De la Bookfest (2)

Odată împlinit ritualul de trecere ( prin fum de grătar) eram pregătit de intrarea în spaţiul unde se întâmpla Târgul de carte. Înăuntru… ca la Moşi. Gălăgie, freamăt, îmbulzeală, năduşeală. Nimic nu poate sta în calea românilor dornici de cultură la preţ de chilipir. Atmosfera sonoră e una de bâlci. Fiecare stand pare dotat cu un set de difuzoare, fiecare set de difuzoare e dotat cu câte un microfon, iar fiecare microfon are atârnat de el un ciopor de vorbitori. Sau vorbăreţi. Şi absolut toţi au de prezentat câte o carte genială. La câte standuri o avea Shakespeare lansare, simultan?

Doi puşti se uită într-o dungă la mine. Mă uit şi eu la ei cu privirea “careitreababă?” nr. 3. Unul dintre ei vine spre mine cu faţa numai zâmbet, îmi întinde mâna şi zice:

– Rabi, faci o poză şi cu noi?

Hopa!

– Bre, mă confundaţi…

– Nu eşti Mordechai?

Asta e. Stau la poză şi promit să scriu ceva şi despre ei. Gata. Am scris.

Apoi mă îndrept spre standul Tritonic unde, la 16:30, aveam a spune, la rugămintea Luciei, câteva cuvinte despre cartea lui H. Salem, Cercul Virtuos. Localizez obiectivul şi o rog pe una din doamnele aflate la stand să îmi găzduiască rucsacul, undeva în spatele rafturilor pline ochi cu cărţi. Între timp ajunge şi Lucia şi ne urnim spre una din terasele despre care v-am vorbit în episodul anterior, la cafea, tutun şi oleacă de taifas.

Ce am tăifăsuit împreună cu Lucia şi Mădălina e lipsit de importanţă. Cu zece minute înainte de momentul la care era programată lansarea cărţii lui Harry ne îndreptăm spre locul faptei. Locul unde aveam să împlinesc marea ispravă.

În vreme ce Lucia saluta niscaiva prieteni eu mă strecor binişor să îmi recuperez rucsacul. Mă sprijin de unul din rafturi mă aplec şi… prăpăd! Raftul se prăbuşeşte cu cărţi cu tot. Conform principiului dominoului, antrenează în cădere celelalte corpuri de bibliotecă. În câteva secunde tot standul editurii Tritonic e la pământ, ca după cutremur. Prăpăd. Nu ştiu cum arăta Fukushima după cutremur, dar nici aici nu era puţin lucru. Îmi iau rucsacul dintre dărâmături şi mă duc fudul nevoie mare spre Lucia, Bujor Nedelcovici, Adi Voicu, Renata şi restul prietenilor care contemplau întru perplexitate măreaţa-mi operă.

Mă puteţi crede: nu există PR mai bun ca dezastrul. Lumea venea buluc să admire, să fotografieze opera mea cea mai de seamă. Vă imaginaţi cât de fudul eram! Unul din puştii cu care mă fotografiasem mai devreme mă întreabă:

– Rabi, pe bune, tu ai făcut asta?

– Îhî!

– Respect, frate! strigă ăia doi şi dau să bată palma cu mine.

“Uite, dom’le, cum sun singur blogger poate dărâma o întreagă bibliotecă” , ” cultura română e atât de fragilă că poate fi demolată de un singur om”, “literatura română e la pământ”. etc. etc. etc. etc. Cam ăsta era tipul de spirite cu care se simţea dator orice trecător pe la standul Tritonic.

Evident, după grozava-mi realizare, lansarea cărţii a suferit o uşoară amânare. Când, în cele din urmă, s-a putut petrece, n-am mai fost în stare să spun prea multe şi nici grozav de inspirat n-am mai fost. Bogdan Hrib privea cu durere spre ceea ce fusese până atunci standul editurii sale, atunci când mi-a dat cuvântul. Cu o fudulie care nu-şi avea rostul am zis:

– Văd că e pe cale să îmi fie trecut cu vederea un merit pe care ţin să mi-l asum. Rafturile alea de mine au fost dărâmate. După lansare vă aştept pentru autografe la standul IKEA.

Despre cartea lui Harry nu cred că am reuşit să mai leg un discurs coerent, dar profit de ocazie pentru a vă recomanda cartea. Chiar e o cartea plină de umor. Un umor din soiul acela rar, tot mai greu de găsit astăzi.

Despre ce a urmat, mai vorbim in episoadele viitoare. Mai adaug două poze. Şi nu, nu sunt poze cu dezastrul comis de mine. N-am avut nesimţirea de a mai şi fotografia ce făcusem acolo.

11 thoughts on “De la Bookfest (2)”

  1. Te-ai comportat ca un adevărat Harry Potter în stare să impresioneze orice puşti prin puterile sale magice:”- Rabi, pe bune, tu ai făcut asta?- Îhî!- Respect, frate!”Si chiar dacă (zici tu),nu crezi că ai reuşit să mai legi un discurs coerent despre cartea lui Harry Salem,ai reuşit să-i evidenţiezi calităţile:”Chiar e o cartea plină de umor. Un umor din soiul acela rar, tot mai greu de găsit astăzi.”Cu siguranţă o voi cumpăra şi o voi citi.Mulţumesc.

  2. Dacă ai de gînd să vizitezi şi Sibiu bookfest, care va începe curînd, să-mi dai de veste din timp, să vorbesc cu organizatorii să facă rafturi din fier forjat 😀
    Banzai!

  3. Sincer, nu-mi trece prin minte nici un comentariu inteligent… Am trecut oarecum prin astfel de aventuri, dărâmând 2 rafturi la o Diverta, dar nimic spectaculos…
    Pot bănui doar 2 lucruri: 1.Vei fi sunat de pedelici să preiei ministerul culturii, căci dărâmi mai rapid ca ei 😀
    2. Viitoarele lansări la care vei participa vor avea loc în ultima zi a festivalului, cu o oră înainte de închidere (când oricum trebuie strâns totul) :))
    Unde-or fi rafturile de altădată?

    Aștept cu interes episodul 3
    Te pupă Arsulici

  4. Aveam de gind sa zic multe si cu totul alte chestii pe marginea subiectului. Din pacate, ai dat putin cu mucozitatile in fasole, cu remarca “Nimic nu poate sta în calea românilor dornici de cultură la preţ de chilipir”. Sigur, este doar parerea mea, si accept ca poate fi si gresita.
    Cu siguranta insa, nu poti sa-i judeci la gramada, pe toti cei prezenti acolo. Si chiar cei care profita de ocazia unui tirg pentru a-si lua 3 carti, fiindca altfel nu si-ar putea permite decit doua, nu cred ca e cazul sa fie luati la misto. Bine ca mai vor sa-si ia carti, in loc sa-si ia iarba.

    1. Reproşul e drept şi meritat, dar chiar mă refeream la cei veniţi după chilipiruri. Ai să afli în episodul următor despre ce e vorba. Altfel absolut de acord cu tine.

  5. Cred ca nea Stere n-o sa-ti mai zica vecinu’ ci Tsunami. Domnul Bogdan Hrib ar trebui sa lase supararea pentru ca i-ai facut reclama gratuit si i-ai “organizat” standul in cel mai original mod posibil. Stiu ca orice om cu bun simt s-ar simti oribil (cum de altfel te-ai simtit si tu) dar se intampla lucruri si fara voia noastra si ele sunt sarea si piperul vietii de zi cu zi. Acest stand de la acest bookfest nu-l va uita nici unul dintre cei prezenti acolo dar despre standul cu mici, cine isi va mai aminti peste o saptamana?

  6. La momentul cu pricina am auzit, din mijlocul unui grup ce aştepta lansarea cărţii, următoarea remarcă: “E un semn bun! A căzut ghinionul!”
    Cert este că, precum la japonezi după tsunami, şi aici refacerea standului a fost rapidă.
    Numărul mare de participanţi la lansare a confirmat parcă zicerea că un lucru este cu atât mai dorit cu cât este mai mult aşteptat!
    Pe surt, editorul Bogdan Hrib a prezentat istoria aspectului fizic al cărţii, Lucia Verona a făcut câteva mărturisiri din istoria conceperii cărţii iar invitatul vorbitor, inspirat sau nu, a reuşit prin cuvintele sale să incite la lectură.

  7. Ce chestie! Anunţară seismologii un cutremur cu epicentrul în nordul Bucureştiului, şi se dădeau de ceasul morţii că nu bungheau care-i sursa. Respect, frate!

  8. Întâi am regretat că nu am ştiut de lansarea cărţii lui H. Salem şi am plecat de la târg cu puţin timp înaintea evenimentului.
    După ce am citit “bookfest 2” m-am bucurat că nu am rămas.
    Rafturi dărâmate şi cărţi împrăştiate sunt o nimica toată pe lângă ce se afla în altă parte a pavilionului. Cu siguranţă nu ţi-a scăpat nici ţie. Nu am crezut că o să văd vreodată atâta lipsă de respect faţă de cărţi. Este incredibil cum zăceau pe jos, îngrămădite într-un morman, câteva sute, aşteptând să fie cumpărate pe 1-2 lei.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.