Mi-am amintit o întâmplare de acum câţiva ani. Am să o povestesc, foarte concis. În aeroport. Nu contează unde. Undeva în Schengen, suficient să spun asta. Pe lângă mine se prelinge un cuplu zgomotos peste măsură. Sunt români. Se pizduiesc de mama focului. De la cumpărături s-au luat. Ceva mai încolo un alt cuplu. Aici doar el e vocal. Foarte vocal. Şi-o bagă şi şi-o scoate non-stop.
Trece puţin timp. Ceva mai încolo, în dreptul unei cafenele, cele două cupluri se intersectează. Masculii îşi ciocnesc valijioarele târâte în scârbă după ei. Urmează dialogul ăsta:
– Săuri.
– Mi săuri tu.
– Nău prablăm.
– Nău prablăm.
Apoi îşi văd fiecare de drum. Doamna cuplului A, către soţ: Ăia nu erau români? Răspunsul vine îndată: Ba da, dă-i în pizda mă-sii.
Ceva mai încolo, la fel de lipsit de discreţie, masculul atrage soaţei atenţia: Ăia erau români, jegoşii dracu’.
Asta e tot. Mi-am amintit şi am povestit. Ce e la televizor în seara asta?
Vrem să ne respecte alţii când noi între noi nu suntem capabili să ne respectăm. …înseamnă că ne merităm soarta…
Pentru că ne urâm între noi: ardeleni vs. bucureşteni, olteni vs. moldoveni…români vs. români…La televizor nu prea mă mai uit…
Ce-i la televizor ? Nu stiu. Da’ oricine ar aparea pe sticla in seara asta … mai da-i in ma-sa de politruci jegosi !
Pai stiti voi cine era ei? Persoane importante, persecutate de comunisti ca au intratara in PCR sa submineze sistemul dinauntru si nimeni nu s-a prins. Si Bashina Voda tot cam asa ceva…
Intamplarea ta e ceva obisnuit pentru romanii din Canada. La magazine, pe strada….Ii recunosti usor. Se cearta sau daca n-o fac, dau impresia; cand descopera ca sunt si alti romani pe-aproape incep sa vorbeasca englezeste, a la Iliescu.
Sa moti de ras, daca n-ar fi tragic.
scuze, „mori”.
In fiecare seara intram la tine pe blog sa vedem cu ce ne mai delectezi.
Multumim !
Colosal şi mai mult decât semnificativ. Riscă să devină saga reprezentativă a românismului în Schenge(n). Dacă greşesc cu această categorisire, săuri!
[…] Că tot mi-am amintit […]
Pai ia sa socotim .Doua familii si cu tine in total 5 oameni ,100% .Tu si o doamna care va vedeti de treaba 40% ,cei doi giboni si fufa fac 60% ,nu este chiar asa de rau .Ce zici ,cred ca sunt bun de politician ,intreaba-l si pe nea Stere .Procentual iese la vopsea .
what we have here is failure to communicate 😀
ar iu creizi?
ce-am mai ras …
cam aşa-i peste tot pe unde te duci; pe cînd mă preumblam prin Paris cu fosta prietenă, tot româncă şi ea, în momentul în care vedeam cîte un românaş (nici nu trebuia să deschidă gura, se vedea de la o poştă de unde e) o dădeam instantaneu în franceză. oare de ce???
n-ai cu cine, dom’le
Oslo, iulie-2011…
acum doi ani, am vazut pe-acolo doar 3=trei tigani-ro, lânga Teatrul National, el cânta la acordeon „Dunarea albastra” si ele cerseau sub statuia lui Ibsen… saptamâna-trecuta, erau MULT mai multi, pareau „organizati”, postati în toate punctele turistice ale capitalei norvegiene îndoliate, ba profitau de tragedia recenta: pe trotuare, în jurul paharului de carton în care asteptau ca trecatorii sa le-arunce bani, pusesera 2-3 flori, “subtilizate” din cele depuse peste tot de catre norvegieni si turisti… 🙁
am auzit un grup de parizieni apostrofându-i mucalit, în gluma, cu:”eh, ati ajuns si-aici, desi e mai frig decât la Paris?…” – o tiganca destul de “coapta”(parea peste 60 ani!) le-a replicat:”ce-aveti bah cu noi, ‘tz-ai dracu’, ati înnebunit?!”… am ramas “masca”, what else?!… 🙁 Poseda pasapoarte si CI pe care scrie ROMÂNIA!
Asta se intampla destul de des in aeroprturi, habar nu ai cu cine te ciocnesti si incerci sa te scuzi cumva, dai in pizda masii.
Mie imi place aia : Mi scuzi.
Sau ce a zis manelaru ala : hau du yu du, yu du
Iata cum ma arunci in nostalgie facandu-ma sa-mi fie dor de replica mamei catre fiul sau ( niste ceva de etnie turca):” ‘r-ai al dracu’ de tigan urat” .