Prea mult maro

Dragilor, parol, nu mai suport! Hai, pricep că în ţara asta curcubeul are doar două culori, alternativ, portocaliu şi verde. De aia nici nu se mai numeşte curcubeu ci curcupedeleu. Conţinutul variază cromatic, dar recipientul rămâne.

Cum ziceam, înţeleg că de atâta bunăstare au ajuns cei mai mulţi să-şi ia leafa cu magnetul; cam un magnet de frigider, din ăla cu Popeye, intră la o leafă. Am înţeles şi că Boc s-a dus în China, împreună cu trei buticari, ca să-i lămurească pe ăia că dacă le trimitem ţiganii pe cap se duce pulii Marele Zid al lor. Iar vaxul lor de zone industriale intră în roabele de fier vechi mai ceva ca ginsengul în membrana celulară. Omul le-a şi explicat chinezilor de ce nu avem ambasador acolo de atâta amar de vreme: Bre, diplomaţii noştri sunt atât de tâmpiţi, atât de boi, atât de de tot rahatul… uitaţi-vă la ministrul de externe… că n-am vrut să vă jignim trimiţându-vă unul acilea, sa facă negoţ cu teneşi în valiza diplomatică.

Înţeleg multe. Înţeleg că acum avem stadion de fotbal. Stadionul naţional. Echipă naţională nu avem. Iar alea de club sunt de tot căcatul, noroc cu portughezii, armenii, azerii şi alţi pribegi care mai dau cu piciorul în beşic. Avem săli de sport la Dărâmata şi Scofâlceşti şi patinoar la Bâlbâiţi. Da’ cu sportul suntem ca şi cu celelalte, adică muci pe mâneca de la palton.

În fine, pot pricepe multe, dar ce nu mai am cum pricepe e chestia asta: cum pula mea au ajuns alde Elwis Săftoiu & Adriana Idem şi Pleşu mari clarinete în fanfara anti-Băsescu? Nu suntem zdraveni la cap? Păi singurul lucru pe care îl pot reclama ăştia e că Băsescu se băşea fix în momentul în care ei îl pupau în cur. Mă rog, în cazul lui Elwis băşina a venit cu stropi.

Aşa e la români. Popor ecologist. Se reciclează în draci.  Comuniştii se reciclează şi devin populari, pupincuriştii devin opozanţi dacă îi tai de la macaroane. Acum stă naţia şi mişcă pleoapa că are Pleşu tulburări de digestie de când nu mai e primit la pupat dos prezidenţial. Că nu-l mai maltratează mitocanul cu o vorbă bună, domnule. Iar Elwis, coleg de opoziţie cu madam Tatoiu, are păreri despre orice, de la conţinutul de urechi de porc din răcituri până la armonia galactică şi de la bucătăria vedică până la timpul ideal cât trebuie fierte sarmalele.

Monşer, e o îmbulzeală în traficul rutier către Damasc mai ceva ca la inaugurările de supermarketuri cu promoţii moka. Unde te întorci numai reîncarnări cu burtă ale Sfântului Pavel vezi. Care cum vede că nu mai primeşte şi cârnat lângă fasolea bătută şi mai e şi tăiat de la prăjeală, cum devine opozant. Şi tot căcatul aspirat în îndelungul proces de lins cur prezidenţial devine acum materie de făcut ghiulele. Iar unii dintre ei au, taicule, muniţie cât pentru trei răzbeluri.

Mă scuzaţi, dar în condiţiile astea mie personal îmi e prea scârbă ca să mai fiu anti-băsist. Prea se poartă botul maro zilele astea.