Detaliile sunt aici. Pe scurt: Pascal Bruckner se întâlneşte cu cititorii săi români ( şi bucureşteni), miercurea viitoare. Ocazia o reprezintă lansarea volumului „Paradoxul iubirii”, cea mai recentă carte a lui Bruckner, apărută la Editura Trei. În opinia mea, „Paradoxul…” e, probabil, cea mai slabă carte a francezului, dar Bruckner rămâne Bruckner. Cum nici măcar editura care publică volumul nu se osteneşte să-l menţioneze pe traducător am să presupun că e tradusă cu Google. Sau o fi scris-o direct în româneşte, ca să ne întoarcă favorul pentru Panait Istrati.
S-ar putea să/ Ar trebui să vă intereseze
- A word from our sponsors -
Da, ştiam de venirea lui Bruckner.
Apropo de lipsa numelui traducătorului, am observat la multe cărţi (prea multe), că numele traducătorului lipseşte nu numai din prezentare, ci şi din carte, de la locul lui consacrat. Îl găseşti, dar numai dacă îl cauţi cu tot dinadinsul, pe pagina cu ISBN-ul şi descrierea CIP. Fără legătură cu calitatea traducerii. Mi s-a întîmplat să citesc o carte (bine tradusă) din care lipsea complet numele traducătorului. No comment.
E bine că încă mai apare numele autorului. Cu traduttore ştii cum e. Huo!
P.S. Mulţam de observaţie! :))
Traducere de Irina Mavrodin.
La unele cărți traducătorul se teme să-și dea numele, atât de prost sunt traduse. Din păcate am avut tot mai des ocazia, în ultima vrteme, să dau peste lucrări traduse prost. Orice vițel care știe engleza cât să caute filme pe goagăl se crede Shakespeare, orice vițică stropită cu parfum franțizesc se crede ruptă din coasta lui Balzac, orice cocalar ce ronțăie pizza la terasa lui Țociu e specialist în limba lui Eco, și toate poamele astea au certificat de traducător… 🙁
Nu mă omor eu prea tare după monsieur Pascal, dar poate reușesc să-mi fac timp, mulțumesc de știre