Acasăcacatul in artaUn cretin, cândva...

Un cretin, cândva…

Mai întâi să vă furnizez numele cretinului: Andrei Rizescu. Individul scrie la gazetă. N-ar fi primul cretin cu o asemenea ocupaţiune. Mai ales că e vorba de „Adevărul”, gazeta condusă de Cartianu – alt necăjit. Cum nu-i mai ajungea oanapepele sau irimoniul de zi cu zi, s-a apucat Rizescu ăsta să comită şi el trei predicate la gazetă. Ce să scrie boul ca să aibă şi el parte de puţină băgare în seamă? Şi cum stătea el cu ambii neuroni încordaţi, i-a trecut prin rinichi ideea de a da cu ceva carioca de tabloid peste pozele unor clasici ai literaturii române.  A înfipt trei poze cât casa, lângă ele patru propoziţii chinuite şi gata. E gazetar!

Evident, Eminescu nu avea cum lipsi. Aşa că prima poză, mare, e a lui Eminescu. Şi deasupra un ditamai titlul:

„Eminescu îşi injecta morfină!” Cu titlul ăsta te-ai făcut gazetar! I-ai rupt pe ăi de la Cancan. Îi bagi în ceaţă pe ageamii de odinioară, de la Infractorul. Redescoperi şcoala de gazetărie de la Atac la persoană. Te pupă Cartianu pe deodorant!

Deci „Eminescu îşi injecta morfină!” Un aurolac, un etnobotanist, un narcoman Eminescu ăsta!

Olecuţă mai la vale descoperi despre ce era vorba:

„Prin toamna lui 1883, după o cădere psihică, Mihai Eminescu a fost internat la spitalul „Caritas” din Bucureşti, unde Dr. Alexandru Şuţu l-a tratat cu morfină.”

Deci nu îşi injecta, i se injecta. Şi asta într-o perioadă complicată a vieţii sale, despre care se cuvine să vorbim cu reţinere. Şi ce? N-are importanţă. Băgăm titlul ăla că e mai tabloid aşa. Ce? O să ne dea Eminescu în judecată?

Că la gazeta lui Patriciu cartienii reduc condiţia de geniu la vremelnica întâlnire cu narcoticele … n-ai ce face. Atât îi duce capul. Înţelegerea de care dau dovadă, atunci când vine vorba despre fenomenul cultural, era limpede din organizarea colecţiei de carte ( maculatură ordinară alăturată unor titluri importante), din felul în care înţeleg ei că trebuiesc scoase acele cărţi: legătură scumpă, de piele, cu litere aurite, dar tehnoredactare neglijentă, de incropeală şi lipsa oricărei prefeţe ori a unui aparat critic care să însoţească textul literar. Dar asta e deja altă poveste. Atât pricep cartienii. Când însă îl confunzi pe Eminescu cu oanapepe, când crezi că poţi tabloidiza orice, atunci e bine să vină cineva şi să îţi amintească limpede că eşti un cretin.

Eliade, Barbu…or fi prizat, or fi avut întâlniri cu narcoticele, dar nu acolo era sediul genialităţii lor. Că Eminescu a fost supus unui astfel de tratament, atunci când opera sa era deja, din păcate, încheiată, poate fi pe cât de trist, pe atât de adevărat. Cultura română se mândreşte cu opera lor. Iar vidanjorii din România se trudesc cu „Adevărul”.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Sa inteleg ca Rizescu, daca ia un paracetamol in mod cert sufera de dismenoree si pentru orice algocalmin are si lumbago…

    Dar vorba lui Ghighi Bejan („despre prostie” pe YouTube): sediul prostiei se afla in cap. Daca se afla in alta parte se numeste hepatita, ulcer. Acestea sunt boli. Bolile dau epidemii. Impotriva epidemiilor se fac vaccinuri. De cate ori ati fost vaccinat in cap?

    Ca sa nu mai spun ca probabil Rizescu are si o forma extrema de belonephobie…

  2. Excelent articol ! !
    Astia care frizeaza cretinismul nu ar trebui sa fie in libertate . Daca n-ar mai fi locuri in puscarii , as da afara un borfas „cinstit ” si-as baga un astfel de ziarist inauntru pentru toujours ! Nu pierdem nimic !

  3. Nu te enerva, Maestre! Poate că articolul a fost plătit de doamna Plăcintă, care a explicat cu oarece mândrie prost ascunsă că fii-su, Plăcintă-pişăciosu-la-troiţă, a deprins obiceiul fumării canabisului pe la cele şcoli străine. Ba chiar ne-a complimentat pe noi, mioriticii cu liceu profes’onal, care facem pipi la copac, că tineretul de azi cam cu asta se ocupă.
    p.s.: Mi-ai dat moca, la târgu’ de carte, „Povestirile unui mizantrop”. Nu trebuia! Aia e literatură care se citeşte pe bani. Deşi n-am copii sau nepoţi ca să mă mândresc lor, sunt foarte bucuroasă că am un autograf de la domnia-ţi.

  4. Doamne, ce om nenorocit! Cum poate sa scrie asemenea mizerii la adresa acestor mari clasici. Tipul nu poate fi decat dement, ca si seful lui, Cartianu.

  5. Felicitari !
    Ca in gazeta conului Dinu au ajuns sa scrie tot felul de lepadaturi – nu se include Plesu, dar e vina lui ca s-a bagat in troaca ! – nu ma mai mira demult. In fond – este dreptul Patriciului sa arunce cu banii in ce doreste, y compris cretini care n-au in cap decit propaganda placinticai …
    Ma intreb: este Patriciu constient de raul imens pe care il face ? Vad in metrou oameni cu aparente de seriozitate frunzarind tacticosi ‘adevarul de seara’ si ma intreb: oare ‘adevarul de seara’ mai este valabil si in editia de dimineata ?

  6. Nu stiu ce sa spun despre copy-paste-rii de la amintita publicatie, dar, fiind vorba de Andrei Oisteanu si ultima sa carte ”Narcotice in cultura romana” si avand ocazia sa si fiu prezent la ceva discutii cu omul, cred ca in esenta e pe bune. Consumul de droguri al respectivilor. Nu relatia cauza-efect intre consum si opera lor. Nu dependenta diabolica pe care ne-o servesc acum tamp toate campaniile de prost gust pe toate mediile de comunicare. In plus, nu inteleg cine mai e surprins de asemenea dezvaluiri, tinand cont de perioada aceea efervescenta, in care Europa ne era mult mai aproape, din toate punctele de vedere.

  7. nu stiu care era situatia in Bucuresti la sfarsit de secol XIX, inceput de secol XX, insa in Londra (si in general in imperiul britanic) era la mare moda opium-ul si era ceva normal sa consumi asa ceva

    vezi in cartile cu Sherlock Holmes cat de banal si normal este descrisa narcomania acestuia…

    PS: apropo, da, rizescu ala e un idiot, la fel toti cancanoizii retardati

  8. eu stiu de „La steaua”, „De ce nu-mi vii „, ” Vezi rândunelele se duc” plus traducerea unei gramatici sanscrite. asta doar de ce imi aduc aminte, trebuie sa frunzaresc volumele lui perpessicius sa vad exact ce. mai exista marturii ca a doua lada cu manuscrise, care nu s-a mai gasit, ar consta tocmai in materiale scrise dupa 1883. Idea care conteaza e ca a scris, era perfect lucid, si de drogat se drogheaya doar domnul jurnalist cand scrie la comanda asemenea articole. merita mentionat si ascensiunea spectaculoasa a lui cristian preda, un oarecare asistent universitar care a cunoscut o ascensiune uluitoare dupa un atac furibund la adresa lui Eminescu. Probabil ca si ipochimenu asta viseaza la acelasi destin, si, ca sa fie mai sigur, a mai plusat cu doi trei mari autori.

  9. Dacă idioţeniile cu pricina erau scrise într-un manual şcolar, ar fi fost grav. Dar faptul că o fiţuică gratuită colportează imbecilităţi, zău dacă mă deranjează în vreun fel. Oamenii normali aruncă gazeta la primul coş de gunoi şi a doua oară nu se mai apropie de ea, iar idioţii n-au decât să facă ochii cât cepele şi se minuneze de ştirea ce-au aflat-o.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...