Aveţi idee cine este Simona Radulescu Edwards? Aflaţi acum: director adjunct la biroul din Paris al ICR. Dacă nu aţi auzit despre doamna cu pricina, nu e nimic. Important e să vă plătiţi impozitele pentru ca femeia să-şi ia leafa. N-am nimic cu femeia, dar… să vedem. Ce o recomandă, în afară de voce şi talent? Faptul că nu mai voia să trăiască în România. Alesese Franţa, dar pe acolo viaţa e grea, banii puţini, iar ministrul nostru de externe ştie asta. Că a jacuzzit pe acolo, la mânărit voturi. Aşa că băiat salon, i-a făcut rost duduiei de serviciu. Că doar nu era să se întoarcă în România, ţară de rahat! Cum patria nu-şi lasă copiii rătăciţi fără un venit, i s-a găsit şi doamnei un job la ICR. Dacă nu curge… pică. Că vorba ceea, din CV se vede că are şi experienţa şi anvergura culturală necesară. Doar a fost responsabilă cu „cercetarea documentară”, acu’ vreo 14-1 ani, la firma unui domn care ( surpriză!) poartă acelaşi nume ca şi dânsa. Nu o cunosc pe duduie, nici nu-s interesant, dar trecând prin CV-ul ei e uşor de reconstituit o biografie. (măritat, plecat în Franţa, frecat menta, foame etc.).O puteţi face dacă aveţi chef. Una peste alta, din vânzătoare la librărie, duduia a devenit director adjunct la ICR. Să ne fie de bine.
Eu zic că e bine
- A word from our sponsors -
Orice soldat se plimba cu bastonul de maresal in ranita.
Eu zic ca-i foarte bine.
Singura problema este cand afla maresalul cine i-a furat bastonul 😉
Normal ca e bine. „Elaborarea programARII culturale”, „implementarea programARII culturale”, musee (de France) cu litera mica, punctuatie folosita ba da / ba nu etc. E bine. Ce pisici e o programare culturala? e C++in care „C” e culture? Poate are dreptate si Adrian desi tinand cont de antecedente, mai probabil ca bastonul sa fie nu de maresal ci de teolog, si sa fie gazduit nu in ranita duduiei ci in cu totul alta parte.
Trist, foarte trist ! Dar noi ?!!! Trebuie sa facem mai mult. De ce nu facem mai mult pt a opri toate astea. Ne iau de pampalai
Considerati-o grobianism, considerati-o cum vreti, eventual o buna ocazie ratata de a tacea din partea cuiva care nu este mai mult decat un consumator ocazional de cultura, dar eu nu cred ca Romania ar imploda de atata cultura daca n-ar exporta-o prin ICR.
Nici nu are vreo sustenabilitate (asteptati putin va rog … ca mi s-au imbarligat degetele pe tastura … asa, acum merge) reala pe plan intern, vezi situatia invatamantului romanesc, nici nu constat vreo imbunatatirea a imaginii Romaniei pe plan extern si nici macar nu reimporta valorile romanesti autentice (ex. cazul lui cu Bogdan Alin Ota).
Nu vreau sa lezez sacralitatea culturii lipsind-o de sustinere, insa am cam ajuns sa ne inchinam ei ca hindusii la bovina divina, in loc sa-i bem laptele.
Opinia mea este ca putem vorbi deja despre importura institului, fara a mai fi necesare referiri in parte.
Adică patria îşi rupe de la gura noastră şi creează un loc de muncă pentru o româncă şi tot nu eşti mulţumit. Ţţţţ …
Daca este foarte bine, este !.Mai ales ca trebuie sa ai viziune ,,, vin alegerile ,prin corespondenta sau nu ,conteaza ,,,,!!!
Şi dacă ar fi singura n-ar fi suportabil. Dar ICR-ul are multe şi mulţi de astfel cercetători, foşti neliniştiţi, actualmente liniştiţi şi nu prea de când Fermecătorului îi este din ce în ce mai frig…
Singurul avantaj este că pot înţelege, fără desene suplimentare sau aporie, sensul cuvântului sinecură, pentru că, etimologic, tot vine din patria ce o cazează pe Simona Radulescu Edwards …
Are şi permis de conducere categoria B – domnilor, să fim corecţi!
Soyez pas mechant, monsieur!
Banzai!
păi dacă un patapievici care îşi aruncă toate zoaiele pe poporul român ajunge marele baştan al ICR, măcar tanti asta, chiar dacă o fi Veta de la spălătoria din colţ, măcar nu ne-a făcut de rahat în scrierile ei; că n-are aşa ceva, nu de alta 🙂
în sfârşit nu mai mănânc cuvinte sau litere! da’ baiu’ îi că acuma le pun în dublu exemplar :). nene rabine, io mi-am zis c-ar fi frumos să îl iau pe gânditor şi să îl plantez şi la mine, cu link către matale; n-am întrebat (că mi-o sărit din cap), da’ întreb acuma dacă-i ok, iar dacă nu-i, îl fugărim de-acolo, nici o problemă; oricum, am primit laude de la un domn pentru postarea aia 🙂 , numa’ că m-am simţit obligat să îi zic că-i mai bine să-l laude pe autorul ei decât pe mine, că doar n-am nici un merit.
Sigur că e ok, prietene. 🙂