Se întâmplă uneori nişte chestii care îţi aiuresc definitiv metafizica, nişte chestii care îţi spulberă orice idee preconcepută despre rânduiala lumii şi origami-ul social. Să vă zic!
Mă întâlnesc ieri cu doi amici, colegi de blogosferă. Ei bucureşteni, eu cinefil. Nu mă întrebaţi de ce, n-a fost ideea mea, ne întâlnim la o cafenea din Dorobanţi. Da, iubiţi cocalari şi scumpe piţipoance, v-am vizitat habitatul. O putem numi „vizită de documentare” . Ne găsim noi, sporovăim de-ale noastre, îmi pun câteva picături de cafea (proastă) pe nădragi ( că trebuie să savureze şi ei intrarea în piţi-land), facem planuri despre cum să dărâmăm regimul şi să instaurăm în România câte una bucată corn al abundenţei la fiecare administraţie de bloc şi câte un dozator de justiţie echidistantă la fiecare gură de metrou. Mă rog, chestii din astea.
Eu cu ochii pe geam, la Loganul din dotare, pe care îl parcasem pe trotuarul de vis-a-vis. Am donat deja patru seturi de capace de roţi nevoiaşilor din Bucureşti şi prin preajmă bântuia unul care sălta maşini. De fapt unul dintre amici chiar a fost silit să dea o fugă, să mute maşina, că erau gata să i-o salte ăia.
Bre, şi cum băteam noi câmpii, sub privirea vigilentă a unuia dintre foştii şefi ai SIE, care o ardea şi el informativ, cu o gagică, în aceeaşi cafenea, bag de seamă că un ditamai jipan se aşează în spatele meu. La fix distanţa de la care gărgăriţa de pe bara mea de protecţie se putea muta pe bara lui de protecţie fără să dea din aripi.
Cât mai rezolvăm noi şi problema încălzirii globale, în faţa măreţului meu Logan se propteşte un alt jipan, mare cât un mausoleu de manelist. La aceeaşi distanţă care ţine seama de nevoia de deplasare a gărgăriţei. În timp ce rezolvăm noi din vorbe şi problema Roşia Montană, socotesc cam câte manevre îmi trebuiesc ca să scot maşina de acolo. E nasol, că îmi iese un număr mare şi-mi dă şi cu virgule. Prietenii mei, băieţi de treabă ( foarte de treabă, că au plătit ei consumaţia) mă liniştesc: „lasă dom’le că te pilotăm noi”.
Ei, mai rezolvăm noi şi criza globală, mai admirăm spectacolul piţipoancelor îmbrăcate foarte foarte discret ( prin discreţie înţelegând că hainele acopereau foarte puţin din piele borfetului). În timpul ăsta apare jipanul nr. 3. Model „aşa arăta Titanicul dacă era pe roţi”. La ce mama dracului or avea oamenii ăştia nevoie de tancuri în mijlocul Bucureştiului? Naţie de fermieri urbani, bre! Ei, bine, jipanul nr. 3 se aşează fix în dreapta Loganului meu. Era bietul Logan cam cum eram eu printre şmecherii de Dorobanţi. Poftim de mai ieşi, bre! Acum nici pilotajul amicilor nu-mi mai oferea mari şanse de evadare.
În fine, după ce mai rezolvăm şi alegerile din 2012, plecăm. Mă sui în măreţul cavaler Logan, asediat de întunecaţii cavaleri Grand Cherokee. Amicii îmi fac un fel de galerie, că mai mult n-aveau ce face. Doamnelor, domnilor şi pedeliştilor! În momentul ăla s-a întâmplat minunea! Chestia! Naşterea lui Iisus, căderea Constantinopolelui sau căderea zidului Berlinului au fost nişte isprăvi plicticoase şi neinteresante pe lângă ce s-a întâmplat atunci. Din cafeneaua în care rezolvasem noi soarta galaxiei iese un nenea ras pe cap, de vreo 200 de chile, deţinător de lanţuri groase şi brăţări semnificative. Omul vine spre mine. Şi…
– V-am blocat! spune. Îmi cer scuze!
Şi se suie îndată la volanul jipanului din faţa mea. Îl trage în spate, lăsându-mă să ies. Parol! Aşa s-a întâmplat.
Mă strecor dibaci prin culoarul îngust, ies, ajuns în dreptul lui îi mulţumesc. Omul îmi spune: „N-aveţi pentru ce! Eu am greşit!”. Parol!
Acum spuneţi şi voi. E? Hă? Vine? Sfârşitul lumii, cum cine!
esti autor de proza SF? sau iti „faci mana”, vrei sa schimbi stilul?
Clar că vine! Aşa ceva…
Banzai!
Hmmm! Pun pariu ca, imediat dupa asta, a sunat ceasul! 6 30! La munca, firtate, lasa vrajeala!
Bre, bine că ai anunţat, că mai aveam câteva treburi rămase nerezolvate… :))
Sîntem nişte superficiali, eu aşa cred! 🙂
Te-o fi confundat cu Cătălin Botezatu 😆
„Naţie de fermieri urbani” buna asta ! 😀
cat despre patania ta,mai sunt si exceptii de la regula , insa foarte putine,aproape nesemnificative.
Ia legatura cu DDD aseara am gresit canalui si ce sa vezi ,bomba atomica pe noi ,nu am inteles este cutremur ,o detoneaza rusi ,in orice caz la noi pe Sabla ,nu ,nu stiu aia de Sabla ma fandosesc si eu putin ,ei spuneau de Marea Neagra si ca este sigur ,este bine sa iti prevezi masuri de siguranta .Da chiar a spus el : EU AM GRESIT !!! Vine apocalipsa !!
„Ei bucureşteni, eu cinefil”.
Mi-a placut asta. Imi permit sa recomand un documentar, nu stiu daca l-au vazut toti. E vorba de „Inside Job”. Daca cineva e curios de ce s-a intamplat criza mondiala, cred c-o sa gaseasca acolo cateva raspunsuri.
Cat despre minunea de la cafenea, cred ca a fost o exceptie fericita. In 9 din 10 cazuri sigur iti luai macar o injuratura.
Ca să citez un personaj (aproape) clasic: Uăăăăă!!!! La orice m-aş fi aşteptat, numai la asta nu. E clar, s-a întors lumea cu fundul în sus.
Rabi, mi-a placut. Mi s-a intamplat si mie ceva asemanator si nici la mine nu a venit.
De o vreme rumeg o idee, care nu-mi place, dar nu prea vad iesire. Se pare ca in cateva generatii rasa alba va fi pe cale de disparitie in Romania (poate si in Europa). Plecand de la aceasta ipoteza, se pare ca trebuie sa facem tot ce putem pentru a preda stafeta culturii celor care vor locui pe aceste pamanturi.
Integrarea minoritarilor nu este chiar poveste. Daca vreun virus selectiv ne-ar termina pe toti albii in cateva luni, ce crezi ca s-ar face cei ramasi ? Nici nu vreau sa ma gandesc !
Breeee! Eşti sigur că n-a fost un vis? Te întreb pentru că ştiu bine zona cu maimuţele ei cu tot! Ăia nici la trecerea de pietoni nu încetinesc, darămite să-şi ceară scuze! Vine sfârşitul…avea dreptate Oreste….
Eu am mai citit basme, dar asta e de departe cel mai frumos! 🙂
vizită de documentare, nu?
habitaclul și surpriza!
Daaaa. Cand am vazut titlul, am zis ‘iar?’, da’ dup,aia cand citii restul, fuck aztecii, toltecii, cicimecii si zapotecii cu calendarele lor cu tot, de data asta e chiar pe bune.
cam cum crezi ca ar fi reactionat „amabilul” daca ii blocai tu masina?
du-te mah!no, nu cred!
PS: http://www.banknews.ro/stire/51618_tarile_cu_cel_mai_mult_aur_din_lume_cat_are_romania.html
daca observi mai toate tarile mari au aur peste 60% din rezerva tarii, iar alea mici au valutele alora mari, ce deducem de aici? ceva stiu aia mari si noua nu ne spun 🙂
Ce mai fac PENALII din cartelul Caraş-Severino, zona de influenţă a ” ayatollahului ”, Tzuică-Man, Sorin-LACHE , poama cu compasu-n cur:
Fotoghicitoare din Germania
Unul dintre vigilentii romani de bine care traiesc in Germanica ne-a trimis prin posta o ilustrata – ghicitoare. Omul, pe numele sau Vasile, lucreaza ca si vidanjor la Aeroportul International din Munchen. Intre doua pompe si-o latrina, la o pauza de tigara, Vasile a vazut un personaj care ii era extrem de cunsocut, in perioada in care inainte sa emigreze, se ocupa cu tigari de contrabanda prin vama Naidas, pe Clisura si prin alte locuri de taina ale Caras-Severinului.
Iata fotoghicitoarea sa:
“Iubiti banateni, joi, ora 11 si jumatate, stateam proptit in mop, pe un culoar de la lucru, adica de la aeroportul din Munchen. Si ce mi s-a mai luminat fata cand am vazut de la mare distanta un nas rosu, ca o ridiche uriasa. Si ce amintiri m-au mai napadit: ce vremuri cu euroi, tigari si alcool de contrabanda. Ce om, ce echipa. Si ce noroc ca il mai avem inca pe Stoican la vama la Timisoara. Ca au tot vrut sa il schimbe, noroc cu Nas Rosu ca a intervenit ca un tigru. Pai ce, carasenii sa nu faca si ei niste mii de euroi pe zi din tigari la Naidas si la Moldova Noua? Asa Sorine, nu te lasa! Timisorenii astia vor sa ia ei toata regionala vamala, mama lor de hoti!”
http://sfinx777.wordpress.com/2011/09/02/frunzaverde-n-regionala-vama-ei-de-poticneala/
Vine….;-)
Vezi, bre? Nu crede nimeni că e posibil!
Eu cred. Mi s-a intamplat cu ani in urma.
In timp ce eram rugat, aproape cu lacrimi in ochi sa accept niste scuze, in spate se iincerca actiunea „operare la cosnita”.
Al draculului de posibil , gusatul ala chiar parea „simpatic” 😉
Care capră? (vorba lui ElZap)
Orice om care isi traieste viata in Bucuresti stie ca in medie cei mai politicosi soferi sunt aia de jipan si cei mai penali sunt taximetristii, Dacio-Loganistii si papucistii. Stiu ca bucurestenii sunt negri la fata, la suflet si la teava de esapament, dar poate ai vazut cum se urca pe trotuar, se inghesuie si uita sa mai alerge cand trece o salvare. Aroganta, nu ? Eu mi-am trait toata viata in Bucuresti, nu ma falesc dar nici nu ma rusinez, dar vad ca in ultima vreme toti se impiedica de bucuresteni, inclusiv guvernul (la Cluj Boc era baiat de zahar, la Bucuresti s-a tampit. Deci, e vina Bucurestiului!). Rabbi, daca chiar esti evreu, ar trebui sa stii cum e sa fii urat doara fiindca esti ceea ce esti. Cam asat se ofera azi, confortabil, in subcultura Romaniei …
Vezi? Sa mai zici ca nu esti o personalitate 🙂
‘ai bre, ‘te la furat!
Vine Irene de Dorobanti,vere… :))
Fantastic. Eu nu-mi amintesc niciodata visele.
Prea frumos sa fie adevarat, eu pana nu vad nu cred:)
Eu cred. Nu pentru ca mi s-ar fi intamplat. Pentru ca sunt un dobitoc, un prost si un visator si mai cred in binele din oameni. Deopotriva cum cred in raul dintransii.
Astia de i-a impins societatea sa devina din marginali pseudo-varfuri, nu sunt neaparat niste nenorociti din nascare. Sau cel putin nu exclusiv.
Societatea pe care am construit-o noi, in care i-am dat voie nulului absolut si minusului tinzand spre infinit sa devina model si valoare, asta i-a facut pe manelisti-manelisti, pe cocalari-cocalari, pe curva tv-curva tv si pe cei mai multi dintre noi, verisorii nostri mai mici si chiar copiii nostri o natie de admiratori cazuti in cur a succesului pe care il au susnumitii.
Daca nu li s-ar fi creat conditii sa fie „de succes” prin nesimtire, ceafa groasa, marlanie, dat din coate, pumni, cutite si sabii, ar fi ales sigur calea cea mai simpla prin care ar fi putut ajunge la el. Atata ca la noi asta e calea cea mai simpla.
Si „albii” cretinului de cateva comentarii mai sus, profesorasii imbecili, activistii slinosi si inaintea lor cozile de topor si activistii si mai slinosi din ultimii 65 de ani sunt vinovati de locul in care am ajuns: sa ramanem siderati cand ne intalnim cu normalul.
Nu crezi că insulta din final e absolut inutilă?
Despre util si inutil, se poate discuta pana la amortirea totala a simturilor. Insulta personagiului catre noi, toti ceilalti cum era? Utila, inutila, tolerabila, impardonabila?
Eu cred ca ai visat, cum zicea Ion Oltean. :))
Cred ca ai uitat ultimul paragraf, cel mai important. Acela cu momentul in care a sunat ceasul, te-ai trezit, ai vazut ca e dimineata si ca ai o noua zi in fatza ta. O zi nou-noutza…