Se aude?

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate e măgăoaia aia unde se strâng toţi banii pe care, vrem nu vrem, trebuie să-i plătim drept cotizaţie la asigurările de sănătate. Cotizaţie, asigurări… rahat. E de fapt un bir şi atât. Pentru că în contul banilor ăştia primeşti un sictir şi un scuipat în ochi. Să te ferească Manitou să ai nevoie de servicii medicale în republica Băsescu, pen’ că dacă ai ajuns să ai nevoie de astfel de serviciu miroşi deja a grâu fiert şi îndulcit. Bomboanele sunt opţionale.

În asigurările private de sănătate nu am foarte mare încredere. Şi lipsa asta de încredere e construită din experienţa personală şi tencuită cu experienţele altora. Oricum, câtă vreme nenea statu vine şi mă face la buzunar  cu sau fără voia mea, uşurându-mă de un procent semnificativ din venituri, în contul aşa zisei asigurări, mi se pare kosher să solicit ca pentru banii ăia să primesc ceva la schimb. Sictirul şi flegma nu fac parte din lista mea de aşteptări.

CNAS este orice vreţi voi, dar nu o adevărată casă de asigurări de sănătate. E Caritas, FNI, casă de amanet, agenţie de turism, şmenar specializat în spălarea banilor… orice, dar nu o instituţie care gestionează banii noştri de sănătate. De fapt CNAS e o puşculiţă, un fel de pradă de război. Cine ajunge la putere îşi propteşte în conducerea CNAS niscaiva politruci, care n-au altă treabă decât să prăduiască pentru ei şi pentru partid. Iar prada e consistentă. N-o să vă povestesc acum despre acreditarea producătorilor de medicamente, nici de procesul de contractare, dar vă puteţi imagina. Politrucul numit în fruntea CNAS, respectiv ciorditorii numiţi la casele judeţene au o singură competenţă certă: capacitatea de a ciordi bani, pentru ei şi partid. Atât. Asistenţă sanitară, servicii medicale, etc. … toate astea sunt doar rahaturi care nu interesează pe nimeni.

Tocmai de aia fac acum o strigare. Şi promit partidului care va prelua solicitarea mea sprijin consistent la anul, când i-o durea mai tare. Concret: vreau o iniţiativă legislativă prin care cel puţin 1/3 dintre membrii colegiului CNAS să fie reprezentanţi ai asiguraţilor! Ai asiguraţilor şi nu ai partidelor! Condiţia este ca aceştia să nu fie membri vreunui partid. Iar dacă devin membri ai vreunui partid să îşi piardă locul în colegiu. Şi mai vreau ca preşedintele CNAS şi preşedinţii de case judeţene să fie ales de către asiguraţi. Aşa cum alegem preşedintele sau preşedinţii de consilii judeţene. Eventual tot atunci când îi alegem şi pe ăştia, ca să nu fie balamuc la cheltuieli. Până la urmă, pentru foarte mulţi români, deciziile şefului CNAS sunt mult mai importante decât cele ale băsexului.

Asta e propunerea. Simplă şi clară. Dau banu’ vreau să am un cuvânt de spus. Şi mai ales nu vreau ca banii pe care îi dau, chipurile, pe sănătate, să devină mărunţiş în puşculiţa de partid.  Chiar nu cred că e sănătos să le mai dăm la pachet politicienilor, cu o singură ştampilă, chiar şi banii noştri de înmormântare.

Am fost clar? Se aude? Hai să vedem cine are nevoie de sprijin în campania electorală de anul viitor.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Mi se pare de bun simţ propunerea. Pe lista asta de candidaţi ar trebui să fie şi şeful poliţiei şi chiar magistraţii şefi (judecători-preşdinţi de instanţă şi procurori-şefi). Dacă ar depinde de vot – cam în genul situaţiei din America – atunci ar fi mult mai atenţi la nevoile cetăţenilor.

  2. Strasnica idee!*

    Scuza-mi cinismul si pesimismul (caracteristice-mi), Rabbi, dar sa inteleg ca propui ca romanasul sa aleaga sefii? El, romanasul care l-a ales si reales pe Base? Hmm… 🙂 … 🙁
    Reprezentantii contribuabililor la bugetu’ de praduiala sa nu aiba carnet de partid, zici? Hmm… Intrebare: Adevaratii profesionisti, deontologii de la evz, au carnete? Fac munca patriotica pentru partid? (asta e un singur exemplu – nu are rost sa discutam de toti ceilalti „curati” si „apartinici” presarati prin toate posturile cheie, e.g. Blejni, nu?)

    Lasand gluma (amara) la o parte, conceptul este excelent, insa tare ma tem ca implementarea lui in Romanica va fi la fel de buna ca cea a democratiei (pe care s-ar baza). Democratia romaneasca – succesul rasunator din ale carui glorie si roade ne infruptam de vreo 20 ani incoace. Citeam mai azi dimineata o stire: cica necivilizatii aia din Olanda nu considera „republica Basescu” stat de drept. Niste inculti.. Vai de capul nostru!

    Ave!

    * intr-o tara normala. Una care poate fi numita „stat de drept” si nu „gluga de coceni”

  3. Bună, chiar bună de tot strigarea. Şi mult mi-aş dori să fie însuşită de-un politician inteligent (pare un nonsens, un truism dar sper să nu fie).
    E un apel de urmărit!

  4. Casa de Asigurări de Sănătate este 100% FRAUDĂ.

    Mă mir că Rabbi, care are conesanse de drept, n-a găsit de cuviinţă să abordeze problema pe care o voi reaminti aici, după cum n-am auzit nici de vreun grup de iniţiativă civică preocupat de această aberaţie.

    În România, dacă mergi — să zicem — pe 4 iunie la o investigaţie medicală într-o unitate medicală de stat, tu fiind asigurat, este în continuare posibil să auzi «ni s-a terminat bugetul pe luna asta, plătiţi dvs. investigaţia din buzunar»!

    România este o ţară de imbecili care nu-şi dau seama că, atâta vreme cât un cetăţean plăteşte asigurări medicale, el are dreptul la un buget per asigurat, nu per unitate medicală!

    Cum ar veni, nu policlinica sau spitalul sunt asigurate, ci cetăţeanul plătitor! Ca şi la orice altceva — asigurare auto, de pildă —, fiecare asigurat are dreptul la un buget «de căciulă», indiferent de activitatea unităţii medicale respective în luna respectivă!

    Ca să nu mai spun că, şi pentru fiecare asigurat, un eventual buget maximal ar trebui calculat pe o fereastră flotantă de 30 de zile, nu pe o lună calendaristică, întrucât oricum există obligativitatea unei asigurări continue pe 60 de luni de zile în urmă, deci bietul cetăţean a plătit cu vârf şi îndesat, are şi el dreptul să se îmbolnăvească la un moment dat.

    Nu am auzit de nici un cetăţean român care să dea în judecată Ministerul Sănătăţii în această chestiune — da, nu Casa de Asigurări de Sănătate, căci unitatea medicală care pretinde plata pentru un serviciu pentru care cetăţeanul este asigurat aparţine de Ministerul Sănătăţii, nu de altcineva! — şi cu atât mai puţin am aflat despre vreun caz câştigat.

    Invit pe această cale toţi miniştrii sănătăţii şi toţi preşedinţii CNAS pe care i-a avut ţara asta să-mi sugă p*la, pentru că aşa ceva este intolerabil. Orice principiu al asigurării medicale este încălcat — orice principiu al oricărui fel de asigurări este încălcat! —, şi nu există nici un semn de schimbare.

    De 21 de ani, românilor le place să ia muie de la aparatul public, condus de politicieni numiţi de către reprezentanţii aleşi. Că cică e democraţie şi stat de drept.

    E o pulă, în realitate. Ăştia ar merita împuşcaţi pe stadioane. Cu toţii, o întreagă clasă politică.
    Dar nici bloggeri nu merită respect. Căci nu observă, înainte de toate, că CNAS nu respectă NICI UN PRINCIPIU AL ASIGURĂRII!

  5. Despre o patanie reala cu CASMB am relatat si eu aici: http://epolitikon.wordpress.com/2011/05/07/cosmar-la-casa-de-asigurari-de-sanatate-a-municipiului-bucuresti-casmb/

    Asta patesc cei care dau banu’. Evident ca aia care cer banu’ de la Casa de Asigurari au parte de cu totul altceva…

    Alte idei personale, cu sau fara legatura cu articolul ar fi:
    1) Nicio autorizatie de punere pe piata pentru medicamente sa nu mai fie eliberata de vreo autoritate romana (ANM-ul, de ex). Vrei sa vinzi aspirina, te duci la neamt si-l convingi ca vinzi aspirina si nu creta.
    2) Hai sa votam si procurorii sefi pe judet precum si judecatorii sefi pe judet, ca sa fie balul plin de mascati.

  6. pare buna propunerea, dar… daca l-au ales pe kioru de doua ori (cu falsurle de rigoare, care nu puteau insa avea efect daca nu-l votau totusi un numar substantial de retardati), de ce crezi ca asiguratii, adica tot aia de-l votara pe basexu, ar alege mai judicios pe sefu casei de asigurari? asta nu inseamna ca nu ar trebui facut ceva, desi eu cred ca astia nu stiu decat de frica si nu pleaca decat cu elicopteru. deci lapidare… unu, doi… si al treilea sigur se va gandi de doua ori.

  7. Prima coliva (coliva de pamant) e musai fara bomboane, cel putin asa e „moda” pe la noi. La celelalte pomeniri, bomboanele pe coliva sunt optionale. Cat despre alegeri…cine spune ca nu ar fi la sanatate exact aceiasi oameni? O inveti pe Anastase sa numere? Ar fi doar o cheltuiala in plus. Dar visul tau e frumos.

  8. http://www.cancan.ro/actualitate/intern/un-pustan-a-fost-ucis-de-casa-de-asigurari-la-scurt-timp-dupa-ce-a-fost-nascut-eu-sunt-mort-de-11-ani-159248.html

    Articolul este real, nu este singurul caz de genul acesta.
    Mai mult de atat, pacientii cabinetelor de medicina de familie sunt luna de luna schimbati de la un medic la altul, in functie de ceea ce vrea casa. Starea de asigurat nu mai este deloc certa cu o institutuie care trage cu dintii de banii pe care il gestioneaza …

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...