AcasăPtiuCa musca

Ca musca

În natură lucrurile se întâmplă aşa: mai întâi sămânţa găseşte pământ fertil şi dintr-un strop de umezeală adună sevă pentru a încolţi. Un mugur fraged scoate creştetul din pământ şi dă prima frunză, apoi   a doua şi tot aşa până când tulpina prinde vigoare şi bogăţie de frunze îmbracă trupul verde născut din fragila sămânţă. Mai apoi, un ciclu firesc, dă în floare. Acum e vreme când gâzele vin şi împlinesc totul. Iar la soroc apare rodul. Care e la început mic, plăpând şi verde, pentru ca mai apoi să devină portocaliu şi în cele din urmă roşu. Aşa se întâmplă mai mereu. Nu întotdeauna roşul e culoarea pârgului. Uneori e vânăt. Alteori e portocaliu. Dar sensul în care curg lucrurile e mereu acelaşi: dinspre verde spre culorile cele calde.

La pedelic e pe dos. De la portocaliu trec la verde. Uite aşa cum au trecut ei de la socialism la ţâţa dreptei, tot astfel, din trei bidinele şi-au schimbat acum cromatica. Aşa e la pedelici. Ăştia înverzesc toamna. De la culoarea portocalei la culoarea muştei de căcat.

Pedelicii socotesc că portocaliul e rezonul paraponului electoratului. Nu Boc, nu Băsescu, nu Anastase, nu Udrea, nu Videanu, nu … cam mulţi „nu” pentru unii care pe când erau portocalii îşi spuneau „da”. S-or pregăti pentru alianţa NU! O să le folosească schimbarea de culoare fix cât le-a folosit japonezilor cutremurul. Totuşi e interesantă gândirea pedelică. Adică dacă îl îmbraci pe Guţă în frac e suficient, gata, e numai bun de pus să cânte la Ateneu. Dacă torni căcat cu polonicul de argint, pe farfurii pe porţelan fin, atunci rahatul devine brusc delicatesă. Să le fie de bine. Să-l mănânce sănătoşi.

Că ăştia îşi schimbă doctrina, culoarea şi declaraţiile de joi până vineri chiar nu mai interesează pe nimeni. Dar când aleg culoarea verde e limpede, o dată în plus, că n-au altceva în cap decât frauda. Pentru că şi asta e tot o fraudă. Verdele e prin definiţie culoarea ecologiştilor. Te pomeneşti că vor acum să se dea şi ecologişti, poate fură ceva voturi şi pe nişa asta! Sau verdele lor o fi mai puţin ecologist şi mai mult legionar?

Oricum ar fi… har Domnului, rogvaivul mai are culori pentru încă vreo câteva cicluri electorale. Şi până la urmă n-a promis Băsescu schimbare? Na schimbare! Nu mai e portocaliu, e verde! Ca musca aia. Tu cât timp pierzi zilnic la toaletă?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

    • Ai dreptate !
      In statutul lor nu se mentioneaza nimic despre culoare atunci cind se vorbeste despre sigla – trandafirul SOCIALIST !
      Nici culoarea drapelului nu este precizata, prin urmare nu va mai trece multa vreme si vom vedea cum adopta culoarea neagra !
      Care, orice s-ar zice, se potriveste mai bine unor PIRATI !
      Nu cumvaaaa …. ?

  1. ”Dacă torni căcat cu plonicul de argint” – nu trebuie sa postezi asta neaparat, dar nu vreau sa ti zica astia dup’aia ca tastezi ca tractoristul 🙂

    O zi buna!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...