Lucia dă veste despre primirea lui Amin Maalouf în Academia franceză. De la „Periplul lui Baldassare” până la „Cruciadele văzute de arabi”, Maalouf este unul dintre scriitorii de care mă simt aproape. Atunci când povesteşte o face cu har, cu emoţie netrucată, contagioasă. Iar când scrie eseu, Maalouf , nici măcar nu se străduieşte ( spre lauda lui) să devină rece, analitic, reflexia lui nu poposeşte nicio secundă în fraze aride. Eseistul şi prozatorul se stânjenesc (într-un mod teribil de creativ) reciproc, cotropindu-şi unul altuia teritoriile, iar rezultatul e întotdeauna fericit şi încântător. Vestea asta, până la urmă, trebuia să vină.
***
Eu pot înțelege că unii oameni (de dreapta, de stânga sau de centru) au idei de-abia după ce le-a mai avut cineva înaintea lor.
Patrick Andre de Hillerin se revoltă ( o fi cuvântul potrivit? poate e scârbă?) la întâlnirea cu expectoraţiile unui imbecil. Dacă despre revoltă este vorba, îl însoţesc pe Patrick în această revoltă. Dacă de scârbă e vorba, eu mă aflam acolo mai dinainte, aşa că mă poate el însoţi pe mine.
***
În cuvintele lui Muti, citate de doamna Zoe Petre, parcă aş găsi ceva ce ni se potriveşte şi nouă.
***
The United States is a banana republic with nuclear weapons. Care era problema Greciei? Legată de rata de îndatorare?
Lacrimile de la finalul lui „Va’pensiero”, urmare a cuvintelor lui Riccardo Muti, m-au cutremurat!
Ce pot să spun? Riccardo Muti e unul dintre dirijorii mei preferați, un mare dirijor, care a reușit întrucâtva să acopere golurile lăsate de von Karajan și Bernstein…
Iar Cruciadele văzute de arabi mi-a deschis o nouă perspectivă asupra unei perioade istorice tumultuoase și insuficient dezvăluită. Cartea lui Maaluf scutură praful acestei perioade, și dezvăluie amănunte interesante asupra cruciadelor, mai ales că relatează din punctul de vedere al celorlați locuitori din „Outremer”…
Aia cu Maalouf este chiar o știre pe placul meu. Acum poate spera și Lăzăriu la onoruri academice, dacă tot își inspiră teoriile din „Primul secol după Beatrice”.
Nu cred că a dat peste cartea asta. Dacă era Ebatrice.. altă chestie.
Nu trebuie sa publici comentariul meu ! Dar te citesc in fiecare zi si stiu cat de mult tii la acuratetea scrierii corecte ,nici macar nu stiu daca stiu corect toata gramatica… dar iti lipseste un „i” din duminica !
Stima !
Să nu te superi dacă am dat, totuşi, drumul comentariului. Doar în felul ăsta îţi puteam mulţumi. Sunt un vechi şi nesătul mâncător de litere, aşa că îmi prinde bine ori de câte ori sunt tras de mânecă.