Şcoala de balet şi politică externă

Nu ştiţi bancul? Hai că-l ştiţi! Pe care nu-l ştiţi? Pe ăla cu şcoala de balet şi maniere elegante sau pe ăla cu Avramescu ambasador în Finlanda? Finlanda, bre, nu Finlandia! Oricum, nici nu sunt bancuri ci „întâmplări adevărate”.

Politica externă e chestia aia prin care tu, stat, coană Eftimiţo, carevasăzică că îţi gestionezi raporturile cu străinii. Când eşti ditamai dihania, ca SUA, îţi permiţi să trimiţi în ţări mai prăpădite, ca ambasadori, tot felul de ciudăţei, prieteni de-ai preşedintelui, sponsori din campania electorală etc. Când nu eşti, beleşti bine ochii înainte de a trimite dobitocul acolo. Şi România nu e. Mare dihanie.

Dacă am fi zdraveni la cap, nu am îngădui ca o chestiune esenţială pentru noi, aşa cum e politica externă, să devină tabără pentru sinecurişti. Nu ar trebui să permitem ca posturile de reprezentare externă, fie că e vorba de posturi de ambasadori sau directori de ICR, să fie ocupate de oameni deţinători ai singurului merit că sunt obedienţi faţă de Băsescu.

La noi politica externă e un fel de concert pentru mandolină şi cheie franceză. Adică multă ciripeală pe lângă subiect şi ranga-n sticlă exact când ne doare. Cum altfel să fie când principiul diriguitor al politicii noastre externe e exprimat pe vectorul oral în raport de licurici? Uite aşa se face că avem ca ministru de externe un tip despre care ştim fix următoarele lucruri:

– ta’su’ a fost mare poet şi simultan mare mâncător de rahat comunist;

– el personal e specialist în jacuzzi şi erotism de chiuvetă;

– deşi e absolvent de teologie, nu are niciun Dumnezeu;

– e meşter la alba neagra cu voturile din străinătate;

– i-ar da limbi Nuţicăi.

S-au dus vremurile în care trebuia să te recomande vocea şi talentul. Eheeeei…

Acum ne-a scuipat în ochi vestea că îl trimitem ambasador în Finlanda pe Cătălin Avramescu. Ăsta e tulburatul ăla care funcţionează pe post de înlocuitor de Udrea, la Cotroceni. Să vedem ce ştim despre ăsta:

– e tâmpit;

– e foarte tâmpit;

– pretinde că e specialist în canibali;

– e teribil de tâmpit;

– crede că dacă am avea arma nucleară am scăpa de sărăcie ( autentic!);

– e cumplit de tâmpit;

– e îngrozitor de tâmpit!

Bun. Deci nu mai bun de ambasador. Al lui Băsescu, nu al României. Schengene te facem muci! Dacă finlandezii ne-au trimis Nokia, noi li-l trimitem pe Avramescu.

Atunci când l-au trimis pe tolomacul de Ioan T. Morar consul în Franţa, explicaţia a fost că… vorbeşte limba franceză. Pur şi simplu! Vi se poate părea puţin, dar pentru Băsescu a fost suficient. Slugărnicia faţă de Băsescu o dăm factor comun pentru toţi numiţii şi nu o mai pomenim. Bun. Recapitulăm: deci Ioan T. Morar a binemeritat postul de consul pentru că proba o minimă competenţă ( chiar minimă!) în ceea ce priveşte ţara în care era trimis. Acum îl trimitem în Finlanda pe specialistul în canibali. Ce mesaj le transmitem noi subtil finlandezilor?

Oricum, competenţa lui Avramescu e discutabilă. Canibalismul, adică antropofagia, se referă la mâncatul de oameni, nu la mâncatul de rahat- disciplină la care clar e competent.