Pe un stâlp, o coală A4, cu un text lacoonic, dar cutremurător prin elocinţă:
MESERIAS – Aragazuri- Aere condiţionate- Instalaţi sanitare- Montez repar
Omul a trecut şi numărul de telefon. În dreapta anunţului e un guguloi de cerneală, o chestie aproape ilizibilă. Abia când mă apropii şi privesc cu atenţie observ că e poza unei dudui în costum de baie. Nu cred că e fiica „meseriaşului”. Poate nevasta? Neah. Omul a învăţat o regulă: sexul vinde aşa că încearcă şi el, după posibilităţi, să îşi facă reclama ca la carte.
Dar tot mă gândesc… Bre, şi dacă de fapt e pe bune? Dacă omul vine însoţit de bucata din poză şi în timp ce îţi repară căcăstoarea, tipesa îţi prestează ceva dansuri lascive sau ( şi mai bine!) o tandreţe mică la domnul client? Păi, parcă aş înfunda chiuveta…
***
Într-o benzinărie mă abordează o jună. Cam cruduţă, dar curăţică (vorba lui nenea Iancu) şi despuiată profesional. 98% din buci şi 78,25 % din ţâţe îi sunt la vedere. Nu mă deranjează, nu mă deranjează. E bine aşa. Personal cred că toate femeile ar trebui să umble astfel înveştmântate. Toate femeile care arată aşa.
– Sunteţi fumător? mă întreabă.
Pe asta a trimis-o doctorul meu? Ce pu… ce mama dracului? Sunt la casă, am în mână trei pachete de ţigări pe care tocmai le platesc. Ce pu… mama dracului îşi imaginează că fac cu ţigările? Dar, recunosc, sunt un tip slab. Dau cuvenita apreciere procentului de 78, 25 şi răspund:
– Îhî!
– Ce ţigări fumaţi?
E limpede. Producătorul de ţigarete nu a ales-o pe duduia asta pentru complexitatea intelectului ei. Nici pentru că era colaboratoare la „Dilema”. E lânga mine. M-a auzit când i-am cerut vânzătoarei trei pachete de… . Şi vede cele trei pachete în mâna mea. Ce pu… ce mama dracului de ţigări pot fuma? Ăsta e momentul în care dau cuvenita apreciere celor 98%. Ba mă gândesc că la asemenea perspicacitate nici 100% nu e suficient, dar ne mulţumim cu ce se poate.
– Păi… cutare marcă! îi răspund.
Îmi zâmbeşte galeş, cu toată strungăreaţa. La momentul ăsta saltă puţin ciudat din umărul stâng, apoi îşi aranjează breteaua sutienului, topului sau ce mama dracului o fi eşantionul textil din care i s-a confecţionat acoperitoarea de sfârcuri. Se mai foieşte puţin şi mai înghesuie din ditamai ţâţanul stâng în cărpa respectivă. Acum procentajul s-a schimbat. Nu mai e decât 74, 38 %. Vă puteţi bizui pe matematica mea.
– Şi nu aţi dori să încercaţi şi… – aici don’şoara îmi spune marca pe care se străduiesc să o promoveze procentele ei. Mă uit dezamăgit la jumătatea ei stângă. Remarc că, în compensaţie, jumătatea ei dreaptă tinde să refacă procentajul corect. O treime din sfârc mă salută cu o familiaritate pe care o apreciez.
– Sunteţi fumătoare, domnişoară?
– Nu…
Bănuiam. Păi asta ar fi trebuit să fie prima chestie dacă promovezi tiutiunul! Dar nu le poţi avea pe toate. Şi procentajele reprezintă un sistem bun. ‘tu-i în cozoroc de politicieni! Acum pricep de ce se bat ei pe procente. Şi mai pricep ce peşti daţi dracu’ sunt ăştia de la sondaje. Mă rog, deci îi explic părinteşte procentoasei:
– Aţi fi ştiut că un fumător nu schimbă ţigările. Pentru că…
– Dacă veţi cumpăra un pachet de… primiţi încă unul gratuit şi…
Aici lucrurile devin interesante. Sfârcul drept a dus deja lucrurile la 82%. E bine că nu mai dă cu virgulă. Sunt foarte atent. La procente ce spune. Dacă îmi spune că după ce cumpăr nişte ţigări din alea pe care le promovează obţinem 100% sau chiar o depăşire de plan, ca pe vremea lu’ ceaşcă, atunci sunt dispus să tuşesc două zile.
– … şi această brichetă anti-vânt.
Ce pu… mama dracului? Cum anti-vânt? Dacă scoţi bricheta se opreşte vântul? O vrea să zică, poate, că bricheta se aprinde şi pe vânt. Dar… 86% … Ieee! E bine.
– Nu, mulţumesc.- sunt un mitocan, un calic, un zgărie brânză şi un căpos.
– Vă mulţumesc.
Zămbeşte şi mă lasă. A pus ochii pe un june, cam de vârsta ei, din specia aia cu breton geluit. Cum s-a întors cu spatele la mine mai privesc o dată adorabilul 98% şi ies din benzinărie. La pompă, fata care mi-a făcut plinul îmi şterge parbrizul. E tunsă băieţeşte, pare obosită, dar are ochi frumoşi. 100%. Chiar dacă restul procentelor stau bine ascunse sub salopeta firmei. Îi strecor 5 lei, îi mulţumesc şi plec. Chiar are ochi frumoşi. 100%.
o fi fost bricheta anti-vantu 😀
Draga rabi,
Esti foarte bun la „scris”. Ma simteam ca atunci cand citesc Caragiale. Caldura mare mon cher.
Un procent si de la mine, poate reusesc sa vand niste fier vechi :)))
Eu din ce am citit am inteles ca a fost vorba doar despre reactiune. Daca exista si ceva actiune…poate-poate sarea peste suta!
Da-i o carte de vizita pe care sa scrie „Moshe & Mordechai Blog – Director General”, in cazul in care vrei sa fii cinstit ca poti sa pui si „MM Spa” ori „MM Top Silicon” … fa ceva si ai sa vezi cum vor exploda procentele…Bafta!
Asta imi aduce aminte de un autor drag, care marturisea intr-o povestire ca in copilarie era poreclit Vivi 🙂
Uneori ma intreb pe unde mai traieste si ce mai face …
Incearca sa schimbe tigarile :))))
1. Dar daca guguloiul de cerneala este chiar el – meseriasul? … care a preferat sa spuna „meserias” pentru ca sa nu se izbeasca de cruda discriminare?
2. ‘ti–ar procentele sa-ti fie 🙂