AcasăPtiuMiss diaspora, bre

Miss diaspora, bre

Dacă eşti foarte foarte foarte foarte foarte foarte tâmpit ai câteva opţiuni în viaţă:

a) devii ministru de interne

b) devii europarlamentar

c) te faci ziarist la „Adevărul”

Pentru primele două opţiuni ideal e să fii pe felie cu Băsescu. Ba pentru opţiunea b e chiar necesar să ai filiaţie probată prin certificat. Pentru opţiunea c e suficient să fii cumplit de tâmpit şi să fii puţin băsist. Condiţia de bază, a tâmpeniei majore, e esenţială.  Dacă optezi pentru varianta c o să ai şansa ca,  oricăt de cretin ai fi, să ai un şef mai tâmpit decât tine. Oricum, pe acolo competiţia e acerbă. Ia priviţi puţin titlul din”Adevăul”.

Nu vibrează nervul patriotic? Nu-ţi saltă cocoşelul mândriei patriotice când afli că o piţi de a noastră e cea mai piţi la un concurs de piţi din Italia? Păi, cum să nu! O româncă, bre, nu altcineva le-a luat ochii ălora, cu ţâţele, bucile şi buricul ei. Suntem deci o naţie capabilă.

Dacă intri în corpul articolului, doar oleacă, se fleoşcăie major beşicul mândriei. Pen’ că… ia auziţi:

Diaspora românească şi-a ales ieri seară reprezentata frumoaselor de peste graniţă.

E tare! Deci la un concurs de piţiponceală, la care participantele erau românce… a câştigat… hai… hai că puteţi! Hai, puţin efort… nu ghiciţi? O româncă, bre! Este că nu v-aţi aşteptat la bomba asta? Futere! ce suspans marca „Adevărul” aţi servit fără sifon. V-aţi fi aşteptat ca cea mai piţi româncă din căpşunării să fie o senegaleză, o rwandeză, o kirghiză, o klingoniană, o maşină de cusut sau o undiţă? Neah, v-au făcut inteligenţii de la gazeta cartiano-patriciană.

Hai să vă livrez în avans următoarea chestie de mare suspans pe care o veţi citi  in gazeta cu pricina: Cel mai tembel „gazetar” de la „Adevărul”, cu numele de Grigore Cartianu, se numeşte …. suspans… Grigore Cartianu. Da’ şi Cornel Toma, genialul care a livrat „articolul” pomenit e un început de Cartianu. Pe bune, pe ăia chiar îi plăteşte Patriciu pentru din astea?

Mişto ţară, nasol moment.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...