AcasăPtiuDuioşii umede

Duioşii umede

Domnu’ Pleşu, intelectual în mai multe guverne, comitete şi comiţii, şi-ar dori să devină blogger. Pentru că salata de substantive de sezon pe care o livrează în „Adevărul” lui RuşineDinuPatriciu, gazetă  irigată editorial de marele cugetător Cartianu, nu e altceva decât un text de blog. Prost. Foarte prost. Mărturisesc că am reuşit să scriu texte şi mai proaste decât cel al domnului Pleşu, dar eu măcar nu prestez contra numerar, nici nu mă dau ştiucă în acvariul cu intelectuali.

Domnu’ Pleşu are un bâzdâc: nu-i face bine la siluetă consumul de Realitatea şi Antena 3.  Dar consumă. Nu pen’ c-ar fi viţios, Doamne fereşte! Ci pen’ că naţia i-a încredinţat lui şublerul moralei, cam cum i-a dat Cel de Sus pietroaiele lui Moise. Şi dacă n-o fi fost naţia, şi dacă n-o fi fost şubler, şi dacă n-o fi fost morală, ideea e că Patriciu plăteşte şi Băsescu priveşte. Deci domnu’ Pleşu s-a uscat de supărare, ca balega de căldură, din cauza Andreei Creţulescu. Şi dacă tot o dojeneşte părinteşte, ca un bătrân înţelept, şi anume cu un şut în cur şi o flegmă în ochi, n-ar strica deloc ca în popasul ăsta între metafizică şi zacuscă să radă, aşa, fără patimă, dar cu salivă, câte una caldă şi către Dana Grecu şi Alessandra Stoicescu.

Nu ştiu dacă domn’ Pleşu e şi el amorezat în secret de duduia Udrea, precum primarul ăla care dormea cu poza rivalei lui Don King, dar fix o emisiune în care Andreea Creţulescu lua la socotit treburile duduiei Udrea l-a scos pe Pleşu din Zen. Că adica de ce, musiu? Cum îţi permiţi, madam? Da’ de unde până unde ajung ăştia să-i întrebe pe ai noştri pe ce şi cum prăpădesc banii? Nesimţiţii ăştia de gazetari au mai comis o astfel de indiscreţie şi când se întrebau de ce trebuie să plătească ăsta… contribuabilul român ca să îşi urnească domnu’ Andrei, domnu’ Gabi şi domnu’ Canibal Avramescu ( plus consoarta) chintalele intelectuale la Neptun, ca să se pupe-n bot cu şăfu’! Chestia asta trebuie să înceteze!  Aşa că domn’ Pleşu dă cu vitrion de epitete ca s-o exorcizeze pe posedata de Creţulească. Ca un gentleman subţire ce se află, domnu’ cu şubleru’ sare şi în apărarea timidului, sensibilului şi extrem de fragilului Rudel Obreja, abuzat în modul cel mai sălbatic cu putinţă de către bruta de Creţuleasca.

Doar pentru a-i face pe plac domnului Pleşu am să admit că şi pe mine se poate întâmpla să mă scoată din pepeni Andreea Creţulescu. Uneori mi se poate întâmpla să n-o mai suport pe Dana Grecu, să zicem. Şi atunci schimb canalul. Simplu. Acum o să adaug că şi mai tare mă scoate din sărite madam Udrea, care, spre deosebire de Dana Grecu şi Andreea Creţulescu, face jaf pe banii mei. Şi la fel de tare mă scoate din sărite guvernul Boc, care îi stârneşte lui Pleşu „mici duioşii”. Dacă atunci când e vorba de Dana Grecu şi Andreea Creţulescu schimbăm canalul, schimbăm şi guvernul când e vorba de duioşii prăduitori? Sau măcar, domn’ Pleşu, mai odihniţi buzele puţin? Că au început să ia tot mai mult forma anusului pe care sunt mereu aşezate. Şi-i păcat.

P. S. În finalul tentativei sale blogeristice, domn’ Pleşu îi scapă una umedă şi Sandrei Stoicescu. Profilactic. Că are el la şubler un accesoriu pentru măsurat inocenţa.  Domnu’ Pleşu, domnu’ Pleşu, fi-ţi-ar duioşiile ale dracu’! Când urmează articolele despre viteza pumnului, despre opera intelectuală a ebăi şi despre virtuţile curative ale whiskey-ului? Deci care era cusurul poeţilor de curte ai lui Ceauşescu? Erau mai de ruşine decât dumneata doar pentru că pupau în versuri?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Bravo, Moshe – bine zis!
    Stau si ma intreb, bulangii astia batrani – n -or crapa si ei mai repede de canceru’ curului – boala lor profesionala? ‘Tu -i Meditatia in Transcendent!
    Noica era batran, daduse in mintea copiilor – altfel nu se explica prezenta turnatorilor homalai comunisti Liicheanu si Plesu pe langa el!

  2. Pe lângă textul lui Rabbi rezultă că am fost blând şi bleg scriind ieri: „Contemporanul şi astralul om de cultură e confuz în a înţelege un aspect elementar. Doamnele cu pricina sunt angajate în mediul privat, performanţele lor sunt evaluate după criterii care n-au nimic, dar absolut nimic de-a face cu ratingul ursuleţilor şi are cine, repet, are CINE aprecia dacă îşi îndepliniesc optim sarcinile de serviciu sau nu. Nu e necesar ca un colaboraţionist care încearcă, fără “succesuri” să fie discret bădăran şi vag nepoliticos să părerească într-un domeniu în care nu are nici o calificare şi prea puţină aplecare. Şi nici nu cred că I.C.R. sau alte instituţii din portocalosferă i-au pus la dispoziţie cine ştie ce mai nărăvaşometru, guralivometru, prost-crescutometru, frustometru, rea-de-gurometru sau zână-acrometru.
    Nici mie nu-mi place Andreea Creţulescu. Dar am telecomandă şi e mai mult decât suficient.
    Dacă tot e o referire la ziaristică oare de ce are penibile ezitări şi derutante amnezii în olimpiana-i abordare pentru Mircea Mihăeş, Cărtărăscu, Patapievici sau Mihail Neamţu? Vorba lui Răzvan Vintilescu: paradoxal, uneori e mai uşor sa mănânci rahat decât să îl produci!”

  3. Nu pot să cred că a coborât până aici. Am citit articolul, al lui, l-am recititi şi m-a durut până la suferinţă, el, Liiceanu, Patapievici şi Paler. Mă închinam la ei ca la altar. Pe Paler nu l-am înţeles şi acum e prea târziu, pe el îl înţeleg de ceva vreme. Păcat de noi, cei care am crezut. Sincer, îmi vine să urlu.

  4. L-ati vazut vreodata pe Plesu in carne si oase? E un tip hidos de gras si de urat, care cred ca traieste doar sa bage in el, sa se cace si sa beasa. Da! Sa beasa duiosii umede, adica sa pupe gaoaza mai marilor vremii..

    • Monşer, n-am ştiinţă că omul ar candida la vreun concurs de frumuseţe, aşa că nu importă dacă nu e un Adonis. Că e un gurmand, iar nu e un păcat. Mulţi avem viciul ăsta. Altul e baiul.

  5. …daca >> „Prost. Foarte prost. Mărturisesc că am reuşit să scriu texte şi mai proaste decât cel al domnului Pleşu, dar eu măcar nu prestez contra numerar, nici nu mă dau ştiucă în acvariul cu intelectuali.” >> atunci, cred eu, are si el dreptul sa dea un „rasol” pe o „ciorba de burta”.
    Si Isus a gresit si a fost judecat !!! …si uite ce discutii avem azi pe seama lui! (departe de mine gandul unei comparatii…)
    Sa gasim si sa pastram ceea ce e frumos in fiecare, ar fi o idee foarte buna.
    So: „Go Kayleigh !!!” …asta pentru ca are versuri cu adresa… „DY Remember?!”

  6. Nerăbdarea de a vedea pedeleprele dându-se de-a berbeleacul, cu javra lor ordinară în frunte, îmi e amplificată de curiozitatea de a-i vedea pe alde Pleşu, Patapievici, Mihăieş şi alte asemenea scursuri morale cu ştaif, cum vor încerca să-şi reorienteze limbile spre cururile lui Antonescu şi Ponta. Sper ca cei doi să le dea tuturor acestor lingăi jalnici câte o flegmă în ochi. Este una dintre marile satisfacţii pe care le aştept de la viaţă.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...