AcasăPtiuSă-i parfumăm pe jegoşi!

Să-i parfumăm pe jegoşi!

Mai întâi a fost o reclamă la un deodorant care promitea să acopere duhorile vreme de 48 de ore. Deci două zile de scutire de la spălat. Exceptând situaţia în care eşti vreun temerar care şi-a propus o expediţie îndelungată în Kalahari, mă gândesc că ar trebui să te simţi jenat când iei de pe raftul din prăvălie deodorantul cu pricina. E ca şi cum ţi-ai afirma un anume stil de viaţă. Mă gândesc că, ajuns la casă, ar trebui să ai în coş şi vreo douăzeci de săpunuri, ca să măi ştergi din impresie.

Pe urmă au apărut unii şi mai tari. Ăştia promit protecţie la duhoare pentru 72 de ore. De acum nu mai e loc de interpretări, mesajul e răspicat, un adevărat manifest: nu te spăla, că acoperim noi putoarea. Cât de zen trebuie să fii ca să te plimbi prin supermarket, fudul, cu deodorantul ăsta în coş? ( A, nu se uita că, la români, cercetarea pe îndelete a coşului celuilalt are valoare de ritual social) De acum încolo viaţa ta nu va mai fi la fel, vei primi diploma de membru de onoare al asociaţiei „Prietenii insectelor”, iar producătorii de gorgonzola vor folosi poza ta pe ambalajul produselor lor. 72 de ore. Pasul următor ar fi trebuit să fie… 96 de ore. Dar nu! Producătorii de cosmeticale au chibzuit îndelung şi au venit cu lovitura de geniu, pe care puţini ar fi aşteptat-o:

DEODORANTUL CARE REZISTĂ la apă. Aparent e o uşoară ieşire din linia definită anterior. Pentru că – nu e aşa?- segmentul vizat (48 de ore, 72 de ore) nu are decât întâlniri nepremeditate ( şi lipsite de săpun) cu apa. Tocmai asta e şmecheria! Că şi dacă, ptiu drace!… cumva te nimereşti la umezeală, maglavaisul de la subţioară rămâne bine tencuit pe tine şi continuă să împrăştie parfum de esenţa nr. 453. Dacă totuşi, naiba ştie de ce, te-ar lovi tentaţia (ptiu!) unui duş atunci poţi râcâi cu şpaclul, poţi da cu şmirghel până dispare cleiul parfumat de la subţiori. Şi după ce te ştergi binişor cu prosopul, bagi din nou un strat gros din deodorantul minune. Să te ţină până la următoarea trecere a cometei Halley. Nu de alta, dar trebuie să mănânce şi producătorii de asemenea minunăţii. Ce s-ar face dacă te-ai da o singură dată cu maglavaisul lor şi pe urmă gata? Te pomeneşti că le dau vreo idee!

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Probabil ciclul il va urma pe cel al aparatelor de ras… O lama, 2 lame, 3 lame, 4 lame, 4 lame si un vibrator…

    Dar e clar ca se vor opri in momentul in care reclama va fi atat de eficienta incat vor intra in faliment: omul primeste la nastere un fas de spray si mai miroase inca 72 de ore dupa ce coltul 72 de ani mai tarziu (e una dintre sperantele medii de viata)…

    Iar spray-ul va fi lasat mostenire… doar il folosesti o singura data in viata 🙂

      • Nu aveau nici o scuză. Romanii se spălau, aveau un adevărat ritual, aveau băi publice curate, deși Tibrul era haznaua publică a orașului, acolo se aruncau inclusiv fetușii în urma avorturilor, se aruncau cadavre și gunoaie…. o adevărată „plăcere”. Dar romanii erau curați la trup, datorită băilor.
        Și, surprinzător pentru unii din ziua de azi, îe avul mediu timpuriu arabii aveau și ei băi publice și se spălau, europenii putând lua lecții de la o cultură și civilizație arabă aflată în perioada de maximă înflorire…
        Iar vina pentru spurcarea apei o aveau chiar ei, nespălații de europeni.
        Și acum îmi dau seama că noi vom supraviețui ca popor… Toate popoarele și civilizațiile antice și medievale care aveau obiceiul spălatului (fenicienii, cartaginezii, grecii, romanii, egiptenii, arabii) au dispărut sau au decăzut într-un fel sau altul…. Românii, în schimb, evitând apa și săpunul (combinație letală), vor fi la fel de rezistenți ca și gândacii de bucătărie…

  2. Exista oameni cu o transpiratie puternic mirositoare si abundenta care se spala de cate ori pot pe zi, se deodoreaza si dupa jumatate de ora trebuie sa se spele iar (daca sunt peste 30 de grade si dupa 5 minute). Pentru ei este creat deodorantul pentru 48 de ore, dar, crede-ma, nici ala nu rezista mai mult de 4-5 ore cand e cald. Cel rezistent la apa cred ca e util pentru cei care merg la mare si care trebuiau sa se deodoreze de cate ori faceau o baie in mare (sunt prea blonda ca sa iubesc soarele si marea si de aceea nu cunosc acest deodorant). Cred ca nu se dizolva in apa dar probabil se spala usor in apa+sapun. Cine nu are probleme serioase cu transpiratia, nu poate intelege, dar pentru mine deodorantul „rezistent 48 ore” este la fel de necesar ca si spalatul.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...