiecare secundă în care te afli în trafic, simultan, minimum 3 reguli de circulaţie. Cedarea priorităţii e pentru fraieri, semnalizarea pentru guşteri ( oricum nu-ţi merge semnalizarea), la giratoriu există o singură regulă: maşina cu număr de Bulgaria face ce vrea.

Sigur, ca bun ecologist, apreciez faptul că maşinile astea încearcă să compenseze răul pe care îl fac mediului cu fumul negru, gros şi des pe care îl scot, economisind energia. Pentru că la astea farurile nu funcţionează niciodată simultan. Cel mult unul câte unul. Şi oricum, omul cu fes de la volan n-are nicio treabă: ştie el că dacă maşina îi e înmatriculată în Bulgaria e ca şi cum ar avea conturile în Insulele Mann ( adică insula Man, cum bine sunt mustrat!), nimeni nu-l poate atinge.

Cum povestea asta a început să capete proporţiile unui fenomen, care fenomen începe să îmi dea tot mai multe bătăi de cap în trafic, m-am gândit că, poate ar trebui să întărim prietenia româno-bulgară şi acordăm maşinilor înmatriculate acolo, ori de câte ori le întâlnim, cuvenitul salut: salutul cu ranga!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. bre, insulele alea e Man şi e una singură 🙂
    am înţeles că e de-a dreptul plăcut să te ciocneşti cu un „bulgar”, mai bine casezi maşina decât să încerci să ţi-o repari pe banii asigurărilor din Bulgaria…

    • Si cel mai rau e sa te ciocanesti cu bulgarii originali, la ei acasa.

      Cui trebuie sa-i multumim pt. ca toti fomistii care vor si ei o masina fac pe dracu’n patru si pana la urma tot reusesc sa-si inmatriculeze un cazan care se rostologeste ulterior cu nr. BG?

      PS: Mai sunt si unii baieti finuti care au cate un SUV preparat pt. distractii offroad de weekend, cu motor mare si implicit imatricularea pe BG e necesara dar astia-s o „minoritate minuscula”.

  2. Or ajuns ciopor şi pe la Sibiu. În trafic se comportă „omeneşte”. Problema-i că trebe să-i depăşeşti iute ca să scapi de fum, numa’ că nu prea ai unde, depăşitul în oraş fiind cam ca-n formula 1 la Monaco…
    Banzai!

  3. Stiu ca suna ca la antena 1, dar boc este vinovat. Principala mea prolema cu cei din Bulgaria e legata de asigurare , stiu ca teoretic masinile au asigurare dar naiba stie cand si daca vor plati? Ca scot fum e de asteptat..in orice tara bananiera exista si asemenea masini. Dar statul pierde bani pentru ca sunt inmatriculate in Bulgaria, noi pierdem bani in caz de accident din cauza unor firme de asigurare fantoma, oamenii care conduc aceste masini mor pt ca itp-ul in bulgaria probabil ca e superficial..si nimanui nu-i pasa. pana la urma, la salariile din ro, ce mare lucru ar fi daca am conduce masini de 2000 de E pentru ca noi, astia , muritorii, nu avem mereu 15000E pt o masina? Insa cum sa-i explic lui Tariceanu-Citroen si dobiBocului ca o taxa mare nu inseamna un venit mare?

  4. Acum ne „întâlnim” semenii in trafic şi acesta reflectă foarte bine nivelul civilizaţiei în care ne scăldăm. Din păcate, aici, tupeul, nesimţirea, violenţa, neamul prost sunt în expansiune!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....