AcasăUncategorizedMi-e dor de un...

Mi-e dor de un film bun

Nu ştiu dacă sunt cinefil sau cinefag, dar e limpede că sunt un mare consumator de filme.  „Viciul” ăsta mi-a fost bine servit de o lăţime de bandă rezonabilă – n-am mai călcat într-o sală de cinematograf de foarte mulţi ani, iar înflorirea telefoniei mobile e unul dintre motive.

De vreme bună n-am reuşit să mai văd un film bun. Desigur, revăd o sumă de filme vechi adunate într-o colecţie pe care o socotesc onorabilă, dar tot mai greu găsesc, printre producţiile recente, ceva care să nu-mi dizolve interesul încă după primele zece minute.  Hollywood-ul pare definitiv deraiat în zona filmelor cu vampiri, a horror-urilor cretine şi a năzbâtiilor cu vrăjitori şi săbii fermecate – bune şi basmele, până la o vârstă, până la un punct. Cinematografia băştinaşă pare definitiv parcată în evocări sordide ale unui cotidian la fel de sordid. Producţia europeană e mai degrabă obscură şi oricum aproape inaccesibilă.

Aşa că, prieteni, înainte să-l învăţ pe Mihalkov pe dinafară, până să îmi fac o transfuzie completă de Truffaut, vă rog frumos: recomandări.  Fără vrăjitori, fără băi de sânge şi fără vampiri, dacă se poate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

36 Comments

  1. Saptamanile trecuta eu am (re) vazut: Moscova nu crede in lacrimi, La Bonee Anne (Lelouch), 2 filme foarte vechi de Hitchcock (Jamaica Inn si To Catch a Thief), Decalog 1, 2 si 5 (Kieslowski) si Pulp Fiction. Si o splendida serie de documentare, Franceso’s Mediterranian Voyage. Azi am programat The Social Network 🙂

  2. nu îţi recomand filme, dar despre câţiva regizori o să pomenesc, în speranţa că o să îţi trezesc un oarecare interes: coreeanul Kim Ki-duk, armeanul serghei paradjanov şi danezul lars von trier. eu, de exemplu, în weekendul ăsta aş încerca ceva coreean.
    sau altceva.

  3. Cateva de la Tiff citire:
    Calul din Torino (film maghiar, a luat premiu la Berlin),
    Our school (documentar romanesc foarte fain),
    Rabbit Hole (drama cu Nicole Kidman),
    In a Better World (a luat oscar pentru cel mai bun film strain),
    Never Let Me Go (ecranizare dupa romanul lui Kazuo Ishiguro)
    Picture Me (documentar bun despre viata fotomodelelor)
    The Way Back (facut de National Geographic, cu Dragos Bucur intr-unul din rolurile principale)
    Sin Retorno (marele premiu de la tiff de anul asta)
    Scafandrul si fluturele am vazut ca a fost recomandat mai sus… la un loc cu multe alte flme faine 🙂

    Vizionare placuta 🙂

  4. din nou Moscova nu crede in lacrimi
    Kray
    Ondskan
    Du Levande
    Va, vis et deviens
    As in Heaven (Sa som himmelen sau ceva de genul)
    iar romanesti
    Terminus Paradis (1997)
    Nunta in Basarabia

  5. Usurel imprastiat!
    -What’s Up, Doc? (1972)
    -Pisica alba/pisicaneagra – tot ce are Kusturica, la rand!
    -The Sound of Music 1965
    -Pulp Fiction / Reservoir Dogs & Kill Bill – toate odata (in serie!!!)
    -Some Like It Hot (1959)
    -ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI !!! …singur si neaparat …on the rocks!!!

    • Iti dau vreo 6 filme care mi-au parut mie bune, presupunand ca acei cativa ani, corelati cu telefonul care nu are cum sa fie mai vechi de 2 ani daca vedeai filmele cu el, deci de prin 2008 asa (exceptand cateva bune mai de sus) iti mai recomand:
      In Bruges – 2008; The Assasination of Jesse James by the Coward Robert Ford – 2007; Appocalypto – 2008; Che – partea I si II – 2009; (King speech si Black swan cred ca le-ai fi vazut); Biutiful – 2010; Inception 2010

  6. August Rush, Ken Park, Ostrov, The Reader, The Libertine, Mothman`s Prophecies, Agora, The Others, Dance me Outside. Daca-mi mai amintesc… Ah, da. Clearcut.

  7. nu se mai fac filme bune, inchegate cu subiect sanatos, dedus , etc., am cautat o comedie buna sa ma destind la sf de saptamana, nicio sansa , caut ceva gen Asterix si Obelix, n-am vazut nimic asemanator.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...