AcasăMartafoiul zileiCine spunea că umorul...

Cine spunea că umorul e pe cale de dispariţie?

Nu mă întrebaţi de ce mai frunzăresc „Dilema veche”. Din reflex, din obişnuiţă, pentru că revista „Urzica” nu mai există, iar „Caţavencii” e de caca. Dar uneori stăruinţă îmi e răsplătită. Parol! Nu există nicio altă publicaţie care să ofere cu atâta generozitate spaţiu de exerciţiu preţioşilor ridicoli, prostălăilor solemni sau gogomanilor nevorbiţi. Unul dintre cei mai comici furnizori de umor involuntar e Cotoi Voinescu. Asta când nu e ocupat cu mânărirea voturilor. Personagiul e delicios, absolut irezistibil! Textele, de fapt stângace compuneri de licean care a descoperit recent că dacă treci cu pixul pe hârtie laşi o dâră, au forţa de seducţie a unei creme împotriva acneelor. Dincolo de narcisismul inargumentabil, stilistica de conţopist cu aspiraţii înalte şi pseudo-reflecţiile preţioase ale angoasatului de interacţiunea dintre gravitaţie şi drobul de sare, ceea ce face absolut irezistibile compunerile ambiţiosului Cotoi este lipsa totală a simţului ridicolului. Pentru Cotoi e limpede: băiatul ăla, Camus, a scris cu unicul ţel de a-i oferi lui, Cotoi, şansa unui text „profund”, la gazetă, la domnu’ Andrei.  Universul, în genere, a existat cu un singur scop: pentru ca el, Cotoi, să se poată naşte. Iar acum, universul, descoperă străbătutul de fior meditativ, e pe cale să-şi piardă cea mai de preţ realizare: pe el, Cotoi.

Cotoi e adorabil. Ba e reflexiv-uimit când un prieten îi mărturiseşte că ” toţi bărbaţii sunt, de fapt, homosexuali”, ba îşi expiră un vis în care „stau la fund cât pot de mult”. Ptiu! La fundul piscinei, nu altceva! Că altfel te-ai întreba cum ajunge el şi prietenul său la astfel de discuţii şi de ce simt nevoia să se consoleze cu ideea că şi ceilalţi bărbaţi toţi bărbaţii ar fi astfel? Mofturi, monşer, mofturi!

Oricât m-aş strădui, n-am cum ajunge în comentariu la umorul cotoiesc. Trebuie savurat la sursă. Aşa o descoperiţi cu toţi cum stă sprijinită osia lumii pe buricul lui Cotoi:

Îmi spun că, poate, ajută echilibrului precar al lumii. Dar preţul acestui echilibru este o greutate în plus în sufletul tău.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. De urâtul Cotoiului şi din simpatie pentru Şerban Foarţă am renunţat la Dilema Veche deşi, din când în gând, mai trag cu ochiul, studiu de caz fripturism de moralist al camarilei, către tigaia existenţială pleşiană. Înainte de măgăriile din Parlament, în echipă cu AnaStase, mă amuza cum certa el, sever, Franţa că vinde Rusiei nave de război şi cocheta cu o tentativă de plagiat într-o şi dintr-o povestire cu arabi şi capre.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...