Andrei Pleşu ne poate aduce în situaţia de a-l tăvăli prin smoala clocotită a pamfletului pentru ca apoi să ne oblige la tăcută şi cuviincioasă reverenţă. Reverenţă pe care i-o datorăm pentru acest articol. Cu atât mai mult cu cât este singurul care a avut buna simţire de a scrie ceva la trecerea unui mare critic de artă, Radu Bogdan. Şi cu atât mai mult cu cât o face cu pietate şi verb frumos arcuit. Şi clipă de reculegere.
Reverenţă
- A word from our sponsors -
Iti impartasesc simtamintele ambivalente fata de Plesu. In tara penuriei de intelect, de orice simtire avand originea dincolo de epiderma, a tuturor relelor superficialitatii si goliciunii interioare, ar fi un pacat capital sa nu-i dam, insa, cezarului ce i se cuvine de drept.
Omagiatului, pioasa amintire si tihna in cele ale vesniciei!