AcasăGÂNDITORULCum procedăm?

Cum procedăm?

Acum câteva zile scriam despre „Gânditorul” de la Hamangia şi valoarea de simbol pe care, socotesc eu, am putea-o preţui mai mult decât o facem. În mod esenţial, prin textul acela încercam să propun ceva mai mult decât o imagine, un simbol, un logo sau naiba mai ştie ce abţibild piaristic. Era vorba mai ales de o invitaţie la un model de gândire, un îndemn la re-evaluarea criteriilor. Reacţiile nu au lipsit. Au existat cetăţeni, din populaţia blogosferei, care m-au anunţat tăios: bă, nu susţin ideea, deşi e mişto, că nici tu nu ai susţinut cutare campanie a mea! Au fost apoi experţii în P.R. care mi-au livrat sfaturi preţioase despre cum trebuie concepută campania, cum trebuie viralizat mesajul, cam ce muzică trebuie aleasă, ce evenimente ar trebui create şi unde aş putea găsi… sponsori. Şi alte reacţii, de tot felul.

Chiar dacă am lansat ideea, nu sunt proprietarul ei, aşa cum nu sunt nici proprietarul „Gânditorului”. Nu invitam la o campanie condusă cu tot meşteşugul P.R.-ului, ci la o regăsire a sinelui mai profund. Iar cine se regăseşte în valorile pe care, socotesc eu, le simbolizează „Gânditorul”, nu are de completat nicio cerere, nu trebuie să se înscrie nicăieri, nu trebuie să facă niciun marş. E suficient să îşi spună : fac parte din poporul lui. Atât. Chiar nu cred că demersul nostru trebuie împins în direcţia unei campanii zgomotoase, vulgare.

E suficient că mulţi dintre noi şi-au aşezat deja pe blog imaginea „Gânditorului”, mărturisindu-se: Fac parte din poporul lui. Şi eu pregătesc un astfel de banner pe care îl voi aşeza aici. Ba, în ce mă priveşte, mi-am pus în gând să îmi fac şi câteva tricouri cu imaginea lui. E o opţiune personală, nu vreau să convertesc pe nimeni. Dacă însă într-o bună zi voi descoperi că puzderie de bloguri poartă imaginea lui, desigur, am să mă bucur să aflu că fac parte dintr-un popor mai numeros.

Mai este, totuşi, ceva. Ceea ce reprezintă „Gânditorul” este ceva mai mult decât o imagine. Mai mult decât o bucată de lut prefăcută de mâinile celui care a frământat-o într-o mică minune.  E ceva mai mult decât un artefact care a străbătut mileniile. E, aş spune, cu teama care te încearcă atunci când foloseşti vorbele mari, zenitul spre care nu  încetăm să privim, de milenii.

Am promis că vom mai vorbi despre toate acestea. Şi vom mai vorbi. Periodic, împreună cu voi, îmi propun să… cum să formulez eu asta? N-aş vrea să spun „să acordăm un premiu”, e nepotrivit. Să spunem atunci că periodic vom găsi, împreună, câte un vrednic membru al poporului său. Şi vom avea un mod de a recunoaşte asta.  Cred că Octavian Paler făcea parte din poporul lui.

E simplu. Sunteţi dezamăgiţi? Vă doreaţi o campanie aprigă?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

25 Comments

  1. Cum adică „Cum procedăm?”. Simplu, ni-l asumăm şi gata. Izvorul principal de drept este morala societăţii, de-aia nu poţi impune amenzi pentru aruncat gunoi pe stradă: 90% din români nu consideră aşa ceva fiind greşit, cel puţin nu în sinea lor.
    Revenind la gânditor, el nu trebuie promovat ca frunza sau băgat pe gât ca „land of choice” ori „dracula”. Dacă-l simţim şi-l conştientizăm ca al nostru, ca simbolul nostru, e va fi. Restu’ nu contează.

  2. Pai o idee buna ar fi sa convingi pe domnii de la MNIR sa puna statueta in cauza intr-o expozitie publica. Amu cateva saptamani am vrut s-o vad si eu pe viu, si ma gandeam ca e plecata prin oarece strainaturi (a fost plecata intr-un dur de vro 2 ani prin America, Anglia si Grecia pana la inceputu anului), dar cei de la muzeu mi-au spus ca e acasa, bine pusa intr-un depozit 🙁

  3. Pai eu fac parte din poporul lui de cand cumpar Super Sudoku si rezolv careuri cu un ganditor (cele mai usoare, rar le ratez), doi ganditori (cu conditia sa nu fie de Serban Punga, astea sunt taaaare intortocheate dar tot le dau de cap pana la urma) trei ganditori (sunt unele asa de usoare ca le-ar rezolva si unul din alt popor) sau patru ganditori (astea ar trebui sa fie cele mai grele, uneori insa pana si eu le rezolv). Ganditorii astia cer multa atentie si ceva logica. Atat.

  4. Cred că brandul de ţară ar trebui să ne reprezinte. Privindu-l să ne regăsim în el, dar şi celelalte popoare să ne recunoască, să zică fiecare pe limba lui: Da, bre, asta-i România!
    Intruneşte oare aceste condiţii Gânditorul de la Hamangia? Nu sunt foarte sigur.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...