AcasăCapitalismul proletarReclama e sutienul comerţului

Reclama e sutienul comerţului

Pe un stâlp, o coală A4, cu un text lacoonic, dar cutremurător prin elocinţă:

MESERIAS – Aragazuri- Aere condiţionate- Instalaţi sanitare- Montez repar

Omul a trecut şi numărul de telefon. În dreapta anunţului e un guguloi de cerneală, o chestie aproape ilizibilă. Abia când mă apropii şi privesc cu atenţie observ că e poza unei dudui în costum de baie. Nu cred că e fiica „meseriaşului”. Poate nevasta? Neah. Omul a învăţat o regulă: sexul vinde aşa că încearcă şi el, după posibilităţi, să îşi facă reclama ca la carte.

Dar tot mă gândesc… Bre, şi dacă de fapt e pe bune? Dacă omul vine însoţit de bucata din poză şi în timp ce îţi repară căcăstoarea, tipesa îţi prestează ceva dansuri lascive sau ( şi mai bine!) o tandreţe mică la domnul client? Păi, parcă aş înfunda chiuveta…

***

Într-o benzinărie mă abordează o jună. Cam cruduţă, dar curăţică (vorba lui nenea Iancu) şi despuiată profesional. 98% din buci şi 78,25 % din ţâţe îi sunt la vedere. Nu mă deranjează, nu mă deranjează. E bine aşa. Personal cred că toate femeile ar trebui să umble astfel înveştmântate. Toate femeile care arată aşa.

– Sunteţi fumător? mă întreabă.

Pe asta a trimis-o doctorul meu? Ce pu… ce mama dracului? Sunt la casă, am în mână trei pachete de ţigări pe care tocmai le platesc. Ce pu… mama dracului îşi imaginează că fac cu ţigările? Dar, recunosc, sunt un tip slab. Dau cuvenita apreciere procentului de 78, 25 şi răspund:

– Îhî!

– Ce ţigări fumaţi?

E limpede. Producătorul de ţigarete nu a ales-o pe duduia asta pentru complexitatea intelectului ei. Nici pentru că era colaboratoare la „Dilema”. E lânga mine. M-a auzit când i-am cerut vânzătoarei trei pachete de… . Şi vede cele trei pachete în mâna mea. Ce pu… ce mama dracului de ţigări pot fuma? Ăsta e momentul în care dau cuvenita apreciere celor 98%. Ba mă gândesc că la asemenea perspicacitate nici 100% nu e suficient, dar ne mulţumim cu ce se poate.

– Păi… cutare marcă! îi răspund.

Îmi zâmbeşte galeş, cu toată strungăreaţa. La momentul ăsta saltă puţin ciudat din umărul stâng, apoi îşi aranjează breteaua sutienului, topului sau ce mama dracului o fi eşantionul textil din care i s-a confecţionat acoperitoarea de sfârcuri. Se mai foieşte puţin şi mai înghesuie din ditamai ţâţanul stâng în cărpa respectivă. Acum procentajul s-a schimbat. Nu mai e decât 74, 38 %. Vă puteţi bizui pe matematica mea.

– Şi nu aţi dori să încercaţi şi… – aici don’şoara îmi spune marca pe care se străduiesc să o promoveze procentele ei. Mă uit dezamăgit la jumătatea ei stângă. Remarc că, în compensaţie, jumătatea ei dreaptă tinde să refacă procentajul corect. O treime din sfârc mă salută cu o familiaritate pe care o apreciez.

– Sunteţi fumătoare, domnişoară?

– Nu…

Bănuiam. Păi asta ar fi trebuit să fie prima chestie dacă promovezi tiutiunul! Dar nu le poţi avea pe toate. Şi procentajele reprezintă un sistem bun. ‘tu-i în cozoroc de politicieni! Acum pricep de ce se bat ei pe procente. Şi mai pricep ce peşti daţi dracu’ sunt ăştia de la sondaje. Mă rog, deci îi explic părinteşte procentoasei:

– Aţi fi ştiut că un fumător nu schimbă ţigările. Pentru că…

– Dacă veţi cumpăra un pachet de… primiţi încă unul gratuit şi…

Aici lucrurile devin interesante. Sfârcul drept a dus deja lucrurile la 82%. E bine că nu mai dă cu virgulă. Sunt foarte atent. La procente ce spune. Dacă îmi spune că după ce cumpăr nişte ţigări din alea pe care le promovează obţinem 100% sau chiar o depăşire de plan, ca pe vremea lu’ ceaşcă, atunci sunt dispus să tuşesc două zile.

– … şi această brichetă anti-vânt.

Ce pu… mama dracului? Cum anti-vânt? Dacă scoţi bricheta se opreşte vântul? O vrea să zică, poate, că bricheta se aprinde şi pe vânt. Dar… 86% … Ieee! E bine.

– Nu, mulţumesc.- sunt un mitocan, un calic, un zgărie brânză şi un căpos.

– Vă mulţumesc.

Zămbeşte şi mă lasă. A pus ochii pe un june, cam de vârsta ei, din specia aia cu breton geluit. Cum s-a întors cu spatele la mine mai privesc o dată adorabilul 98% şi ies din benzinărie. La pompă, fata care mi-a făcut plinul îmi şterge parbrizul. E tunsă băieţeşte, pare obosită, dar are ochi frumoşi. 100%. Chiar dacă restul procentelor stau bine ascunse sub salopeta firmei. Îi strecor 5 lei, îi mulţumesc şi plec. Chiar are ochi frumoşi. 100%.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Eu din ce am citit am inteles ca a fost vorba doar despre reactiune. Daca exista si ceva actiune…poate-poate sarea peste suta!
    Da-i o carte de vizita pe care sa scrie „Moshe & Mordechai Blog – Director General”, in cazul in care vrei sa fii cinstit ca poti sa pui si „MM Spa” ori „MM Top Silicon” … fa ceva si ai sa vezi cum vor exploda procentele…Bafta!

  2. Asta imi aduce aminte de un autor drag, care marturisea intr-o povestire ca in copilarie era poreclit Vivi 🙂

    Uneori ma intreb pe unde mai traieste si ce mai face …

  3. 1. Dar daca guguloiul de cerneala este chiar el – meseriasul? … care a preferat sa spuna „meserias” pentru ca sa nu se izbeasca de cruda discriminare?

    2. ‘ti–ar procentele sa-ti fie 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...