Susţinătorii fanatici ( sau doar interesaţi) ai lui Băsescu, atâţi câţi au mai rămas, se declară surprinşi „de numărul mare de monarhişti, apăruţi peste noapte” , referindu-se la cei care au condamnat atacul mizerabil al lui Băsescu îndreptat împotriva regelui. Mirarea lor va fi fiind şi mai mare de vreme ce regele nu poate oferi posturi de consul, de ambasador, nu poate rezolva dosare, nu livrează bileţele către ministere.
Băsiştii au dificultăţi când trebuie să înţeleagă că respectul nu vine în mod necesar din adeziune. Că poţi respecta şi lucruri la care nu aderi neapărat. Nu e obligatoriu să fii un catolic fervent pentru a respecta papalitatea. Puţin bun-simţ e suficient. Ori tocmai cu bunul-simţ intră frecvent în coliziune idolul băsiştilor. Asta e ceea ce dispreţuim noi la el şi ceea ce admiră susţinătorii lui.
Nu, nu trebuie să fiu monarhist pentru a mă declara scandalizat atunci când actualul preşedinte îl insultă în modul cel mai mizerabil pe regele Mihai. Dincolo de ignoranţă, de atitutinea palavragiului de bodegă, care se crede îndreptăţit să spună orice despre oricine, porcăriile azvârlite de Băsescu reprezentau un atac gratuit şi nedrept. Reacţia noastră, a celor mai mulţi dintre cei care ne-am declarat scandalizaţi de mizeriile acestui dezaxat, era o reacţie la nedreptate.
Dacă pe stradă sărim în apărarea unui bătrân agresat de un derbedeu, asta nu presupune neapărat o anume legătură pre-existentă cu cel agresat. Dacă am protestat atunci când, în repetate rânduri, Băsescu a insultat nişte ziarişti, nu e neapărat pentru că suntem colegi de gazetă cu cel insultat. Tot astfel cum nu suntem obligatoriu rude cu puştiul chelfănit de Băsescu, cum nu suntem pensionari, poliţişti, ţigani, mame sau profesori.
Şi dacă mai există o brumă de speranţă pentru pulberea de democraţie de pe la noi, atunci aceasta e dată de existenţa unora ca noi, cei care mai ştim dovedi solidaritate cu victima, ridicându-ne împotriva celui puternic. Şi nu corul aplaudacilor, ceata cântătorilor de ode.
Spun iubitorii de Băsescu: uite, încă puteţi protesta, deci nu e dictatură! Acesta e singurul argument: că încă putem protesta. Pe ei nu-i îngrijorează că acesta a rămas singurul argument şi mai ales că astăzi există o zdrobitoare şi neputincioasă majoritate a celor care protestează şi o minoritate strânsă împrejurul celui împotriva căruia sunt îndreptate protestele, un singur om.
Singurul gest, ca un reflex, atunci cand se pomeneste de basescu, imi e cel de a elibera o flegma insotita de „da-l in plm” cu un enorm „respect” pentru el.
Dumnezeiască scrierea asta Rabi.
Corul de aplaudaci de pe blogary sunt absolut abjecti. Si cand te gandesti ca doi din cei ce scriu sau au scris acolo sunt pe statele de plata ale statului roman…
Confuzie mare.
Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca pun = intre a apara niste repere de moralitate si verticalitate si a apara monarhia.
Ca nu mai au de mult o perceptie a realitatii… nu are rost sa ma mai mir. Din fericire, realitatea e tot mai mare si lumea lor tot mai mica.
Aferim , rabbi … , cu reverente chiar … !
Scriam acum două zile citind acest incredibil şi fără preceden tsunami de proteste că mă bucură fenomenul. Sunt semnele clare că insuportabila (şi condamnabila noastră) suportabilitate e pe sfârşite.
Tare-mi doresc să nu mă fi înşelat.
Rabbi, fac si eu o gluma (cam de autobaza, dar ma ierti …).
Pai vorbesti de principii in tara lui Guru’ Plesu, care zise el ca ‘Principiile sunt modul cel mai inalt al celor care nu oisnuiesc sa gandeasca’ ???
Cu mentiunea ca sunt monarhofil moderat, propun o tema de reflexie : daca democratia parlamentara reprezentativa poate fi atat de usor confiscata de partidul stat (PSD, 2000-2004) sau de partidul-persoana (PDL Basescu, 2005 – ?), oare nu ar trebui sa ne regandim fie bazele democratiei parlamentare reprezentative, fie optiunea monarhica?
Parerea mea!
In rest, ai dreptate, Rabbi. Shalom!
Pai si Regele Mihai este un mogul, nu ? De curte veche, ca din cea noua pare-mi-se ca ii cam terminase in prealabil.
N-a delapidat el la vagon avutul obstesc ?
N-a fost el un aristocrat scapatat in viata publica, precum (mai nou) si in viata sentimentala ?
Eee … pai gata ! Avem mogulul !