Ar fi o greşeală să nu luăm seama la rezultatele obţinute de junimea română la recenta sesiune de bacalaureat. Şi, aşa cum s-a putut vedea, mulţi au fost cei care au avut grijă să nu cadă în această greşeală. O greşeală încă şi mai mare ar fi dacă s-ar încerca izolarea unui singur vinovat pentru această întâmplare pe care, fără urmă de exagerare, o putem socoti o adevărată ruşine naţională. Cea mai mare parte a opiniilor şi acuzelor converg în direcţia actualului ministru de resort, Daniel Funeriu, pe bună dreptate aş zice. Dar există şi opinii care îi socotesc vinovaţi pe elevi, ba chiar şi opinii dintre cele care identifică vinovăţii mai aparte, născute din cercetarea petelor pe soare: Băsescu şi întreaga clasă politică. Ceea ce mi se pare anapoda. Într-un anume tip de logică a argumentaţiei aceste acuzaţii pot rezista, dar sub nicio formă nu Băsescu, nici clasa politică sunt singurii ori marii vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat, oricât de porniţi am fi împotriva lor. Ba mă încumet chiar să-i găsesc un merit lui Funeriu, în toată această nebunie: a făcut mai evidente ca niciodată problemele din învăţământul românesc. E drept, din prostie şi incompetenţă.
N-am să încep, aşa cum se poartă zilele astea, cu evocarea şablon: pe vremea mea… Pentru că pe vremea mea nu existau nici facebook, nici google, nici căpşunile nu veneau din Spania. Mult mai raţional mi se pare să încercăm o inventariere a cauzelor care au dus la această situaţie. Şi să acceptăm că acolo avem nişte probleme. Iar abia după ce vom fi acceptat asta putem face şi pasul următor, încercând rezolvarea lor.
1) Ministrul Educaţiei şi Învăţământului
Daniel Funeriu nu este vinovat pentru că îşi trimite odraslele la studii în Elveţia – deşi lucrul acesta nu este lipsit de semnificaţie. Accidentele sale gramaticale nu sunt nici ele sediul principal al vinovăţiei sale, deşi nici acest lucru nu este, din nou, lipsit de semnificaţie. Tot scandalul din jurul diplomelor sale şi echivalării lor nu este nici el lipsit de importanţă, dar nici acesta nu reprezintă cauza acuzelor care i se aduc. Nici formula de calcul a vitezei pixelului albastru. Cu toate că, probabil, acesta este „meritul” care l-a adus în fruntea învăţământului românesc.
Lucrul care i se poate reproşa lui Funeriu, clar şi răspicat, este că nu înţelege absolut nimic din ceea ce are legătură cu domeniul pe care ar trebui să-l conducă. Dar absolut nimic. Oricum, lucrurile pe care le înţelege Funeriu pot fi numărate pe… urechi – degetele sunt prea multe şi ar încurca. Ba mai mult, omul ăsta nu are nicio urmă de respect pentru ţara în care există, necum pentru poporul acesta ori pentru educaţia care ar trebui să se întâmple aici. Şi abia aici capătă relevanţă faptul că îşi trimite copiii la şcolit pe altundeva.
2) Sistemul de învăţământ
De 20 de ani sistemul de învăţământ a trecu prin nenumărate „reforme”. Fiecare dintre aşa numitele măsuri de reformă împingând şi mai adânc învăţământul în mâlul puturos al haosului şi mediocrităţii. Fiecare dintre miniştrii care s-au succedat, fără excepţie, s-a crezut posesor al unei măreţe viziuni. Fiecare dintre puterile care au chinuit România s-a socotit posesoarea hărţii către dreapta cale. Rezultatul e acum mai evident ca niciodată!
Sensul reformei ar trebui să fie acela spre mai bine, ori la noi, inconturnabil, acest sens a fost mereu spre mai rău. Niciunul dintre miniştrii care au deţinut acest portofoliu nu şi-a înţeles corect menirea: aceea de administrator al unui sistem. Absolut toţi, dar absolut toţi, au venit cu propria agendă, cu ceea ce socoteau dânşii a fi „propria viziune”. Absolut toţi s-au considerat fracţii din personalitatea lui Spiru Haret şi toţi au ţinut să găsească o expresie normativă pentru păsăricile, angoasele, damblalele sau ambiţiile personale. Iar această expresie normativă s-a constituit în legi care au venit să se încalece una pe alta, în „proiecte de reformă” care nu făceau altceva decât să atârne greutăţi suplimentare de gâtul unui sistem care şi aşa avea o flotabilitate precară.
Modificările permanente ale programei, brambureala manualelor, toate acestea au fost paşi spre „reformă”. Ceea ce se voia a fi un efort de actualizare şi modernizare a programei a avut ca rezultat, la unele materii, o vulgarizare, o tabloidizare a manualului. Investiţiile, atâtea câte au fost, s-au dus spre săli de sport, termopane şi alte asemenea, purtătoare de parandărăt, şi deloc spre pregătirea dascălilor. Ori un sistem de învăţământ supravieţuieşte şi uneori poate performa doar dacă are dascăli care să poată genera performanţă.
Politizarea aparatului ministerului a reprezentat şi ea o constantă a acestor 20 de ani.
3) Elevii
Cei din generaţia mea constată, cu indignare sau doar cu amărăciune, că generaţia care se afla acum la etapa bacalaureatului este mult mai slab pregătită, mult mai puţin interesată de obţinerea unei educaţii. E un lucru cu care pot fi de acord. Sărăcia vocabularului, precaritatea gramaticală, cultura mai mult decât austeră reprezintă motive de îngrijorare. Lipsa lor de interes pentru educaţie, cultură, bibliotecă … se explică doar parţial prin procesul de gugălizare. Dar pentru lipsa lor de interes, pentru relele lor purtări, vinovaţi nu sunt numai ei.
Trăitori într-o societate a „descurcatului”, în care exemplele de succes sunt marii învărtiţi, în care sfertodocţii înzestraţi cu tupeu şi descurcăreală sunt mai mult decât populari, tinerii optează exact pentru acel model de succes. Când Preşedintele României are comportamentul ştiut şi atitudinea faţă de şcoală şi dascăli pe care o cunoaştem cu toţii, prin puterea sa de exemplu, oferă o direcţie acestor tineri. Când definiţia succesului are o expresie monetară, iar ştiinţa de carte oferă definiţia ratării, fireşte că biblioteca îşi pierde forţa de seducţie.
Priviţi media românească şi cercetaţi calitatea limbii vorbite acolo. Uitaţi-vă la personajele care populează media românească. Toate acestea sunt expresia sistemului nostru de valori. Iar pentru acest sistem de valori noi suntem vinovaţi şi nu tinerii care s-au trezit trăitori în el. Iar dacă ei duc incultura, mojicia, nesimţirea la noi extreme e doar pentru că se străduiesc să exceleze pe un drum pe care noi l-am deschis.
4) Părinţii
Dacă, spuneam mai sus, cei din generaţia mea au de adus reproşuri generaţiei bacalaureatului de astăzi, n-ar fi rău să ne amintim că cei din generaţia mea sunt părinţii acestei generaţii noi. Şi poate am avea câte ceva să ne reproşăm. Nu repet cele spuse la punctul anterior.
M-a stupefiat reproşul unor părinţi: „au fost ţinuţi ca la puşcărie, nici să vorbească între ei nu au fost lăsaţi”. Alţii o spuneau pe şleau: „ce? noi nu am copiat la bac?”. Sau unii îşi exprimau păreri încă mai tranşante: „pe ăia de anul trecut i-a lăsat să copieze!”.
E o problemă de perspectivă. Mulţi dintre părinţi privesc ministerul învăţământului ca pe un furnizor de diplome. Datoria progeniturii e de a se prezenta la bacalaureat, a ministerului de a-i livra o diplomă. De ce nu ar fi aşa? Se cumpără diplome universitare, se livrează la cost redus diplome de master şi doctorate, atunci diploma de bacalaureat ar trebui furnizată pentru contravaloarea trataţiei pentru profesorul supraveghetor.
Un părinte spunea: „i-a stresat cu camerele de luat vederi”. Ei, da! Oare nu sunt la fel de stresaţi de camere atunci când aceşti copii umplu internetul cu filmele făcute de ei, cu telefonul, în care îşi arată isprăvile sexuale, încăierările ori felul în care îşi batjocoresc dascălii?
Acum am să folosesc, doar de aceasta dată, argumentul „pe vremea mea”. Pentru că… pe vremea mea, pentru o notă proastă, părinţii nu ar fi acuzat niciodată ministerul, profesorul sau mai ştiu eu pe cine. Dar mi-ar fi aplicat mie o urecheală sănatoasă. Şi asemenea mie mulţi alţi colegi de generaţie. De copiat… nici nu putea fi vorba! Pentru aşa ceva mă aşteptau pedepse severe.
Spuneam mai sus că noi suntem vinovaţi pentru sistemul de valori pe care li-l oferim tinerilor. Iar cei mai mulţi dintre părinţi sunt vinovaţi pentru că le cultivă copiilor, le impun acest sistem de valori. Pentru că le recomandă copiatul, pentru că google-copy-paste e un sistem încurajat în multe familii.
5) Dascălii
Dascălii sunt o parte a cauzei. Cei mai mulţi dintre ei nici nu se socotesc dascăli, ci „lucrători în învăţământ”. Vocaţia a dispărut din enunţ. Acum învăţământul este un loc de muncă pentru cei mai mulţi. Calitatea pregătirii multora dintre ei este lamentabilă- cei mai mulţi dintre ei fiind. la rândul lor, produsul sistemului de învăţământ multi-reformat, din ultimii 20 de ani. Am întâlnit nu puţini profesori cu dificultăţi ortografice ori cu neclarităţi gramaticale. Inclusiv parametrii în care funcţionează ei sunt definiţi de sistemul de valori despre care vorbeam şi mai sus.
Sistemul este subfinanţat dramatic, promovările nu există, meritocraţia este abolită, veniturile profesorilor sunt ridicole aşa că sistemul nu are cum atrage oameni bine pregătiţi şi nici nu-i poate motiva pe cei deja existenţi în sistem. Raporturile dintre dascăli şi minister sunt în mod constant politizate şi conflictuale, alterate. Cele două părţi nu se simt partenere într-un demers esenţial pentru progresul societăţii, ci beligerante într-un conflict perpetuu.
Oamenii de calitate din învăţământ – încă sunt destui- se simt marginalizaţi, atunci când nu sunt înlăturaţi forţat pentru a face loc „tinerilor” sau protejaţilor politic. Să mai adaug că Emil Boc sau Elena Udrea reprezintă exemple de universitari români?
6) Societatea
Aici ne includ pe noi toţi. Media, mediu corporatist sau simpli pietoni. Repet un lucru pe care l-am tot spus: trăim într-o lume în care toţi sunt mult prea preocupaţi să pară şi prea puţini îşi doresc să fie.
Societatea vrea aparenţe. De la eticheta de pe haine sau logo-ul de la ceas, care sugerează aparenţa prosperităţii, la diplomele care vând iluzia educaţiei. Diploma universitară a devenit un accesoriu, precum ceasul, cureaua, maşina… Pentru că societatea pune preţ pe cartonul respectiv, nu pe ştiinţă. Şi, firesc, unde e cerere există şi ofertă. Iar asta a născut o acerbă competiţie între furnizorii de diplome, de accesorii. Oferte sunt pretutindeni, diplomele pot fi uşor obţinute. Un doctorat la Caracal se rezolvă în doi timpi şi trei mişcări. Şi un plic cu bani. Pentru că astăzi diplomele sunt esenţiale pentru brandul personal, precum cămaşa de firmă şi ceasul elveţian, mulţi sunt gata să plătească preţul. Exprimat în euro. Şi nu, ca altădată, exprimat în nopţi nedormite şi rafturi de bibliotecă.
Oricum, calităţile pe care pune preţ societatea sunt descurcăreala, tupeul, şmecheria. Diploma, cum ziceam, e doar un accesoriu. Se poate procura de la universitatea din colţ.
În loc de concluzie pot anticipa că la următoarea sesiune de bacalaureat ministerul se va îngriji ca o covârşitoare majoritate a celor picaţi acum să obţină dorita diplomă. Un nou scandal nu foloseşte şi, până la urmă, cât costă câteva tone hârtie? Părinţii vor fi mulţumiţi, copiii se vor putea întoarce la facebook şi cluburi, iar Funeriu va demonstra că reforma lui a dat roade şi în doar câteva luni, de vacanţă, calitatea învăţământului a crescut dramatic. Iar în blogosferă vom avea noi şi tineri colegi care vor scrie cu mândrie: A-m loat bacul care la-m picat în vară! Mamă poţi fii mândră, ân curând dau l-a facultate!
Cea mai complexa si argumentata analiza citita de mine, pe aceasta tema,
Aş mai adăuga, doar aparent offtopic, un bun motiv pentru care presa românească moare este şi faptul că se ocupă de glumiţe pe tema bacului în loc să scrie un articol ca acesta.
Copiii nostri sunt supusi abuzurilor de tot felul:mental(cu asteptarile si proiectiile sociale),emotional(parintii cu asteptarile lor afective),material(lipsa de respect si violare a teritoriilor fizice,imaginare,simbolice).sexual(violenta fizica,saracie…)
Si atunci se prabusesc in imensa prapastie care se casca intre asteptari si posibilitati…
Sunt multe nuante. Multi parinti sunt si ei de vina pentru esecul (the esec, cum a zis de curand la Bruxelles „presedintele meu”) de anul acesta. Dar cauza principala a fost multimea de „reforme” ale invatamantului. Fiecare guvernant s-a simtit „dator” sa faca o reforma, sau sa hahaie ca face reforma…Dar ca Funeriu numai Zaroni a mai fost ministru.
«Generaţia rataţilor» – aşa sunt catalogaţi tinerii care au susţinut examenul de Bacalaureat în acest an – se revoltă împotriva stigmatizării la care sunt supuşi.
O scrisoare de protest, scrisă de un tânăr care a susţinut BAC-ul în acest an, a devenit deja virală pe Facebook.
Autorul protestului îi acuză pe cei care i-au crescut şi care acum se delimitează de ei.
Scrisoarea de protest, care face furori pe Facebook, acuză corupţia din societatea românească, personajele dubioase prezentate drept modele de succes, schimbările haotice din sistemul de învăţământ şi susţine că rezultatele examenului de Bacalaureat din acest an reprezintă o oglindă fidelă a realităţilor româneşti.
Citeşte mai jos scrisoarea de protest:
„Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotanistilor! Generaţia idioţilor! Generaţia facebook! – aşa ne cataloghează mass media şi opinia publică din întreaga ţară în zilele acestea pe toţi care am dat Bacalaureatul – eu le spun doar atât – RUSINE! Ruşine tuturor!
Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi!
Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!
Am ajuns după 20 de ani de şpagă, de modele gen Becali şi Bianca Drăguşanu, de învăţământ prost manageriat, de legi prost făcute să profite cei puternici, de facultăţi pe pile şi pe bani din care au ieşit generaţii întregi de dascăli care ne-au educat pe noi, cei idioţi şi fraieri cei care ne aflam acum în aceeaşi oală, indiferent dacă ne-am luat sau nu BAC-ul, am ajuns la o limită!
Nu mai suportam! Refuzam sa credem că suntem o generaţie pierdută!
Suntem de fapt prima generaţie care va fi sacrificata cu folos, şi asta deoarece ne-am saturat de ce se întâmplă în ţara asta! Totul trebuie să înceteze!
Pentru asta vom ieşi în strada şi vom cere dreptate!
Cerem ajutorul oamenilor corecţi, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa!
Toată lumea este acum şocată de rezultatul Bacalaureatului şi implicit de învăţământul romanesc. ! Ce şoc! INCREDIBIL! SENZAŢIONAL!
Adică din aceşti copii carora din `89 până acuma li s-a schimbat programa de n`spe ori, care au intrat la liceu să dea bac din geografie şi s-au trezit în a 12-a că dau din fizica, aceşti copii care au văzut zi de zi la televizor cum este încurajată prostia şi incultura alături de băieţi cu bani făcuţi fraudulos înconjuraţi de curve semi-îmbrăcate în direct la televizor, aceşti copii bătuţi de soartă că s-au născut într-o ţară ca asta, o ţară în care e mai important ce chiloţi are Crudu decât rezultatele sportive şi intelectuale ale tarii, aceşti copii nu au devenit nişte genii eminesciene??? Serios??? Aceşti copii nu au intelect nici măcar cât Einstein??? DOAMNE! CE NERUŞINARE!! Mai, nemernici etnobotanisti!!! Cum puteţi mai gunoaielor, mai loazelor să nu învăţaţi şi să intraţi fără pile şi copiat la facultăţi când aveţi atâtea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adică mai bine staţi pe facebook si pe messenger decât sa urmăriţi modelele oferite la tv???
Adevărul e că de 20 de ani ne aşteptam sa iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzica! Asta e realitatea!
Va uimeşte promovabilitatea de la BAC?
Dar de cea de la titularizări de ce nu ziceţi nimic?
Ei nu-s loaze, etnobotanisti?
E posibil sa iei 1.20 la titularizare şi sa te mai consideri profesor?
E posibil sa iei diploma frauduloasa la Spiru Haret si sa educi apoi generaţii întregi?
Ştiaţi ca 25% din toţi profesorii actuali au studiile făcute la Spiru Haret?
Sau asta nu e important pentru voi?
Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo la nivelul învăţământului?
Şi asta nu de acuma, de un an-doi ci de aproape două decenii!!!
Aşadar, de ce va miraţi?
De ce sunteţi indignaţi? aaaa… aveaţi impresia ca dacă le oferiţi părinţilor şi bunicilor noştrii spectacole tv ieftine şi barbare, adevărate sugative de rating, sau dacă le cumpăraţi votul şi ii minţiţi în campanii electorale infinite, noi odraslele lor o sa fim dintr-o dată altfel?
Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeţi voi!
Suntem diferiţi! Suntem diferiţi prin faptul că ştim sa spunem GATA!
Gata cu adevăratele gunoaie din ţara asta!
Nu va mai merge! Noi avem onoare şi demnitate, nu mai suntem nişte slugi în fata voastră, iar dacă nu vom reuşi să vă schimbam, vom pleca din ţară, şi atunci sa rămâneţi voi să vă plângeţi de milă!
Noi, generaţia etnobotanistilor cum ne spuneţi voi o să vă arătam ca avem mai mult curaj decât toate generaţiile voastre de comunişti la un loc!
Reprezentam adevărata forţă deoarece noi suntem VIITORUL iar voi sunteţi doar nişte amărâţi care vor muri şi vor fi uitaţi de istorie!
Voi aţi fost PERIOADA NEAGRĂ din istoria acestei tari şi asa veţi fi ţinuţi minte, iar noi, noi suntem PRIMII!
PRIMII care se revolta împotriva voastră!”
De vreo 2 ore mustacesc la vorba:
„ne aşteptam sa iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzica”.
Am trimis prin copy paste la toata lista mea de e-mail. Bineinteles ca am pus si semnatura… Moshe Mordechai- un roman. Asta pt ca prietenii mei nu sunt cititori de bloguri… Si nu e prima data…Si am primit multe reply cu… Ce bine zice omu asta !!! Sper sa nu fi facut ceva rau.
Fiu-meu a „loat” bacul. Cu camere de filmat cu tot tacamul. A primit cam cu doua puncte mai putin fata de cat a apreciat el, dar multi colegi mai buni ca el au picat 🙁
Eu consider ca de vina sunt in primul rand profesorii. El a terminat matematica-informatica, dar la matematica nu au terminat materia pentru ca profesorul nu a venit la ore, iar la informatica profesoara nu a venit nici macar la jumatate din ore, iar cand a venit si-a vazut de treaba si i-a lasat pe copii sa faca ce vor pe internet.
Desigur, l-am dat la ore particulare, dar nu toti isi pot permite si oricum nu a facut decat materiile pentru bac.
Faptul ca nu prea a invatat nu prea ii poate fi imputat, pentru ca profesorii care nu si-au facut treaba au dat note pe degeaba, asa ca nu a avut nici un criteriu real de evaluare.
Eu sunt de vina doar in masura in care m-am oripilat de faptul ca nu stie nimic si totusi nu i-am dat ore decat la trei materii. Poate ca ar fi trebuit sa il mut la alta scoala, dar scoala pe care a terminat-o este una de elita; cum or fi altele ?!
Bun, bun, bun de tot!!! De folosit ca material didactic la orele de dirigenţie!!
Moshe&Mordechai creează dependenţă:)))))
Am găsit un „t” lipsă, dar după aceea am găsit cuvântul „inconturnabil” care l-a făcut uitat :)))
O tara plină de vinovați, ai zice. Dar nu e; e plină de sclavi. De unde dracu’ atâta cultura si educație pe roman, când încă se mai tine de crengile copacului, iar cum se da jos, pac! – mueah.
Profesorii sunt cheia, dar cheia nu e la ei; eu am predat 2 ani pe 74$ pe luna, 36 de ore pe săptămâna. Am plecat la, evident, mai mulți bani. In liceul ăla au rămas in schimb mulți cărora 74 de dolari le erau pe măsura capacitatii lor intelectuale. Asta era acum 9-10 ani. In 2000-2001 nimeni nu se ducea sa lucreze pe nasturii astia, decât din doua motive: pasiune sau prostie. Cei pasionali au fost ingropati ușor la următoarele scumpiri de gigacalorie, cei prosti ca noaptea, care nu legau doua vorbe fără sa le curga balele de Down, astia din urma azi sunt inspectori. Nu fac misto! Azi calauzesc strategic educația neamului, cu o mana sigur de chirurg. Orb.
Nu ai de unde dracu sa scoti materie cenusie când tot ce bagi e rahat. In 2002 vorbeam cu un prieten italian, profesor si el; comparam puterea de cumpărare a fiecăruia, la el in tara: asta putea sa ia din salariu de 20-30 de ori mai multă pâine, benzina sau imobile. In 2001 asta; azi e judecător in Italia si știe exact cati bani o sa ia la pensie, peste 35 de ani: tot de 20-30 de ori, dar un salariu mare din Romania.
60% sau cât e rata la bac, e enorm. In niciun caz o rusine, ci o surpriza: de 20 de ani suntem sclavi fără bani, iar de 50 animale fără etica. De unde dracu au ieșit copiii astia care au luat bacul?!
Parol, mon cher , parol … da’ bine le-ai mai spus ! 😉 Nici de-as vrea n-as avea ce adauga , de parca mi le-ai luat din gand … Subscriu total si io ! 😛
Salut.
Inca am probleme sa identific standardele de evaluare a bac-ului. Tu ai spus „întâmplare pe care, fără urmă de exagerare, o putem socoti o adevărată ruşine naţională”. Nu zic ca n-ai dreptate. Nici nu zic ca ai. Spun doar ca pentru mine inca este o intrebare daca bac-ul e, principial, examen formal sau evaluare a succesului unui parcurs. Pentru ca, daca mergem pe varianta a doua, atunci evaluarea chiar a fost corecta – 60% din cei care au facut parcursul numit liceu nu l-au facut cu succes. Asa cum spuneai, din incompetenta si neadecvare, Funeriu a nimerit-o. Din nefericire pentru mine, nu pot sa ma astept la el sa si explice filosofia sistemului de examinare. Iar sa ne fi asteptat sa o explice inainte de examen, sa stie lumea la ce sa se astepte, este in categoria visarilor umede.
Altfel, cauzele le-ai punctat corect, in opinia mea. Nu sunt de acord complet cu explicatia cauzei „parinti”. Adica nu cred ca parintii recomanda google-copy-paste, ci mai degraba, ca regula, ca pe parinti nu-i intereseaza (nu isi mai fac timp?) cum iau copiii notele. Generatia noastra inca „trebuie” sa-si traiasca tineretea, n-avem timp de educat plozii proprii.
Am doar mici amendamente, punctual:
1 Vina ministerului există, dar: să nu uităm ca nu a existat o viziune unitară. În loc să se promoveze politica națională, s-a promovat politica de partid. Din 1996, de la ministeriatul lui Marga, Ministerul nu mai are în titulatură cuvântul „învățământ”…. Nu se mai ocupă cu așa ceva. Ministerul a fost mai mult monedă de schimb pentru a plasa susținători politici în posturi călduțe, iar unele fosile rezistă de zeci de ani în minister, deși s-ar simți nevoia de împrospătare. În mod normal, supravegherea video trebuia să fie introdusă încă de la primul mandat dezastruos al abramburicăi…
2.Elevii au o mare vină că n-au învățat. Dacă ar fi citit și altceva decât bloguri și sms-uri, poate altele ar fi fost acum rezultatele. În anii trecuți, media la bac era salvata de disciplina „sport” si de probele orale, cu notă. Anul ăsta, probele orale au promit calificativ, nu notă, deci nu au mai salvat media. În plus, mă îndoiesc că se poate lua bac-ul stând în discotecă și la bar toată ziua, sau jucând jocuri pe calculator toata noaptea.
3.Părinții au vina lor, căci nu i-au supravegheat pe copii, că nu au stat de vorbă, să le explice rostul unei educații temeinice (da, știu, vorbesc precum comuniștii… Mi se rupe!), că nu le-au arătat exemple pozitive.
4.Societatea e de vină căci nu răsplătește munca și învățătura. Ești cool doar dacă-ți verși mațele după beții săptămânale în baruri de fițe…
5.Dascălii sunt mult mai slab pregătiți ca în anii trecuți, dar e un cerc vicios…. Dascălii vin slab pregătiți din facultate… pentru că în facultate întră elevi semianalfabeți, pregătiți de profesori slabi, care au fost studenți mediocri care au fost elevi slabi etc etc.
6. Se consideră că există prea multe universități, iar numărul lor trebuie redus. Și s-a ales reducerea naturală. Cu acest Bac se omoară doi iepuri dintr-o lovitură: unele universități nu vor avea studenți, și în câțiva ani vor falimenta (ciudat s-a introdus în lege această noțiune pt universități de stat…). Aceste universități au o bază materială impresionantă, clădiri ultracentrale, terenuri, cabane de vacantă, bazine de înot, livezi etc. În cazul desființării unei universități de stat, patrimoniul acesteia trece în proprietatea privată a statului. de unde se poate ușor înstrăina către „băieți deștepți”, care știu scoate bani din învățământul de stat…
🙂 Corect punctat la punctul 6, arsulici. De fapt asta se și urmărește de ani buni: decimarea sistemului de învățământ de stat și nu numai.
Păcat, țărișoara noastră a dat muuulte nume ilustre…
În altă ordine de idei subscriu la tot ce a scris autorul blogului!
Și groază mi-e de ce va fi în toamnă când, mai mult de 50% din cei care au picat acum, vor lua bac-ul: o nouă generație de analfabeți 🙁
Dacă mai adăugăm şi faptul că majoritatea celor care învaţă cu adevărat, fie ei elevi sau studenţi, o fac doar pentru a fi bine pregătiţi când vor pleca din ţară, avem ilustrarea perfectă a lozincii “Viitor de aur ţara noastră are”.
De multe ori mă gândesc că, peste douăzeci de ani, ne vom aminti cu nostalgie de vremurile minunate în care ţara era condusă de Băsescu, Udrea şi Boc, iar ministrul învăţământului era Funeriu. Pentru că, dacă vom continua să ne adâncim în mocirlă, şi fără îndoială că vom continua să o facem cu multă aplicaţie, vom ajunge ca la vot să alegem între Eba şi Plăcintă junior.
Bacul a devenit cu adevarat important pentru elevi atunci cand s-a introdus „admiterea” pe baza de dosar. De aici vine marea problema a tuturor parintilor si elevilor care se plang de rezultate.
Ei sunt dovada esecului nostru.
100% adevarat! Ceea ce s-a intamplat la „bac”-ul de anul acesta arata cat de jos am ajuns. Acesti copii nu sunt altfel decat societatea si sistemul in care traiesc marea majoritate a parintilor lor. Excelenta analiza Rabi!
elevii, elevii, elevii sunt vinovați :))
Daniel, eu sunt de acord. Cu niște observații, dacă se poate.
Google nu are nimic rău intrinsec. Eu nu am dat în viața mea copy-paste, patru ani de liceu am avut acces internet. În schimb căutam informațiile care mă înteresau de negăsit prin bibliotecă. Legat de acest lucru, există o cantitate imensă de infomație lipsă din biblioteci, mai ales când ajungem în perioada modernă/contemporană. Exemplu, în România arta s-a terminat la impresionșiti și filosofia la Nietzsche. Unii deși au învățat în licee considerate bune, habar nu aveau ce a fost Solidaritatea sau ce a făcut un Warhol. În facultate cu greu am trecut prin sociologia contemporană, adică cea care nu este istorie.
Generațiile anterioare au o vină imensă întotdeauna. Istoria și societatea sunt un îndelungat șir de relații de cauzalitate șir care nu poate fi rupt sau analizat pe bucăți. Cu tot respectul, eu pot să arăt cu degetul acum. Am plecat din țară și din cauza celor bătrâni, părinții mei, a generației lor. Cu tot cu blocuri construite, uzine montate, școlatistică avansată și învățământ cum nu se mai face, antilopa, imensa producție de șaibe și grânarii Europei. Pe de altă parte am plecat și din vina mea, probabil puteam face mai mult, mă puteam lupta mai bine, nu am avut intuiția necesară etc. De ce spun aceste lucruri ? Pentru a înțelege părerea mea, expresia „pe vremea mea” ar trebui interzisă în cazul României.
Iar legat de examen, a fost întodeauna o glumă proastă. Realitatea, măsurabilă și ușor de dovedit, este că România niciodată în istoria ei nu a avut un sistem de învățământ competitiv. Iar compatrioții „geniali” de la Microsoft sunt la fel de geniali ca niște oameni disperați din țări bananiere, dispuși să înghită orice rahat pentru un salariu decent.
Întotdeauna putem da vina pe ceva sau cineva, observ acest lucru din ce în ce mai des. Dar să nu omitem că mereu este și vina noastă. Toți suntem vinovați, spunea cineva, nu ?
Dupa ce am vazut titlul, am zis „moama, sa vezi ce o sa contrazic pe aici” dar din pacate nu mi-ai dat oportunitatea. Foarte bun articol.
Ca fusei sa sustin bacu
Si ma lua, tuca-v-as ,dreacu…
C-avusei in cap pustiu,
Cam cum are Funeriu…
Io ziceam ca ii las paf,
Da facui cacatu praf..
Mai credeam, ca imi vor trece,
Pe lucrari, noua si zece..
Nu-mi iesi, den primu tur,
Ca luai patru, deci un cur…
Acu, is debusolat,
Cre c-o sa intru pe chat..
Ula mea,sa-mi fac un nes
Si sa bag si-un clik pa mess..
Ce atata disperare,
O sa-nvat totu …la mare…
Parc-as trage si-o basina,
Cine-o fi, tata, de vina?
Pentru cei care si-au luat diplomele „pe vremuri” propun sa aruncati o privire pe CV-ul lu’ Udrea, chiar pe blogul ei personal.
Am terminat liceul la seral in 83,elevii de la zi erau mai slab pregatiti decat noi seralisti,am dat examen in aceiasi clasa cu unul de la zi,si baiatul a copiat tot de la mine,asa ca nu va mirati!
Atunci se putea copia,acum nu,elevii trebuie sa ia in serios bacalaureatul,si parintii la fel.
Daca ministrul ivatamantui este un neispravit,nu inseamna ca trebuie sa iasa toti neispraviti de pe bancile scoli.
Nu vrau sa judec pe nici unul,dar se pare ca aceasta este o generatie de manelisti,de 20 de ani asculta numai Guta!
Lasă, domnule, că acum copiii învață o mulțime de lucruri de la Moș Google. Ce nevoie mai au de școală?
100% corect!
Banzai!
Daca spun si eu ca s-a vrut sa se faca voia marinarului, sa ii intareasca vorba spusa, sa capete oarecum valente de adevar, zicerea profetica, cum ca scoala romaneasca scoate tampiti, are vre-o relevanta?
Asteptam un post in legatura cu bacul …
De acord cu toate cele scrise de tine.
Tema copiatului la Bac e veche, răsuflată și neadevărată. Oricât se vor lua măsuri împotriva fenomenului, tot vor exista tembeli care să încerce să copieze (cu succes sau nu). Dacă s-ar institui pedeapsa cu moartea pentru furt, credeți că ar dispărea hoții. Important este că, de mai mulți ani, acesta este un fenomen limitat, fără impact statistic asupra rezultatelor. Dar dă bine la presă. La fel, oricât de grele ar putea fi subiectele de Bac, tot vor exista celălalt tip de excepții acer vor lua nota 10.00 sau foarte aproape de 10.00.
În general, nici un argument din cele 6 oferite nu dau o explicație. Bineînțeles că societatea românească este departe de normalitate, ce să mai vorbim de perfecțiune, și asta afectează totul: pe elevi, profesori, părinți, clasă politică etc. Nimic pe lumea asta nu garantează că reforma Băsescu-Miclea-Badea-Funeriu (ca să folosim ordinea corectă a inițiativei si responsabilității ei) e ultima și cea corectă. Cel mai probabil este că e la fel de confuză ca și celelalte, altfel societatea civilă ar fi susținut-o mai mult, în primul rând prin vocea părinților.
Există o singură explicație corectă: Ministerul a vrut un examen mai greu decât de obicei, a vizat un procent cât mai mic de promovați. A fost o acțiune premeditată, cu un rezultat statistic dorit și probabil obținut.
Răspunsul nu este „rezultatul de la Bac e oglinda societății” ci este cel de la întrebarea „Ce a vrut Puterea să obțină din acest scandal?”.
de felul meu sunt mai critic, însă acum am o mare problemă, că nu prea găsesc ce să critic, analiza făcută aici e mai mult decât pertinentă; pe de altă parte, nu pot să nu îmi pun şi eu întrebarea „ce s-a urmărit de fapt cu acest bac?”. pentru că în dulcea Românie de culoare portocalie nimic nu este ceea ce pare…
[…] Pe urma mergem pe Moshe and Mordechai Blog unde citim cel mai bun text despre bacalaureatul de anul asta si generatia tanara care l-a dat. […]
Dar daca nu mai e putinta?
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/07/11/putinta-si-nevointa-beizadelelor-de-azi/