Mărturisesc, sunt fascinat de spectacolul onomastic. Desigur, alegerea numelui nu e o opţiune, nu e o alegere voluntară; numele ne aşteaptă, de cele mai multe ori, gata pregătit, cu rimă, cu ambiţii, cu inspiraţia unui naş tulburat de alcoolism, cu năravurile de microbist ale unui tată zăpăcit, cu naturelul simţitor al unei mame copleşite de lecturi romanţioase. Toate astea, viaţa, farsele hazardului, naiba ştie ce, nasc uneori un spectacol, cum spuneam, fascinant. Am cunoscut o namilă de om, un ditamai dulapul, care conform buletinului, răspundea la numele de Meluţu Mititelu.
Aţi primit mulţi dintre voi, probabil, mailul conţinând colecţia asta. Mi se pare senzaţional să te naşti în familia Brânză şi la botez să primeşti prenumele Wiliam. (N-am nimic cu omul) Mai apoi să devii coleg, în prartidul condus de unul numit Băsescu, apoi de altul numit Boc, cu doamna Plăcintă. Numele nu te face mai puţin credibil, mai puţin respectabil, mai neserios ori mai neînţelept decât pe alţii, dar naşte uneori, o prima şi superficială impresie nu foarte fericită.
Întâmplarea a făcut să întâlnescun domn numit Minunatu. Un om încântător, ca să nu spun minunat. Numele, atunci când s-a prezentat, mi-a provocat un lejer şi involuntar amuzament – de înţeles cred. Ce să spun? Conversaţia a fost agreabilă, totul ok. A venit un moment în care am pomenit de liceul la care am învăţat cu mulţi ani în urmă.
-A, păi acolo a terminat şi fiica mea, cam în aceeaşi perioadă.
– Se poate… – nu aveam cum îl contrazice. La vârsta domnului Minunatu era perfect posibil să fi avut o fiică din aceeaşi generaţi cu mine şi deloc improbabil ca ea să fi absolvit acelaşi liceu.
– Poate chiar vă cunoaşteţi! insistă domnul Minunatu. Luminiţa Minunatu, căsătorită Grozavu.
Naraţiunea se încheie aici. Abrupt. Aşa cum s-a încheiat şi conversaţia cu domnul Minunatu. Iar pentru asta unicul vinovat sunt doar eu şi totala-mi lipsă de delicateţe.
După ce am avut onoarea de a fi coleg de liceu cu Paligora I. Atena Viorica Elena Rodica şi cu Rândunel Pisică, nimic nu mă mai poate impresiona
Cum vi se pare ca suna:”Te-ai sculat ,crizantemutza mea?””Mai lasa-ma sa dorm,lucefarasul meu!” Sau:”Azi ce-ai pregatit la masa ,dulcisoara mea de trandafiri?””Fasolica batuta,elefantzelu’ meu!”Acu’,putzina tandrete si alint sunt binevenite,la orice varsta,da’cand spui la 70 de ani”Iubitel,ai pus mandatelul la posta?” iar raspunsul vine ca o adiere de primavara”Nu,felinuta mea,ca n-am platit repartitoarele de la caloriferut!”,parca-ti vine-a rade…In alta ordine de idei(cam tot p-acelasi diapazon).Daca numele de familie se mosteneste din tata-n fiu(putand fi schimbat doar prin pusu’ pirostriilor ori prin hotarare jud.),numele de botez ramane optiunea parintilor si a nasilor si e purtat o viata-ntreaga”de la tinerete,pan’ la batranete,pan’ la batranetze”(apropos de o colinda)Ca doar n-aveai cum sa protestezi in scutec si cu tatza-n gura…Ei(parintii)uita ca unele prenume se potrivesc odoarelor pana la o anumita varsta si ca ,mai tarziu,cand te mai si besi fara sa-ti dai seama,te vei simtzi stanjenit cand pe CI vor apare prenume ca:Bucurel,Danutz,Catrinel,Mugurel,Floricica etc.Sau cand,la 70 de ani, te va striga cineva pe strada:”Danute,ti-a venit pensia,ca mie nu?”Pe de alta parte ,ajunsi adulti ,isi vor da seama ca poarta niste prenume,care numai romaneste nu suna si care se potrivesc precum nuca in perete:Napoleon(Polo),Cleopatra(Cleo),Afrodita(Dida) Si ce frumoase sunt numele noastre de botez traditionale!Nu le mai amintesc,ca le stiti!
lucefărașul? Prima dată, din viteză, am citit luciferașul 😀
Bad, bad cat!
Eu nici acum nu sunt convins ca am stiut vreodata numele stomatologului care ma trata acum aproape 30 de ani : Patrunjel sau Leustean …?!
Ex-a mea, pe vremea când locuia și muncea în CT, își făcea dinții la un doctor Leuștean, fapt generator de numeroase miștouri din partea mea… Pătrunjel, Păstărnac, Ștevie, Rozmarin, Busuioc și alte etnobotanice de-astea..
[…] loc special în inima mea ocupă „galeria online”, amintind aci de Renata, Mordechai, Sifilica Blenorel şi micuţa dar energica gaşcă „Faceţi valuri!” alcătuită din […]
E minunat ca ti-am regasit blogul.
Un nume haios de care m-am pălit îi Irinel Lubene. Mi-a fost lector la un curs de „perfecţionare” la Romtelecom, acu-s vreo 10 ani.
Şi am mai at drecent peste unu Bîzamuscă Paraschiva.
Nasol. Ca-n bancu’ ăla cu Căcat Ion, care şi-o schimbat numele la majorat în Căcat Gheorghe.
Banzai!
Cunosc un domn ca pâinea caldă, numai zâmbet, tot un suflet. E drept, are o vârstă respectabilă. Sufleţel. Domnul Sufleţel de la Alba Iulia!
Mda, accidente se mai întîmplă, atît la numele de familie cît şi la prenume. Oricum, chiar dacă ai ghinionul să porţi un nume sau un prenume comic ori stînjenitor , poţi observa că, dacă eşti valoros ori măcar frumos la suflet, lumea te protejează cumva, găsind modalităţi de a ţi se adresa care să nu te pună în situaţia de a fi umilit 😉 Bine, eu – cu numele meu „de scenă” ar trebui să folosesc prilejul pentru a tăcea dar … 🙂
P.S.: Oricum, fac eforturi să-mi transform pseudonimul într-o marcă. Am observat, cu bucurie, că opinia mea (expusă joi pe Inpolitics) privitoare la nelegalitatea împiedicării senatorului Voicu de a-şi exercita dreptul de vot ca şi senator – a fost preluată azi de către senatorii opoziţiei 😉
Este, într-adevăr, nelegală împiedicarea senatorului Voicu de a vota, și împiedicarea unor alegători de a fi reprezentați de dl. Voicu.
DAR
Dacă vreodată i se va permite lui Voicu să voteze, ar însemna sinuciderea opoziției. De ce? Simplu. Gândește-te ce imagine ar fi să-l vedem pe Voicu în parlament, în zeghe, cu cătușe la mâini, însoțit de mascații de la SPIR îndreptându-se spre urnele unde se dă votul secret cu bile.
Gândește-te că PDL a crescut în sondaje exploatând în discursuri slăbiciunile PSD și problemele cu legea ale unor PSD-iști. Gândește-te la demagogia chiorului, care e un animal politic feroce. Gândește-te câtă muniție gratis ar avea băse dacă s-ar vedea imaginile pe care le-am descris mai sus.
Dacă s-ar întâmpăla toate astea, PDL ar rămâne la pitere încă vreo 5 ani… Așa că mai bine că Voicu nu e adus la vot.
Vezi, tu, e greşită premisa de la care pleci. Că ar fi adus în sala de plen, în zeghe etc. Singura posibilitate ca o instanţă să păstreze caracterul de privare de libertate al mandatului de arestare dar şi să-i permită lui Voicu să voteze – ar fi să-i instaleze în celulă un sistem electronic care să-i permită să vizioneze lucrările şi, totodată, să asigure transmiterea votului acestuia. Evident că e o utopie la cît de obedienţi sunt judecătorii Înaltei Curţi 😉
Sau cel puţin aşa-mi place mie să cred 🙂
alţi doi de care şi-au bătut joc părinţii sunt Triţă Făniţă şi Culiţă Tărâţă
Să-ţi mai spun ceva, dragule Arsulici, Voicu ar trebui să-şi dea demisia din parlament. Alegerile pentru locul său ar fi cîştigate lesne de USL şi, astfel, balanţa puterii ar fi înclinată în favpoarea opoziţiei. La rîndul său, ne-mai-fiind deţinătorul unei chei politice, Voicu ar avea mai mari şanse de a redeveni liber 😉
Ei, acum ai pus punctul pe i! Dacă, Doamne ferește, eram în locul său, demisionam din partid ca să nu prejudiciez partidul, și să nu blochez un vot…
Scuze, în favoarea opoziţiei 😉
@Pulimea taichii
Ar fi un semnal la fel de rău… „uitați, pesediștii provoacă cheltuieli cu instalarea de aparatura specială de vot pentru a vota din pușcărie”
Dar la cât îi place lui băse circul grobian, fii sigur că, de se va pune problema, va fi adus cu mult circ exact cum am descris eu 😀
Mesajul în concret va fi: Români, uitați cine vrea să vă conducă, oameni care se află la pușcărie… (lacrimă discretă). Dragii mei, să facem reforma statului (lacrimile cresc în intensitate) pentru ca nimeni să nu mai pretindă să-i conducă pe români din pușcărie… (voce de fundal bok: vom rămâne la putere… pușcăriașii lor nu vor domina)
Hmmm, aici, cu cheltuielile, ai un „point”. Totuşi, acest handicap e uşor de răsturnat: vorbeşte Adrian cu furnizorii săi „de casă” din China 🙂 şi trimit aparatură la preţ convenabil pe banii PSD-ului pe care, imediat, o donează Senatului, pentru uzul senatorului său :))