Bre!

Mazăre al nostru nu e cel mai rău primar pe care l-ar putea avea Constanţa. Unii ar spune că e chiar un primar grozav. Eu nu spun. Zic doar că nu-i rău. Că acu’ mi-aduc aminte prin câte oraşe ale ţării m-a oprit câte un poliţist să-mi caute nod în papură şi să-mi livreze ca argument că şi noi cu „Mazăre al nostru” le-am tras barieră la Mamaia.

Nu zic ba, ţăcăneala lui Mazăre e simpatică de multe ori. Ambâţul cu care se pizduieşte cu Băsescu şi gaşca, iar zic, nu-i de colo. Dar de vreme bună constat că omul ăsta e tot mai puţin primar şi tot mai mult se visează un fel de ministru al turismului estival. E şi asta o ţăcăneală. Există altele şi mai grave, aşa că nu-i bai.

Totuşi sunt câteva chestii la care… Adică nu ştiu cum să zic, dar când îl văd pe primarele nost’ dându-se ba piratu’ din Caraibe, ba, acum mai nou, toreador, ba mai ştiu eu ce năzbâtie… parcă mă ia o jenă lejeră. Bre! Nu ne mai miştocăriţi! Asta e! Primarul nostru e o piţipoancă! Sau piţiponc?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Raby cu atit sa milostivit dumnezeu de Constanta ,Mazare ,pe de o parte este bine si asa ,pe de alta nu are toti boi acasa ,ce ne este scris in frunte ne este pus !!

  2. Problema ţine de o minte nepermis de relaxată sau, posibil, cutreierată de „idiosincrazii imbecile” pentru a începe să defineşti oamenii după primarii lor. În sensul ăsta bucureştenii cu halucinantele lor alegeri (până la doctorul Oprescu dar rămâne de văzut) ar fi demni de-un blam pentru (h)aiurelile lor.
    Nicic craiovenii sau arădenii nu ar avea, respectând logica asta distorsionată, prea multe motive de bucurie …

  3. Sincer să fiu, mie-mi place, oarecum, Mazăre. E pițiponc cât încape, dar cred că i se trage de la o copilărie pe care nu a gustat-o suficient. E înclinat spre veselie, spre „loisir”, e un mic derbedeu, o mică lichea, dar … prinde. Și cred că noi, de fapt, suntem un pic prea constipați prentru stilul său…
    Are dreptate Teacă…

  4. 😆 Hai mă că nici n-ar fi rau daca macar juma’ din primarii Romaniei ar fi ca el , dar IN TOT ce face 🙂 , nu numai in … maimutareli . 😉
    Mie-mi pare destul de OK ; asta e „brandul” lui , vorba cuiva …!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...