AcasăPtiuAmendă

Amendă

M-a oprit un poliţist. Mic, negricios, năduşit, prăfuit, cătrănit rău. Imediat după giratoriul de la Universitate. Mi-a făcut semn să trag pe dreapta şi m-am conformat. Am pus avariile şi am aşteptat cuminte în maşină.

– Actele dumneavoastră!

Are o voce profund sictirită. Nu se mai prezintă. Pe căldura asta n-are niciun rost. Are o lăboanţă neagră, păroasă, total disproporţionată faţă de restul pipernicit al trupului. Îi dau actele.

– Şi asigurarea!

Îi dau şi asigurarea. La nevoie am şi adeverinţă că am donat sânge, am cules muşeţel… Se chiorăşte puţin la asigurare, nu prea înţelege mare lucru de acolo, dar pare în regulă, aşa că mi-o dă înapoi. E, totuşi, momentul să aflu ce am făcut să merit deosebita onoare.

– Am greşit cu ceva?

– Telefonu’!

A, da. Vorbeam la telefon. Acum pot adopta strategia Mircea Badea. Mă pot urca pe el, îi pot face capul ţăndări. Sau pur şi simplu îi pot spune că mănâncă rahat. Că e cuvântul lui  contra cuvântului meu. Şi hai cu ţigăneala! Dar chiar vorbeam la telefon, aşa că nu pot spune decât:

– Da, aşa e. Îmi cer scuze…

De ce pula mea îmi cer scuze? O să mă scape de amendă? El e vreun demiurg al asfaltului, supremul judecător de la semafor, care poate împărţi indulgenţe? Încerc să mă justific, faţă de sine ( ce rost are?), că e un reflex de om civilizat, care îşi admite o greşeală şi îşi cere scuze. Apoi realizez că, de fapt, în astfel de situaţii civilizaţia are un mecanism ceva mai simplu, în care nu există nici scuze, nici îngăduinţă, nici ceremonii, solemnităţi si reverenţe de salon. Există sancţiunea. Pe care recunosc că o merit şi gata.

Acum ce să fac? Să îmi retrag scuzele?

– Şaişcinci dă lei şi două puncte! îmi explică organul şi purcede la completat procesul verbal. Scrie căznit. Mişcarea pixului pe hârtie îl trudeşte peste măsură. Chiar nu vreau să intru în stereotipul bancurilor cu poliţişti, dar omul ăsta trudeşte din greu. Are limba scoasă, în colţul gurii, e concentrat. Îmi dă senzaţia că are nevoie de răgaz de deliberare înainte de a desena fiecare dintre litere.

Cum stăm aşa, eu aşteptând, el copleşit de istoava slovei, pe lângă noi trece un SUV, condus de o blondă. Vorbea la telefon.

– Ia, uitaţi! remarc eu iute capra din vecini. Şi duduia vorbea la telefon.

Se uită iute peste umăr. Zice:

– Lăsaţi!

De data asta glasul lui a devenit mai moale, mai conciliant, mai lipsit de arţag.

– Măcar purtam centura – încerc să fac pe glumeţul

Vocea lui redevine arţăgoasă.

– Altfel vă ardeam mai rău!

Alt SUV, altă piţi. Tot la telefon. Îi atrag atenţia.

– Lăsaţi- vine răspunsul, cu aceeaşi voce mai umilă, de mai înainte.

O piţi în decapotabilă şi un şmecheraş într-un SUV.

– Lăsaţi – vine şi mai umil răspunsul.

I le număr. Cât se căzneşte la procesul verbal i-am numărat – mă amuză asta- 26 de şoferi care vorbeau la telefon. De amorul statisticii îi atrag atenţia ca doar unul dintre ei purta centură de siguranţă. Chiar când mă amuzam cu această constatare, pe lângă noi trece în viteză maximă un lighean înmatriculat în Bulgaria. Fum gros din eşapament, zgomot cumplit. A trecut pe roşu. De data asta vocea poliţistului e aproape rugătoare:

– Ţigani, lua-i-ar dracu’!

Când ia banii şi îmi dă procesul verbal şi chitanţa vocea lui e aproape rugătoare.

– Aţi greşit… Asta e… Drum bun.

Ştiu. Vorbeam la telefon. Şi conduc un Logan. Cu număr de Constanţa. Trei greşeli. Îl salut şi eu. Cu respect formal. Ba cu milă parcă. Fireşte că voi continua să vorbesc la telefon în timp ce conduc. Şi eu, şi piţi blondă, şi şmecherul, şi decapotabila. Diferenţa e că, mereu, doar eu voi plăti amenzile.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. La ceva asemanator ma gândeam si eu ieri cand toate posturile Tv au vuit pe tema vitezomanului de pe Autostrada Transilvania care a condus cu 310 la ora iar politia nu are ce-i face. Eu niciodată nu am văzut un proces verbal cu avertisment, daca am depasit limita legala chiar şi cu numai 12 km la ora.
    Militieni de rahat. Niciodata nu vor intelege de ce apar bancuri cu politisti. „Pentru că ei este proşti”.

  2. Zi merci Rabi că nu te-a ameninţat cu un glonte-n frunte…. Eu l-am întrebat pe un organ de ăsta care se pregătea să mă taxeze pentru o oprire neregulamentară dacă o să-l amendeze şi pe un şofer „şmecher” care comitea aceeaşi contravenţie câţiva metri mai încolo.Mi-a răspuns cu „Vezi băi că-ţi trag un glonţ în frunte dacă mai comentezi”.

  3. da-i in plm cu sare… ca nu s niste incompetenti…
    chiar de dimineata eram in vama la noi la giurgiu, incercand sa vin spre Bucuresti, si doi incompetenti au parcat tirurile unul pe-o parte si unul pe alta a drumului – cat s-au dus sa-si ia vinete – si s-a facut o coaaadaaaaa. sun la 112, aici m-au pasuit pana am ametit, pana la unu sictirit, ii zic situatia, si omu imi zice: da ce sunt cu claxoanele astea (se facuse o coada ca se blocase drumul in ambele directii, si alti soferi de tir isi incercau faringile claxoanelor), apoi mai intreaba da in ce directie mergeti? eu zis inspre Bulgaria ca doara de aia te-am sunat pe tine. la fel de sictirit imi zice pai mie imi apare ca sunteti de pe strada Panu Anastasie. ???WTF zic ma scuzati am sunat la pompieri?
    dupa ce a treia oara ii spun situatia omu imi zice: pai si noi ce sa facem? imi venea sa …. pana la urma m-a facut turc si mi-a zis sa rezolv singur problema. zic ok, ca de asta va platim noi.
    cand o iau prin giurgiu, la postul de politie erau vreo 8 isi lustruiau chipiurile ca erau murdare de creta, de la cap

  4. Un cunoscut mi-a povestit c-a fost chemat la fisc, ocazie cu care a aflat că „a strâns” 12 amenzi (o duzină, na!) de circulaţie. E şi ăsta unu’ d-ăla care plăteşte amenzi? Şi mai rău, el nici măcar n-are maşină, ba nici carnet de conducere ❗ 😯

  5. Mai fain a fost cand militianu m-a vazut ca vorbesc la telefon, dar eram oprit la semafor.
    Cand am pornit am inchis telefonul.M-a oprit si mi-a spus ca am vorbit o secunda la telefon dupa ce s-a facut verde…lol.
    I-am facut si eu observatii de genul ca si altii care treceau pe langa el vorbeau la telefon.Raspunsul a fost : „Acum ma ocup de dumneavoastra”…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...