National băşina

Dacă înainte de inaugurare s-a vorbit foaaarte mult despre marea şmecherie numită National Arena, după inaugurare de ce nu s-ar vorbi la fel de mult? Apropos, de ce trebuia botezat astfel coşciugul ăla de beton? National Arena, scremut englezit, că doar suntem urmaşii lui Traian Beckham, care n-a apucat şi el să fie scos din imn- ăla era alt Traian. Atât de „national” e că nici măcar un nume neaoş cinstit nu i-am putut da.

Spuneam mai ieri pe aici că nu prea pricep de ce trebuie să fituim sute de milioane de coco ca să le tragem unor neisprăviţi stadion pe care să se facă de rahat. Se văita Federaţia că nu e destul de fiţos vechiul stadion, Lia Manoliu? Că nu sunt mulţumiţi de el? Şi care-i problema? Federaţia îşi putea face stadion pe punga ei, că e afacere privată.  Sau mă putea convinge, pe mine contribuabil, să dau un franc pe chestia asta, de exemplu, reuşind să nu ia bătaie de la Lituania. Aşa, eu mă simt furat. Da’ văd că în ţara asta, dacă nu mai avem performanţe în sport, băgăm măcar bani ca sparţii în săli de sport şi stadioane.

Nu ştiu cine voia să îmi explice că stadionul nu e doar pentru fotbal. Sanchi! Dar pentru ce? Oină? Islaz pentru oile lui Becali? Serbări câmpeneşti? Campionatul european de violat babe? Pistă de ateltism nu există. Din informaţiile pe care le am dimensiunile sunt improprii jocului de rugby. Iar de concerte nu s-a pus problema până acum. Altfel pentru inaugurarea stadionului se gândea cineva la un concert adevărat şi nu se dădea aburul cu Argentina.

De fapt toată povestea cu inaugurarea a fost de un mare ridicol. FRF s-a purtat de parcă era proprietara stadionului şi şi-a revendicat inaugurarea stadionului, promiţând că la inaugurare o să luăm bătaie de la Argentina. Nu s-a putut ( maaaare supriză!). Pe urmă altă vrăjeală: hai că spargem gaura miresei cu Portugalia. Vax. Nicio Portugalie. Aşa că hai, bre, să tăiem şi noi nişte panglici la meciul cu Franţa. Inaugurarea a fost tipic românească: potol şi beutură la VIP, lăutari tâmpiţi şi gazonul varză. Mai întâi a venit guristu’ ăla mic, care se crede pavarotti de manele, şi a băgat versiunea pentru nunţi şi botezuri a imnului naţional. Pe urmă a început o caterincă de meci în care 22 de flăcăi au arat şi semănat cu crampoanele pe maidanul cu nume englezit. Aşa de mult le-a plăcut ălora de la forul internaţional de specialitate cum promovăm noi agricultura bio pe stadion, că au decis că ne putem lua ditamai stadionul şi îl putem în baga fix în curul cui vrem noi. Da’ fotbal ( adică marele rahat pentru care a fost construit stadionul) nu se joacă acolo.

Zău dacă poate exista ceva mai tipic românesc decât căcatul ăsta! E ca în bancul cu super-măgăoaia de maşină inventată de români. Aia mare cât titanicul, dar care nu funcţiona pentru că toată energia se ducea la claxon.

Asta e. Ăştia suntem. Răi ăia cu Schengenul că nu pricep şi ne tot trimit la împins vagoane.

În timpul ăsta, în timp ce boii de români plătesc taxe ca să plătească stadioane cu gazon de rahat, ca să aibă ce fute politicienii neaoşi de toate culorile, gusturile şi mirosurile, ţiganii fac paranghelie.  La Ştefăneşti de fericire că au pus laba pe bani europeni cică ! Hă-hă! Cum se accesează, bre, programul european Manele, măsura nr. 123, mici şi bere? Şi la Costeşti. Pe banii din ajutoare sociale, plătiţi de contribuabilul român sub formă de taxe şi impozite sau taxe de protecţie. Sau sub formă de cupru, fier vechi, portofel nepăzit şi poşetă neblindată. Dar aţi observat o chestie? Aţi văzut gazonul de la Costeşti? ( şi nu zic nimic de Costeşti, Borcea şi Băsescu, ar fi nedrept să-l lipsesc pe Oprescu de ce i se cuvine lui!) Aţi văzut, bre, gazonul de acolo? Organizarea dinţilor de aur? Ei? Ce idee vă vine, ia spuneţi?