AcasăRabbi ziceBoală şi leac

Boală şi leac

Pe vremea când mai aveam un vag interes pentru fotbal, dacă eram întrebat, spuneam că ţin cu Dinamo. Apucasem să-l văd jucând pe Dumitrache. Şi era o chestie. Mai târziu a fost o dublă manşă, în cupele europene, cu Hamburger S.V. Pe atunci antrenor era Dumitru Nicolae Nicuşor, secondat de Cornel Dinu. Meciurile făcute pe atunci de Dinamo, cu nemţii de la Hamburger, erau de poveste. O echipă perfect strunită, impecabil organizată şi una dintre cele mai deştepte demonstraţii tactice pe care am avut ocazia să le văd.

Pe urmă a venit generaţia mânjilor hunedoreni ai lui Lucescu şi doar puţin mai târziu produsele din pepiniera proprie, care se numeau Răducioiu, Lupescu, Lupu. Finala de cupă, cu Steaua, şi celebrul protest al lui Andone.  Alte vremuri…

Acum nu mă mai interesează absolut deloc fotbalul. Dar deloc. Pentru asta tot celor de la Dinamo ar trebui să le mulţumesc. Mai exact generaţiei de neisprăviţi care joacă pentru Dinamo şi celorlalţi neisprăviţi care conduc clubul.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Eu am ținut cu Craiova,și mai țin…încă.Dar nu mă mai uit la tv la meciuri,nu mai ascult la radio,uneori mai verific rezultatele pe net,vai ș-amar…Cui să-i mulțumesc?Să-i scriu numele?Mai bine nu!

  2. Ia te uita mai este unul la care ia ajuns fotbalul in git ca tovarasul Ceausescu ,nu inainte acum mi-a ajuns ,cu largul aport a celor care pastoresc si joaca fotbal acum ,vorba sa fie ca joaca ceva …..Sa fiu corect si pe vremea impuscatului erau unii care jucau ,ii spuneam turca nu fotbal .!

  3. M-ai uns la suflet! Să trăieşti!!! Fix aceleaşi”trăiri” le am şi io. Nu mi-l amintesc prea bine pe mops, chit că-s mai bătrîn decît tine, că io ţineam cu FC Argeş „din cauza” lui Dobrin. Ţin minte „finala” aia de campionat (anul nu-l mai ţin mite ’80 şi ceva) cînd le-a dat o lecţie de fotbal Dinamoviştilor tăi, de i-or bătut acasă cu 4-3 (două goluri Dobrin) în ultima etapă şi le-or furat campionatul. Am văst meciu’ la televizor, minune maaare pe vremea aia de „prohibiţie ceauşistă”.
    Banzai!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...