AcasăRabbi ziceMic compendiu de medicină...

Mic compendiu de medicină socială

Vreme de câte patru ani, zilnic, cinic şi sistematic ni se livrează diagnosticul: România este un organism bolnav. Ca mărunte celule ale acestui complex organism ar trebui să fim tulburaţi, îngrijoraţi, bulversaţi, panicaţi, preocupaţi.  Regulile biologiei ( chiar şi cele ale „biologiei sociale”) sunt implacabile: şansele de supravieţuire ale celulei, după moartea organismului, sunt practic nule. Cu toate acestea diagnosticul livrat zilnic, sârguincios şi mobilizator, nu ne tulbură nicicum. Reacţia noastră e mai degrabă o non-reacţie. Suntem resemnaţi, indiferenţi, plictisiţi, placizi, mergând până la indolenţă. Când şi când, în mod absolut aleator, avem puseuri de revoltă sterilă, insuficient articulată şi lipsită de consistenţă, eşuată într-un soi de cârcoteală bezmetică şi detaşată de obiect.

Diagnosticul e formulat limpede: România este un organism bolnav. Diagnosticienii, lucrători cu politichia, au argumente lămuritoare. Diagnosticul este livrat întotdeauna însoţit, gratuit, de necesara demonstraţie. Un inventar minuţios organizat identifică, enumeră şi clasifică toate bolile organismului numit România, toate beteşugurile. De la gălbează moralei la artrita bunului simţ, de la guta care chinuie educaţia până la rahitismul economiei, de la teniile, limbricii şi oxiurii administraţiei publice până la păduchii din creştetul ţării, de la sindromul Tourette rutier până la scabia din justiţie. Cazuistica extrem de complexă anexată diagnosticului conţine: discurs cu platfus, semipareză gândire dreaptă, lene afectată de gigantism, sciatică şi alte afecţiuni ale coloanei – care afectează profund postura verticală, hipertupeism, dermatită de hoţie, infecţie generalizată cu impostură, rinichi parveniţi şi colon retoric.

Timp de câte patru ani, diagnosticienii livrează diagnosticul. Îl argumentează, îl demonstrează, enumeră simptomele şi enunţă prognostice întotdeauna îngrijorătoare şi sumbre. Inutil. Inflaţia de argumente, excesul de diagnostic nu mai impresionează organismul abulic, în care celulele par decise să o ia fiecare pe cont propriu. Şi apoi cât de convingător poate fi să auzi celula canceroasă predicând despre ravagiile cancerului sau bacteria sifilisului predicând despre necesitatea unei conduite sexuale prudente? Sau păduchii pledând pentru o igienă desăvârşită!

Apoi, la finalul celor patru ani, toţi, dar absolut toţi diagnosticienii îşi oferă serviciile de medici curanţi. Absolut toţi se recomandă ca întemeietori de şcoală medicală, chirurgi fenomenali şi terapeuţi de excepţională competenţă.  Sunt propuse soluţii radicale: amputarea organelor şi tratarea păduchilor cu chimioterapie! E descrisă o farmacopee complexă, infailibilă. Tratamentul cu laser al cataractei justiţiei şi cel cu celule stem aplicat finanţelor. Viagra din abundenţă pentru sistemul de pensii, excizarea furunculilor economiei şi transplant de testicule pentru poliţie. Şoselelor li se promit şedinţe semnificative de chirugie estetică. Cei mai îndrăzneţi nu se sfiesc să propună tratamente experimentale, transplanturi de fonduri colosale şi băi de investiţii nemaiauzite. Alţii propun, pur şi simplu, stenici şi hotărâţi,  executarea tuturor celulelor bolnave. Tratamentul cu ţepe, anunţat cândva ca o metodă de mare succes, s-a demonstrat un eşec desăvârşit, persistente fiind doar efectele secundare: flatulenţă abundentă şi diaree persistentă.

În fine, la fiecare patru ani, după ce au ascultat toate  aceste expuneri, după ce au avut parte de acest adevărat recital de erudiţie, de adevărate cursuri de medicină pentru avansaţi, celulele sunt poftite să îşi aleagă medicii curanţi. Şi de fiecare dată, fără excepţie, sunt puse apoi în situaţia de a constata că marii chirurgi, iluştrii specialişti nu sunt altceva decât nişte amărâti de felceri, bieţi mamoşi incompetenţi, ghicitori în ghioc şi moaşe comunale pricepute mai mult la avorturi decât la aducerea pe lume a copiilor. Leacurile miraculoase se vădesc a fi: prişniţe reci, fierturi dubioase, luări de sânge – ventuze şi lipitori, clisme şi frecţii. Mai ales ventuze şi lipitori.  Acesta e momentul în care celulele revin la resemnare, indiferenţă, indolenţă.

Apoi, vreme de patru ani, vor îndura lipitorile înghesuite pe toate vasele de sânge şi clismele dese. Şi vor asculta din nou, resemnaţi, diagnosticul.

P.S. Poate n-ar fi rău dacă în loc să căutăm vraci minune am schimba aşternuturile, am aerisi casa, am primeni toate cele şi am curăţă puţin locul.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Cam jumătate din celule, dezamăgite şi convinse că nici unul din vracii care se oferă nu e capabil de miracolele pe care le aştepta, decide să nu aleagă de loc. Chiar dacă uneori, cu unii dintre ei a remarcat ceva îmbunătăţiri. Acestea sunt şi celulele cele mai exigente cu eventualul tratament. Vraciul de acum, cel cu tratamentul cu ţepe, se gândeşte că o masă bună şi un pic de ţuică vor convinge restul celulelor, singurele care mai contează pentru că celelalte s-au scos singure din joc, să îl voteze pe el. Ceea ce se întâmplă, iar vraciul reales ştie ca nici nu mai e nevoie să facă vreun efort în viitor. Poate chiar să îşi bată joc oricât de pacient, acesta nu mai e capabil de nici o reacţie.

    Ne facem iluzii că politicienii vor fi impresionaţi de refuzul nostru de a vota şi se vor retrage cu toţii, lăsând altă clasă politică în loc. Chiar dacă doar 1% votează, ei vor alege întreg parlamentul şi pe preşedinte iar ceilalţi pur şi simplu nu contează. Asta nu e câtuşi de puţin o soluţie, e chiar problema. Refuzul scârbit de a vota al celor mai pretenţioşi dintre noi a condus la clasa politică actuală, iar absenteismul viitor o va face şi mai rea.

    • Pentru curatenia generala este necesara o mobilizare la vot masiva. Si pentru ca tot incearca sa schimbe culoarea oranj cu verde (in cazul lor nu verdele curat, ecologic, ci verdele taliban, asociat cu Islamul) iata ce le vine de peste veacuri….

      In zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
      Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
      În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
      Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,

  2. Ma stiti , ca am mintea creata,
    Vreau sa-mi fac pomana-n viata..
    Ca nu stiu, ca Leana-i toanta,
    Ce-oi primi pa lumea-alalta..

    D-asta-mi fac sicriu da brad,
    Ca si-asa ajung in iad..
    Si n-as vrea sa traga-o noapte,
    Aghiuta , cand m-o scoate..

    In dreapta-mi pun usturoi,
    Ca sa nu ma fac moroi..
    In stanga, pupa-i-as blana,
    O s-asez frunza lu Leana..

    Sa nu vad la cap coliva,
    Mai bine, whiski la stiva…
    Sa simt ca totu-i in roz,
    Cand dracii mi-or da gaoz…

    La picioare, var o sticla,
    Sa sorb pa drum una mica..
    C-atunci, cand is la cazan,
    Sa fiu fraged la bulan…

    Iar potoale de mi-ot da,
    Ceva soft ,in plm-ea..
    Fi-va clar, ca mancarica,
    Neste floci da pasarica..

    Sa nu-mi puneti la chiomb ort,
    Ca va ocar , ca la cort…
    D-asta , chiar ma doare-n pix,
    Mituesc io, trec da Styx…

    Ps/Ce-o face guvernu’ meu,
    C-acu plang in coparseu…
    Cum vedeti, dadui cu pas,
    Pa mana cui , io, va las?
    ………………………………..
    Poza pa blog

  3. La prima lectură, postarea e uimitoare. La a doua, descurajantă, deja, te revolţi şi dai a te resemna. Aici vine întrebarea sceptică şi nu prea foarte lui Adrian Stoica: „Ce-i de făcut?”. Tot aici şi post scriptum-ul lui Rabbi, tradus în ardeleneşte: hai de-om rândui căşile. Cum? Greu de spus dar cel mai important e să-ţi propui asta şi să nu crezi că toate obstacolele sunt de înălţimea Everestului … Citeam, cândva, de-un bătrân, undeva pe la Şaua Lupului care explica cum vin anotimpurile: dinauntru’ spre ‘nafară.
    Aşa-i poate şi cu primenirile: dinauntru’ spre ‘nafară!

  4. Nu stiu ce sa iti raspund .In 96 a fost ultima oara cind am votat ,sigur nu am facut bine ,dar nici sa imi dau votul la plesneala ,totj o apa si un pamint .

    • Si ti-e bine acu’ ce-or votat altii pt. tine ? Daca tot spui „totj o apa si un pamint” , te-ntreb: LA FEL O DUCEAI PANA-N 2008 CUM O DUCI ACUM ??? (scuteste-ma de teoria cu „criza” , e rasuflatadeja … !) 🙄
      Daca DA si pt. tine-i totuna … , atunci taci si du-ti crucea pe mai departe , resemnat … ! Eu unul nu-s dispus sa ma duc ca mielul la taiere , resemnat … ; m-or futut 4 ani , ii fut si eu la vot (asa cum am facut-o si cu Nastase si cu PSD-ul in 2004 – sa vedem daca-or invatat ceva din lectia asta … :roll:) .
      Isi bat joc de mine si urmatorii PE CARE-I votez …?! La urmatorul vot nu-l mai pupa ! Si tot asa mai departe pana s-o mai cerne clasa politica (care , sa fim cinstiti , nu-i prea diferita de natia pe care-o reprezinta 😉 ). Stiu ca timpul trece in defavoarea noastra , dar ALT MIJLOC REALIST si democratic , de a schimba ceva , NU AI !!!! Iar decat sa stau cu mainile in san si sa renunt benevol si la aceasta UNICA sansa , MAI BINE O INCERC ! 😛

  5. Corect rostit, bine spus. nemţeşte. Din nefericire, eu, ca latin, m-am plictisit de moarte în Germania. În Danemarca era ceva mai bine: ăia ştiau să râdă şi să joace fotbal.de plăcere. Dar vremea era prea perfectă!
    Ăsta ne-o fi natul… Dacă nu avem de cine râde şi pe cine înjura…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...