Am o mare preţuire pentru ceea ce Marius Tucă şi Jurnalul Naţional încearcă să facă prin colecţia „Biblioteca pentru toţi”. Proiectul Jurnalului Naţional are deja ceva vechime şi a reuşit să convingă că nu e doar un artificiu de marketing, născocit pentru a stimula vânzarea gazetei, ci un demers foarte serios şi consistent. Un reproş pe care aş fi fost tentat să-l formulez, la un anumit moment, era acela că titluri fundamentale ale literaturii române sunt urmate de altele de mai joasă altitudine, dar cu un deja demonstrat succes comercial. Am renunţat la acel reproş pentru că eu însumi îl socoteam ipocrit. Romanele (uşoare, desigur) adolescenţei sau cele apăsat romanţioase îşi au şi ele cititorii lor. O literatură naţională se întâmplă şi cu ajutorul lor; există un public interesat de o astfel de literatură şi e cu atât mai bine dacă literatura română are capacitatea de a satisface şi asemenea nevoi de lectură. Nu văd, deci, de ce aş reproşa colecţiei JN că nu se adresează exclusiv snobilor; găsesc că, dimpotrivă, asta face colecţia mai vie.
Dacă înţelegem corect demersul JN, enunţat chiar din numele colecţiei: „Biblioteca pentru toţi”, nume cu veche tradiţie, atunci nu are de ce fi supărătoare prezenţa lui Drumeş alaturi de Paler sau a lui Dessila în proximitatea lui Eminescu.
Am mai spus asta şi cu alte ocazii: lucrul cel mai demn de laudă este că, în colecţia JN, cărţile apar într-o ţinută grafică ireproşabilă, dar mai ales că aparatul critic care completează întotdeauna aceste cărţi este extrem de consistent. Ăsta e un aspect important. Cu singura condiţia ca prefaţatorii, de exemplu, să aibă o brumă de competenţă. Sau măcar să fie zdraveni la cap! Şi uite aşa am ajuns la cestiune.
Am pus mâna pe ultima apariţie din colecţia JN, „Anotimpuri”, un roman de Radu Tudoran, prefaţat de Cosmin Ciotloş. Habar nu am cine e acest Cosmin Ciotloş, dar îl bănuiesc a fi un june departe de a fi copt, un fel de piţiponc cu subţire spoială de cultură. De ce şi cum ajunge un astfel de personaj să prefaţeze o carte din colecţia „Biblioteca pentru toţi”, n-aş şti să spun. Ca să înţelegeţi mai bine de unde vine nemulţumirea mea, să citim un fragment din recomandarea făcută de Ciotloş pe coperta IV a cărţii:
„Cumva, Anotimpurile seamănă cu Anatomia lui Grey. Ştiţi serialul. Numai că aici nu intâlnim chirurgi de elită, ci aviatori de primă mână. „
Ei, poftim! Puştiul care prefaţează (!!!) cartea lui Tudoran lucreaza doar prin comparaţie. Ceea ce ar trebui să fie un aparat critic, e suplinit de recursul la comparaţie; evaluarea cărţii se produce prin analogie. Şi cum lecturile puştiului sunt puţine şi subţiri, rezultatul e lamentabil. Uite aşa se naşte o grozăvie ca cea deja citata. Desigur, tot aşa „Pădurea spânzuraţilor” poate fi comparată cu „Terminator” şi „Cronica de familie” cu „Familia Bundy”. Să mai cităm din prefaţă.
„Nu se poate spune că Anotimpuri este o capodoperă. Problema ei numărul unu vine din excesul de epic. Prea se petrec multe. Şi multele acestea se petrec prea repede. Pe fast forward.”
Adică pe repede înainte. Piţiponcul trebuia musai să o dea şi pe puţină engleză de club. La piţiponc există „creative writing”, in loc de scriere creativa. La un punct, dialogul din carte are pentru piţponc ” un sound artificios”. Cum piţiponcul l-a citit recent pe Gombrowicz e musai să vestească acest eveniment. Chiar dacă evocarea polonezului e inutilă, inoportună, în context. Dar serveste narcisismului piţiponcului.
Una peste alta, ceea ce ar trebui să fie prefaţa unui roman deloc ambiţios, deloc fenomenal, dar perfect prizabil, se transformă într-o mizerie greu de digerat. Prefaţa e o hotărâtă invitaţie la nelectura cărţii. Aproape un reproş făcut citirorului, care a fost atât de idiot încât să dea banii pe o asemenea porcărie. Evaluarea critică e necesară. Prefaţa nu trebuie să fie obligatoriu o revărsare de elogii, dar în niciun caz rostul prefeţei nu are cum fi acela de a demola textul pe care ar trebui să-l prezinte. Dacă acea carte e atât de rea, atunci demersul editorului e lipsit de sens. Mai ales atunci când demolatorul e un personaj precum cel din discuţia noastră.
N-ar fi rău ca pe viitor, pe lângă selecţia titlurilor, cei de la JN să opereze şi o foarte riguroasa selecţie a prefaţatorilor. În cazul „Anotimpurilor”, ceea ce ar trebui să funcţioneze drept prefaţă e o mizerie care poate fi consumată de utilizatorii de Hi5, dar nu de un public serios.
Prietene, îmi place Radu Tudoran. „Ultima poveste” este cartea prin care l-am descoperit, cred că nu aveam mai mult de nouă ani. A urmat „Toate pânzele sus!” Am citit practic tot ce-a scris, minus „Anotimpurile”. Carte pe care am cumpărat-o cu JN. Ei bine, dacă puneam mâna pe tâmpitul care a prefaţat-o, i-o îndesam în cur! Ştiu, sunt într-o dispoziţie mizerabilă. Dar m-am şi săturat de proşti care se rup în fiţe!
Am avut nevoie doar de o foarfecă şi acum am o ediţie civilizată a cărţii.
Ai mutilat cartea? Urat din partea ta, rabbi! Peste ani, prefata cu pricina, alaturata cartuliei, ar fi vorbit unui cititor neavizat, apartinator al altor timpuri, despre ce fel de oameni eram noi si unde traiam.
Asa cum nu am aruncat colectia de Era Socialista sau de Lumea, asa cum nu am rupt portretele lui Ceausescu din manualele de clase primare, asa cum nu am rupt osanalele fetide tinand loc de prefata ale unor carti uneori bune, alte ori mai putin bune din epoca in care am copilarit, asa cred ca e de datoria mea sa tolerez alaturarile de tipul celei pe care te-ai suparat intr-atata, chiar daca imi apar astazi intr-o lumina undeva intre burlesc si tragic.
Raby , generatia ta l-a citit pe Radu Tudoran cand nu exista romengleza *de fite*
Prefata fiind doar o scurta prezentare a cartii , nu impresia *culta* a celui care o scria . … nu te-ai obisnuit inca??!? pacat.
si prefata a devenit un loc de comentariu, fara moderare
[…] pleacă spre: Lucia Verona, Maria Grapini, Mihai Voicu, Daniel, Eftimie, Ovidiu, Daniel Constantin, Spartakus, Alecu Racoviceanu si Dan […]
Curios Rabi ,reusim sa transformam in rahat si lucrurile pe care le-am primit construite bine ,sau sunt prea batrin si nu inteleg !.
Uffff , din pacate e un adevar foarte trist (faptul ca distrugem sau transformam in rahat chiar si lucrurile construite bine …) ! Si , din pacate se intampla tot mai des si nu numai la noi … 🙁 Iar majoritatea celor care constata si dezaproba mental aceste lucruri , N-AU NICI O REACTIE , anormalitatea ajungand sa devina banalitate , „normalitate” chiar … !!! 😳
Si-atunci ma-ntreb f. serios: omenirea asta nu a ajuns , oare , sa se tampeasca tot mai rau , pe zi ce trece , iar „momentul disparitiei dinozaurilor” sa fie al-naibii de aproape ?! 🙄
Ai dreptate …, cateodata ajung sa cred ca sunt batran , teribil de batran si depasit de vremurile in care traiesc … Si , mai ales obosit …, obosit de-atata non-sens si imbecilitate ! 🙁
Pitiponcul de Ciotlos este un pusti de la Litere, cu fatal cas la gura, care in prezent se gudura neobosit pe linga pirturile genialoide ale bossului de la Romania literara, Nicky Manolesexu. Se pare ca o face bine si ca este in vederea epigonului calinescian pentru niscaiva sinecure pe bani de la buget. Asta e tot. Un junior ardelean care a venit la Bucale ca sa-i faca pe boii de mitici, caci, nu-i asa, tre sa maninca si gura lui ceva…
E un critic literar de viitor, ca si Marius Chivu, care nu are cum sa fie ignorat de Cooperativa Ochiul si Timpanul prea mult timp. Si, fireste, face parte din elita de dreapta pastorita de Manolesexu, mos Plesu, Big Li(iceanu), Pata anticomunistul, Volodea-martorul-lui-Basescu si tot asa.
Stam bine, nu doar la autostrada si gazon de fotbal, ci si la cultura literara.
Sa ne traiasca, dom-le!