Tot în „Adevărul” – gazeta asta e lectură obligatorie dacă vrei să începi ziua exagerat de vesel. Madam Udrea primeşte de la domnu’ Dinu spaţiu generos să îşi expună ideile despre viaţă, procesul prin care cade găina cloşcă şi cele mai noi teorii legate de dispariţia pietrei ponce pentru călcâie din magazinele de fiţe. Şi alte chestii. Titlul mare, să se vadă de la Cotroceni, zice aşa:
Udrea: Am această bucurie- e printre puţinele bucurii pe care le am- a hainelor pe care le port.
Grav. Că fiindcă deoarece pentru că dacă ai bucurii la haine se cheamă fetişism. Dacă alea se întâmplă să mai fie şi ale tale situaţia e şi mai spitalul 9. Dar aici n-ai ce comenta, multe cuiburi, multe păsărici. Eu am cunoscut un dobitoc care avea damblaua să dea cu suliţă cu cap roşu în muieri cu membre amputate.
Chestia naşpa în mărturisirea frunzoasei e că… adică, bre, cum zice ea… e nasol. Bibicu nu mai poate. Nu mai poate! Iar cu mangafaua nu are fata plăceri. Deci de-aia are fiinţa plăceri la industria textilă… Aia e, dacă Bibicu nu mai livrează, mai una scurtă cu un mohair, mai o kamasutră cu lycra.. se descurcă fiecare cum poate.
Kamasutra cu lycra ??? :))))))))))
Latex?
Mai degrabă una scurtă cu lycra și kamasutra cu un mohair!
O admiratoare?
ei, vazandu-va vorbele de mai sus, imi vine sa ma gandesc ca daca si-ar tricota un sex-mai-appeal cu model de tulburel, ar mai salva o vana, ar mai ridica vreun moral – prin azile-.
mi-ai lipsit, omule, mi-ai lipsit! Revin si te regasesc in cea mai buna forma si ma bucur nespus! Pauza a fost auto-impusa. Nu m-au luat astia. Nu inca. Dar voiam sa vad cateva lucruri:
1. Pot sa ma vindec de dependenta de randurile tale?
2. Daca ma lipsesc o vreme, fortat, de ele, au sa-mi placa la fel de mult si dupa aceea?
Raspunsurile sunt: Nu si Da.
Sa avem parte de vremuri vesele, caci personagiile sunt triste!