Pornind de la o vorbă aruncată de mine, un prieten îşi face o îndelungă cercetare a sinelui, apoi îşi scrutează ceea ce pare a fi un păcat: resemnarea. M-am simţit dator să-i răspund. Chiar dacă am ales căi diferite, îl însoţesc în acel atât de puţin resemnat „J’accuse!”. Voi unde vă aflaţi? Pe ţărmul liniştit al resemnării, ori în vâltoarea revoltei neîncetate şi fără finalitate? Discutăm despre asta?
Despre resemnare
- A word from our sponsors -
Framintarea si revolta exista. Punerea ei in practica lasa de dorit.
Eu, una, oscilez intre resemnare zgomotoasa (pentru ca nu-mi sta in fire resemnarea)si furie muta (vorbele si luarile de pozitie si-au pierdut noima; fiecare stim cum stam, pe unde stam). Intre ele, incerc sa aplic „politica” pasilor marunti ai supravietuirii, ca mai toti ceilalti. Nici macar asta nu-mi iese intotdeauna. Ma ciocnesc in fiecare zi de oameni, fapte, intamplari care-mi dau masura neputintei individuale.
Avem nevoie ca de aer de un pas intelept inainte. Un pas pe care sa-l facem impreuna.
Sa vorbesti, sa protestezi, este un inceput, dar dupa inceput se cere si o actiune mai concreta. Aici nu vad nici un viitor.
Ce e mult strica. A protesta la infinit este plictisitor si derutant. Poate produce un efect contrar dorintei.
Ce poti misca daca doar aplici o stampila in final, cand nici aceea nu se numara bine si nu se poate aplica pe ceva ce merita mai mult ?
Nu cred ca e resemnare. Asemeni ciobanasului moldovean din Miorita, romanul refuza sa ucida, chiar daca e vorba de viata lui. Ne-a fost daruita toleranta pentru ca am fost in stare sa-i intelegem valoarea si s-o acceptam. Lupta politica nu ar trebui dusa cu parul, nu in Romania secolului XXI. Cred ca n-am uitat ca ne-am serbat Craciunul impuscandu-ne Presedintele si ne este inca rusine. Dar prima data e mai greu…
Am optat, deocamdată, pentru blog doar pentru a scrie, pentru a-mi exprima revolta în nebunia asta care ne-a cuprins pe toţi şi din care, pe zi ce trece, nu prea mai văd conturarea clară a unei ieşiri.
Am optat să ies din tăcere şi să-mi exprim dispreţul pentru o clasă politică obtuză, de la stânga la dreapta şi invers, desprinsă iremediabil de concret şi care ne face praf şi pulbere orice viitor posibil.
Nu e mult, e o „mârâială” la o adică, dar e cu mult mai mult decât nimic.
În decembrie 1989 nu-mi închipuiam, şi răspundeam, pe atunci, de 1.500 de soldaţi, că nebunia lui Ceauşescu mi se va părea, întro zi, aproape benignă …
De resemnat, însă, nici de-al dracului nu mă resemnez!
Rabbi, resemnarea este pentru unii mecanism de protectie. Ca sa nu le explodeze capul de iritare, prefera sa nu se mai gandeasca sau sa se resemneze. Dar stai linistit, ca le ofera realitatea, zilnic, de cateva ori pe zi chiar, motive proaspete de revolta, asa ca multi isi duc traiul zilnic intre revolte proaspete si resemnari mai vechi.
Resemnarea este o varianta dar tebuie sa stii si cand sa o alegi.Revolta…face parte din tumultul zilei de azi deci…inca nu este timp de resemnare..
Poate că aici aflăm răspunsul despre resemnarea noastră:
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/eucred.php