Sacrificiul ritual

Odinioară, în credinţele păgâne, pentru orice fel de problemă soluţia era aceeaşi: o şpagă mică la un zeu. Nişte flori pe altar, ceva fructe. Pentru probleme mai complicate se recurgea la sacrificii: un porc, o capră, un nagâţ. Dacă era groasă rău, atunci se recurgea la sacrificii umane. E dificil de înţeles de ce aveau zeii ăia nevoie de şpagă şi încă mai dificil de înţeles de ce un zeu dedulcit la sânge de om s-ar fi mulţumit cu ouă de porumbel şi pene de cocostârc. Oricum, nu despre rolul superstiţiei în perpetuarea prostiei avem noi a vorbi.

Astăzi, poporul pedelic,serios decimat de epidemia de sondaje, se găseşte la grea cumpănă.  Zeusul din dotare  o fi el mecanic de procente, în bătătura proprie, dar de la o vreme nici el nu mai are parte decât de ofrande în ouă stricate şi imnuri cu rima în „huo!”. Şi uite aşa, temându-se că zeul Electoral ar putea să-i urgisească la următorul festival al mandatelor, cu binecuvântarea oportună a zeusului propriu, s-au pus micii pedelici pe treabă. Au început cu micile ofrande în făină, ulei şi pui congelaţi, spre îmbunarea zeului Electoral. I-au construit în loc de temple piscine şi patinoare, doar doar s-o domoli epidemia din sondaje. Nimic. Popor prevăzător, pedelicii au socotit că n-ar fi rău să pună deoparte un milion de voturi, pentru zile negre. De asta s-a îngrijit marele Mag de rit ştampilar Pedelix Jacuzzius, dar cum în credinţa portocalie un milion nu înseamnă mare rahat, tot mai era ceva de făcut, spre îmbunarea zeului şi alungarea ciumei sondajelor.

Şi uite aşa au decis că e vremea să sacrifice pe altarul zeului Electoral nişte semeni de-ai lor. Au ales câte un virgin penal din familiile Shmenier, Tzeper, Contra, Banda şi Ciordelius şi i-au dat pe mâna marelui preot Deneaus, spre belire întru cinstirea zeului. Iar zeul a pogorât o ceaţă deasă. Şi era aşa o abureală de nu mai înţelegea nimeni nimic. Pe urmă s-a enervat zeul. Că poftea şi dânsul la sânge de familie sus pusă, nu doar la zamă de bibilici de port. Dar pedelicii i-au râs în nas şi le-a răspuns zeul cu ochii roşii de la praful care-i intrase în ochi:

– Ridzi tu, dar ridzi degeaba! Păi din familia Asfaltix niciun sacrificat? Păi niciun cocoş sacrificat? Da’ pe Ana Stase n-o halesc?

Şi putem continua aşa până vineri la ora 13: 26, fredonând parabole  aiurea şi vânturând mitologii de mahala. Socoteala e aceeaşi: arestările celor câţiva mafioţi de prin portul Constanţa sunt un mare praf în ochi, o mare abureală născocită tocmai pentru a oferi pedelicului răgaz de încă o alba-neagra electorală. Marii mafioţi ai pedelicului sunt în continuare imuni şi cu mult roz la pigment. Scotoceala din port  a avut loc după ce multă, multă vreme, presa a tot cerut asta. Iar atunci când s-a întâmplat s-a operat cu grijă, ca nu cumva să fie atins vreunul din organele vitale care alimentează pedelicul şi Cotroceniul. Ca de obicei au fost sacrificaţi nişte mafioţi mărunţi. ( Nu că Băsescu ar avea scrupule când e vorba de belirea apropiaţilor dacă interesul propriu o cere). Din păcate pentru ei golăneala asta nu mai prosteşte pe nimeni. Ba mai mult, din toată povestea asta descoperim cum poate creşte şi prospera o grupare mafiotă protejată şi ajutată de putere.

Pedelicii nu vor osteni să invoce povestea asta ori de câte ori se va vorbi despre corupţie, încercând să demonstreze cât de bine respiră lupta anti-corupţie si fără aparate, cât de eficientă e şi cum nu cruţă nici portocalii. Asta în vreme ce Videanu, Berceanu sunt bine merci. În vreme ce fostul ministru al muncii e relaxat, iar procesul Monicăi Ridzi se lungeşte pâna la paştele hipic. În vreme ce Roberta Anastase are doar grija programării la coafor. etc. etc. etc.

Hai, să fiţi iubiţi şi să aveţi parte de multe vânzări anterioare.