AcasăRabbi ziceO chestiune de principii

O chestiune de principii

Susţinătorii fanatici ( sau doar interesaţi) ai lui Băsescu, atâţi câţi au mai rămas, se declară surprinşi „de numărul mare de monarhişti, apăruţi peste noapte” , referindu-se la cei care au condamnat atacul mizerabil al lui Băsescu îndreptat împotriva regelui. Mirarea lor va fi fiind şi mai mare de vreme ce regele nu poate oferi posturi de consul, de ambasador, nu poate rezolva dosare, nu livrează bileţele către ministere.

Băsiştii au dificultăţi când trebuie să înţeleagă că respectul nu vine în mod necesar din adeziune. Că poţi respecta şi lucruri la care nu aderi neapărat. Nu e obligatoriu să fii un catolic fervent pentru a respecta papalitatea. Puţin bun-simţ e suficient. Ori tocmai cu bunul-simţ intră frecvent în coliziune idolul băsiştilor. Asta e ceea ce dispreţuim noi la el şi ceea ce admiră susţinătorii lui.

Nu, nu trebuie să fiu monarhist pentru a mă declara scandalizat atunci când actualul preşedinte îl insultă în modul cel mai mizerabil pe regele Mihai. Dincolo de ignoranţă, de atitutinea palavragiului de bodegă, care se crede îndreptăţit să spună orice despre oricine, porcăriile azvârlite de Băsescu reprezentau un atac gratuit şi nedrept. Reacţia noastră, a celor mai mulţi dintre cei care ne-am declarat scandalizaţi de mizeriile acestui dezaxat, era o reacţie la nedreptate.

Dacă pe stradă sărim în apărarea unui bătrân agresat de un derbedeu, asta nu presupune neapărat o anume legătură pre-existentă cu cel agresat. Dacă am protestat atunci când, în repetate rânduri, Băsescu a insultat nişte ziarişti, nu e neapărat pentru că suntem colegi de gazetă cu cel insultat. Tot astfel cum nu suntem obligatoriu rude cu puştiul chelfănit de Băsescu, cum nu suntem pensionari, poliţişti, ţigani, mame sau profesori.

Şi dacă mai există o brumă de speranţă pentru pulberea de democraţie de pe la noi, atunci aceasta e dată de existenţa unora ca noi, cei care mai ştim dovedi solidaritate cu victima, ridicându-ne împotriva celui puternic. Şi nu corul aplaudacilor, ceata cântătorilor de ode.

Spun iubitorii de Băsescu: uite, încă puteţi protesta, deci nu e dictatură! Acesta e singurul argument: că încă putem protesta. Pe ei nu-i îngrijorează că acesta a rămas singurul argument şi mai ales că astăzi există o zdrobitoare şi neputincioasă majoritate a celor care protestează şi o minoritate strânsă împrejurul celui împotriva căruia sunt îndreptate protestele, un singur om.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Singurul gest, ca un reflex, atunci cand se pomeneste de basescu, imi e cel de a elibera o flegma insotita de „da-l in plm” cu un enorm „respect” pentru el.

  2. Corul de aplaudaci de pe blogary sunt absolut abjecti. Si cand te gandesti ca doi din cei ce scriu sau au scris acolo sunt pe statele de plata ale statului roman…

  3. Confuzie mare.

    Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca pun = intre a apara niste repere de moralitate si verticalitate si a apara monarhia.

    Ca nu mai au de mult o perceptie a realitatii… nu are rost sa ma mai mir. Din fericire, realitatea e tot mai mare si lumea lor tot mai mica.

  4. Scriam acum două zile citind acest incredibil şi fără preceden tsunami de proteste că mă bucură fenomenul. Sunt semnele clare că insuportabila (şi condamnabila noastră) suportabilitate e pe sfârşite.
    Tare-mi doresc să nu mă fi înşelat.

  5. Rabbi, fac si eu o gluma (cam de autobaza, dar ma ierti …).

    Pai vorbesti de principii in tara lui Guru’ Plesu, care zise el ca ‘Principiile sunt modul cel mai inalt al celor care nu oisnuiesc sa gandeasca’ ???

    Cu mentiunea ca sunt monarhofil moderat, propun o tema de reflexie : daca democratia parlamentara reprezentativa poate fi atat de usor confiscata de partidul stat (PSD, 2000-2004) sau de partidul-persoana (PDL Basescu, 2005 – ?), oare nu ar trebui sa ne regandim fie bazele democratiei parlamentare reprezentative, fie optiunea monarhica?

    Parerea mea!

    In rest, ai dreptate, Rabbi. Shalom!

  6. Pai si Regele Mihai este un mogul, nu ? De curte veche, ca din cea noua pare-mi-se ca ii cam terminase in prealabil.

    N-a delapidat el la vagon avutul obstesc ?

    N-a fost el un aristocrat scapatat in viata publica, precum (mai nou) si in viata sentimentala ?

    Eee … pai gata ! Avem mogulul !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...