AcasăCamera de gardaVă mai amintiţi Libia?

Vă mai amintiţi Libia?

Mass media pare să fi uitat definitiv subiectul care făcea breaking news acum puţină vreme. Gaddafi trebuia răsturnat, Libia trebuia atacată pentru că „poporul nu-l mai vrea”  şi aşa mai departe. În vreme ce noi ne-am întors la pepeoanairimoniul nostru cel de toate zilele, acolo continuă un război absurd, căruia nimeni nu-i mai vede nici rostul, nici finalitatea. Cât despre lipsa de susţinere populară a lui Gaddafi… un filmuleţ mic să privim:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jWzNhk3zv4U&feature=player_embedded]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

    • Kilroy, cred ca glumesti ! Esti mai tanar si nu ai prins vremurile lui „Ceasca”, sau chiar nu vezi cat e de diferita energia si exuberanta de acolo ?!

  1. Subscriu la comentariul de mai sus. E interesant ca astfel de manifestatii nu au loc decat in zone pe care inca le controleaza Gaddafi. Orice dictator poate scoate in strada cateva zeci sau sute de mii de oameni sa-si declare sustinerea – mai de voie, mai de nevoie. Problema nu e neaparat cine poate scoate in strada mai multi sustinatori, ci daca opozitia pasnica fata de putere este sau nu tolerata.
    Pe de alta parte: nu ma indoiesc ca Gaddafi are inca unii sustinatori. Situatia de acolo este complicata, prezentarea ei ca lupta intre democratie si dictatura este simplista si pierde din vedere nuante importante. In general, cred ca intelegerea noastra privind fenomenul „primaverii arabe” este limitata, iar paralela instinctiva cu 1989 la noi ne pune uneori pe piste false.
    Nu sustin interventia militara straina in Libia; dar nici nu doresc nimanui sa traiasca sub Gaddafi. Sper sa se termine cat mai repede razboiul – si, evident, nu cum vrea Gaddafi.

  2. Adevarat ceea ce spui despre mitingurile lui Ceausescu, dar parca nu mi-ar fi picat bine ca americanii sau rusii sa ne bombardeze la Revolutie …

  3. Vorbeste cu aia care „au construit socialismul” si o sa vezi ca inca mai are zeci de mii de sustinatori 🙁
    Tatal unui prieten a lucrat in Libia pana de curand si din ce povestea era destul de OK acolo. Spre deosebire de cei care vor doar sa vanda petrolul si sa ia banii, Gaddafi chiar a investit in niste proiecte de anvengura, candite pentru urmatoarea suta de ani.
    Oricum, ciudat cum arunca unii din avion cu cate 500 de kile de democratie numai unde exista petrol.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Great_Man-Made_River_Project

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...