Cratima

Aseară, cam pe la ora la care Funeriu sună la ăia de la cablu să reclame că oamenii care dublează desenele animate de pe Cartoon network vorbesc prea repede, mi-am deschis calculatorul şi am dat năvală pe blogul personal. Până să văd dacă am de dat drumul la ceva comentarii, dacă mi-au crescut răsadurile în blogroll şi dacă s-a umplut cada cu trackback-uri, arunc o privire peste ce scrisesem ieri. Bang! Primul lucru care îmi sare în ochi: o cratimă! De fapt lipsa ei!

A făcut pe dracu’ în patru, a găsit parale şi şi-a tras în mijlocul curţii un bazin pe care degrabă la populat cu micuţii şobolani.”

Reacţia instinctivă nr.1 : Una bucată palmă zdravănă peste frunte!

Reacţia instinctivă nr.2: Bă, tâmpit eşti! De câte ori ţi-am zis să citeşti articolele înainte să le dai drumul? Parcă nu ştii că tastezi ca tractoristul la sms-uri!

Reacţia ( mai puţin instinctivă) nr. 3: fuga repede la comentarii să văd dacă am primit vreo propunere pentru postul de ministru al educaţiei. Nu.

Cititorii mei, oameni subţiri, cu discreţia neînmatriculată în Bulgaria, au tratat cu îngăduinţă chestiunea. Adică nu mi-a atras nimeni atenţia. Mă uit la trafic… nasol. A citit ceva lume. Nasol de tot. Îmi venea să intru în pământ de ruşine. Când păţeşti câte una din asta te loveşte aşa o nevoie să te faci mic-mic şi să te piteşti într-o pipetă din farmacia furnicilor. Îţi vine să urli: breee, nu-s agramat, doar aiurit. Nu-s agramat, doar gură cască! Pe urmă te consolezi cu recitarea anticului şi sănătosului principiu: doar cine nu bea nu se îmbată, cine nu mănâncă nu se cacă şi cine nu munceşte nu greşeşte.

De ce să nu recunosc? Mi s-a mai întâmplat să ies din casă cu un pantof de un fel şi altul de alt fel! Parol! E absolut autentic! Am păţit pozna, dar în loc de stânjeneală m-am simţit amuzat. Să mai încurci pantofii, să mai omiţi ciorapii… treacă-meargă, dar cratima… ruşine, bre.  În fine, mi-am mai tras un auto-perdaf motivaţional şi am purces la închiderea computerului. Fix la momentul la care uindouzu’ îmi cânta şlagărul  i-o mă închid, vorbim şi mâine mi-am amintit un amănunt: cratima! Uitasem să corectez! Iar buton la laptop, cântecul billgatesian mă deschid, bă utilizatoare, blog, corectură, închis, iar cântec şi nani. Pe undeva prin succesiunea asta a mai intervenit o nouă palmă peste frunte şi un mic conspect din discursurile motivaţionale- autoflagelatoare. Dar am biruit.

Şi uite aşa, în cea mai bună tradiţie comunistă, în loc să scriu astăzi despre Funeriu, mi-am făcut o autocritică sănătoasă. Ce naiba am?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Savuroasă descrierea tramei motivaţional-asertive. Am citit postarea de ieri, nici nu remarcasem prezenţa absenţei cratimei cu pricina. Iar ministru al învăţământului în Tirania Land se ajunge calculând, gomos şi rebarbativ, vitezele viteazului pumn băsescian şi nu având eludări (repetate) de semne grafice…

  2. Bre, cu autocritica nu ajungi ministru. Puteai spune ca ai avut un lapsus,ca Funeriu – asta a avut un…lipsus. Dar respectul fata de gramatica limbii pe care o vorbim, nu ne pasuieste. Din pacate, pe prea putini dintre vorbitorii graiului comun.

  3. Dom’le, lasă, greşeşti. Păi crezi matale că aşa uşor se ajunge ministru în gubernu’ Boc? Crezi că-i suficient să scrii cu greşeli? Nuuu, vezi’ de treabă. Dacă veneai acu’ şi-n loc de autocritică ne ardeai o muştruluială, de să ne vină nouă> să intrăm în pământ de ruşine pentru lipsa cratimei, să postăm azi comentarii pline de pocăinţă şi cereri de iertăciune, ei, abia aşa ai fi avut şansa ca mâine, să fii luat în vizor pentru o eventuală înlocuire a lu’ Funebriu!
    Da’ aşa,… ‘aide bre, că glumeşti! :mrgreen:

  4. adevărul e că n-am dormit toată noaptea din cauza ei, dar azi dimineaţă m-am repezit pe blog şi am văzut-o la locul ei şi m-am calmat:)

  5. Rabbi , oare cati din astia ca tine si , mi-ar place sa cred , ca mine (na ! ca m-am umplut de „modestie” … 😉 ) , carora SA LE PESE CE LASA IN URMA LOR , or mai fi existand in Romanica noastra …?! 🙄
    Ufff , daca macar jumate din romani ar fi atat de exigenti cu ei insisi , avand cultura si educatia LUCRULUI BINE FACUT si FINALIZAT , atunci cred am fi ajuns sa ne putem bate economic , cu oricare alta tara din UE !!! Daca … 🙁

  6. Iote ca am avut nevoie de spiritul de observatie colutian ca sa vaz cratima de la i-o…
    Sa fi mata sanatos cate typo ai sa mai comiti pana vei ajunge de varsta mea…Si atunci o sa te scuzi „Stiti, doctorul ala neamt, cu numele pe care l-am uitat, parca incepe cu A, el e de vina”

  7. “Arta n-are de-a face cu ortografia … Scrisul corect e piinea profesorilor de limba romana. Nu e obligatoriu decat pentru cei care nu sunt scriitori. Marii creatori sint mai abundenti in greseli de ortografie decat bancherii. Eminescu a scris mai putin ortografic decat oricare dintre poetii care l-au urmat si l-au imitat…E indreptat, cind e tiparit, de editorii lui critici. Ortografia o poate cunoaste orice elev premiat in clasa cincea de liceu. […] Stilul frumos e opus artei… e ca dictiunea in teatru, ca scrisul caligrafic in stiinta. […] un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce I s-a intamplat in viata, lui si celor pe care I-a cunoscut, sau chiar obiectelor neinsufletite. Fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie”.

  8. Ha ha ha…
    Numai un om de bun simt din vremurile apuse isi putea face o autocritica atat de constructiva din cauza unei… cratime!
    Ar trebui ca printre cititorii tai sa fie si tineri absolventi de liceu care tocmai dau examene de bacalaureat si scot adevarate „perle” de prostie, sa isi mai clateasca si ei ochii si sa mai invete ceva!
    Tine-o tot asa, ne incanti cu articolele tale!

  9. Un militian dirija circulatia in intersectie fiind incaltat cu un pantof alb si unul negru. Seful trecand prin zona il vede si trimite acasa sa se schimbe. Se intoarce tot cu un pantof alb si unul negru…
    – Ce faci ma, de ce te-am trimis eu acasa?
    -Sa traiti! Si acasa era tot unul alb si unul negru…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...