AcasăRabbi ziceÎl înţeleg, în sfârşit,...

Îl înţeleg, în sfârşit, pe Farfuridi

Hai că vă explic imediat cum e. Treaba cu revizuitul fără să se schimbe nimic.

Sună un amic. Năuc de felul lui. La a treia generaţie de năuci. Bunicul său ( încă în viaţă, l-am cunoscut) stă noapte de noapte în balcon cu o lunetă lipită de ochi şi pândeşte luna. E ferm convins că vede activitate intensă acolo. Ta’ su iniţiază periodic petiţii cu care umblă printre cunoştinţe ca să adune semnături. Ultima petiţie propunea modificarea duratei săptămânii de la 7 la 8 zile, cu păstrarea numărului de zile lucrătoare. În felul ăsta, după socoteala lui, toată lumea are de câştigat. Patronii că le muncesc salariaţii la fel de mult, salariaţii că au mai multe zile de ieşit la grătar. Iar cea de-a opta zi ar trebui să se numească Săndica, în onoarea lui, că a avut iniţiativa şi-l cheamă Sandu. I-a zis cineva: ” Păi Dumnezeu a făcut lumea în şase zile şi în a şaptea s-a odihnit. De aia are săptămâna şapte zile”. Da domnu’ Sandu îi răspunde: „Păi ce? Noi ne comparăm cu Dumnezeu? Tocmai că nu ne comparăm!”

Deci sună amicul.

– Alooo!

Ăsta aşa zbiară mereu. De parcă vrea să se asigure că, dacă telefonul nu merge bine, tot îl aud, că străbate zbierătul lui distanţa de jde kilometri.

– Da- răspund.

– Băi, Mordechai! Ce puşca mea ai făcut? Ţi-ai schimbat numărul de telefon?

– Nu, dom’le!

– Cum nu? Că tot sun pe el şi nu răspunzi…

– Păi acum pe care număr ai sunat?

– Pe ăla vechi, pe care-l ştiam, de care-ţi zic…

– Deci?

– Deci ce?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Esti sigur ca ai inteles bine ? poate era vorba de opt regiuni, nu de opt zile in saptamana.

    In rest pot fi cateva regiuni nelucratoare … chiar toate, daca ma gandesc mai bine 😀

  2. Pe mama o tot suna un nauc la ore imposibile, s-o intrebe daca vrea… Degeaba i-a zis ca a gresit numarul si ca nu-l cunoaste, el tot suna. Intr-o zi mama schimba macazul si ii zice ca vrea trei kg, dar sa i le aduca acasa. N-a mai sunat.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...