În încercarea de a obţine creşterea plafonului de îndatorare îngăduit guvernului american ( care era de numai 14, 29 TRILIOANE US$) , Obama avertizează că respingerea de către legiuitor a propunerii care vizează tocmai creşterea acestui nivel ar avea drept consecinţă ceea ce el numeşte „un Armagedon economic”. În ciuda imaginii, a enormei maşinării propagandistice, Statele Unite au astăzi una dintre cele mai neperformante economii din lume. Sigur, SUA rămân sediul unora dintre cele mai puternice companii globale, al unora dintre cele mai puternice instituţii financiare ale planetei, etc. etc. etc. Criza pentru care cu toţii plătim a demonstrat însă cât de fragile sunt de fapt cele mai multe dintre ele. Adăugaţi la aceasta tot mai evidenta lipsă de competitivitate, concurenţa extrem de agresivă a Chinei, mai vechile probleme cu Japonia şi Europa, un buget de stat supradimensionat şi aşa mai departe. Astăzi, încă, economia SUA este cea mai mare economie a planetei, dar în acelaşi timp – nu e niciun paradox aici!- economia cu cele mai mari probleme. O economie care a crescut bazându-se pe deloc sănătosul principiu al ipotecării zilei de mâine, pe ideea că astăzi trebuie stimulat consumul, iar plata pentru acest consum poate fi la infinit trimisă către un mâine incert.
N-am să mă hazardez la analize imprudente care să explice cauzele actualei fragilităţi a economiei americane. Există suficiente surse competente care pot furniza astfel de analize.
Obama cere creşterea nivelului de îndatorare admis. Atunci când Italia sughiţa puţin, iar Berlusconi lansa o emisiune de bonduri, deja panica vâjâia prin pieţe. Guvernul american vrea dreptul de a se îndatora şi mai mult. Obama promite chiar anumite măsuri de ecologie bugetară. Dar Obama mai are şi nişte alegeri în 2012, iar contribuabilul american are deja suficiente motive pentru a fi nemulţumit de prestaţia sa de până azi. Dacă Armagedonul loveşte America, asta ne va afecta într-un mod cumplit pe toţi. Obama vrea să pună în mişcare tiparniţa. China s-a cam săturat să tot pompeze bani în stabilitatea SUA. Treaba e nasoală! Se cere intervenţia marilor specialişti.
Domnu’ Obama, vi-l dăm o tură pe Jeffrey Franks?
Jeffrey Franks e inutil fără Fermecător, Boculeţ şi AnaStase. Ultima trebuie verificată, înainte de plecare, conform ziselor Berceanului, să nu fie Severul Voinescu ascuns pe sub fuste.
Prietene, tu-i urăşti atât de tare pe americani?
De fapt, cică ar fi tâmpiţi. N-o zic eu, o zice Greenspan.
http://www.activistpost.com/2011/07/greenspan-dumb-americans-deserve.html#more
Dacă Obama ar avea-o pe Roberta pe-acolo, n-ar mai avea grețuri cu Congresul…. Așa că hai să le dăm o ofertă 2în1, Jeffrey + Roberta 😀
CHINA POMPEAZA IN SUA „DOLARI” DE GROAZA, NU CA S-AU SATURAT.DACA AMERICANI DAU DE DRACU RAMAN CHINEZII CU UN SFERT DIN BANII PE CARE -I AU, CA NU CREZI CA AU YUANI.CE URMEAZA CHINEZILOR NU AU NICI CURAJUL SA SE INTREBE.
Rabbi, cand a venit prima criza, in 2008 – 2009, toti prietenii mei erau disperati, intrebandu-se ce dracu’ fac ei acu’. Aproape m-am dus si eu la fund, cu firmulita mea (m-a scufundat impozitul forfetar). Dar le spuneam „economic, asta e ca un acces de febra: unele celule sufera si/sau mor, dar organismul se face bine”. Acum imi vine sa cred ca aia a fost un simplu stranut si ca febra inca nu a inceput. Si daca vine, mi-e greu sa cred ca ii vor supravietui multi pe-aici.
Daca O”bama merge sabia lui isi va taia singur gugustiucul , nu trece nimic prin congres. Ceea ce n-ar fi rau , daca vor sa scape de el in 2012.
Lasă-l, bre, pe Obama.
Deci statul american a pompat în băncile falite, ca să le salveze de căderea în rahat. Dar statul american e la rândul lui în rahat. Şi acum vrea să facă fix ce au făcut băncile alea când au intrat în hândel.
Dăştepţi, ai dracu’!
Păi se pare că China şi alţi creditori nu s-au săturat încă să pompeze bani în SUA. Dacă s-ar fi săturat ar fi mărit dobânzile şi n-au făcut-o. SUA pot emite bonduri protejate la inflaţie pe 10 ani cu dobândă 1,1% (plus inflaţia) şi pe 5 ani cu dobândă 0 (zero + inflaţia). Adică nu e vorba de o criză a datoriei „adevărată” unde piaţa refuză să-i mai finanţeze, ci e o criză politică.
SUA are o limită absolută a datoriei, care nu ţine cont de inflaţie, şi care a fost mărită de 69 de ori în ultimii 65 de ani. Acum republicanii care au majoritatea în camera inferioară a Congresului refuză să mărească limita aia, încercând să oblige administraţia să ia măsuri draconice de austeritate – fiindcă nici măriri de impozite nu intră în discuţie pentru ei. De fapt e o cacealma iar riscul e enorm şi pentru republicani fiindcă în chestia asta Obama e sprijinit şi de opinia publică şi de Wall Street. Dacă republicanii cedează vor avea ceva necazuri cu extremiştii lor (Tea Party), dacă nu atunci vor fi învinuiţi pentru efecte iar Obama va câştiga al doilea mandat. S-a mai întâmplat odată ceva similar, în 1995-96 cu Clinton.
stati chill, ca urmeaza criza. chinejii ar mai avea ei bani de bagat, ca deh, sunt tineri, ce-i doare pe ei, insa si la ei, situatia e coibila