AcasăUncategorizedDe-a valma despre un...

De-a valma despre un meci frumos

Înainte de a vorbi despre meciul propriu-zis vreau să îi întreb pe cei de la TVR de ce televiziunea publică nu poate transmite meciurile naţionalei de rugby de la Cupa Mondială? De ce eu ( şi ca mine mulţi alţii) dacă nu sunt abonat RDS nu pot vedea meciurile decât butonând într-o nebunie online? DIGI Sport, canalul specializat al celor de la RDS nu e un autentic canal de televiziune, ci mai degrabă o şmecherie prin care compania încearcă să câştige abonaţii ( e dreptul ei să o facă!). Întrebarea pe care o pun e ca rujul într-o unitate militară, pentru că TVR, ca mai tot ce are legătură cu minunatul stat român funcţionează pe principiul „voi daţi banii şi gura!”.Nu cred că am să apuc ziua în care TVR va funcţiona aşa cum îi cere statutul, ca un serviciu public de televiziune.

Acum să revenim la meci. Mai exact la meciul de rugby România- Scoţia, care s-a întâmplat în dimineaţa zilei de sâmbătă, de la ora 4. N-am nici cel mai mic regret că am stat treaz până la acea oră, aşteptând jocul. Pasiunea mea pentru rugby nu e de ieri, de azi. Aşa cum cei mai mulţi dintre voi probabil aţi aflat, meciul s-a încheiat cu scorul 24-34. Adică scoţienii ne-au bătut, în cele din urmă, la o diferenţă de puncte. Pentru cine nu a văzut meciul rezultatul poate părea logic, surprinzătoare fiind doar diferenţa de scor – înaintea meciului cam toată lumea se aştepta la o diferenţă de scor mult mai mare, în favoarea scoţienilor.

Turambarr face şi el o cronică a meciului aşa că am să încerc să nu repet lucrurile care s-au spus acolo.

Mi-a plăcut atitudinea Stejarilor la intonarea imnului de stat ( pentru că subiectul „imn” tot a născut  discuţii zilele astea).  Mi-a plăcut concentrarea şi determinarea pe care am crezut că le găsesc pe chipurile lor. Nu mi-a plăcut cum am început meciul. Adică plini de trac – era mai mult evident- indecişi, ezitanţi. Aşa se face că după 20 de minute eram conduşi cu 15-3.  De la punctul ăla am început să jucăm altceva. Mai exact să jucăm ce ştim, renunţând la mingile trimise aiurea în tuşă şi mizând pe forţa grămezii, care ieri i-a rupt pe scoţieni.

Am reuşit în felul ăsta ca în minutul 23, după două eseuri, să -i conducem pe scoţieni cu 24-21. Chiuiam de bucurie! Am trezit tot blocul! Şi mi-a fost teamă că o să ne blocăm pe poziţii defensive. Ceea ce, din păcate, am şi făcut. O penalitate transformată de Patterson şi două eseuri au dus scorul final la 24-34.  Dar am jucat! Am jucat pe bune! Dacă nu ar fi existat lipsa de concentrare din primele 10-12 minute şi ultimele 7… Nu vreau să repet şabloanele cronicarilor sportivi, dar chiar nu ne-am făcut de râs. Meritam să câştigăm aseară? Eu zic că da. Puteam câştiga? Am arătat că da. Ce a lipsit? Concentrarea. Au mai fost ratările lui Dumbravă, schimbarea lui Tincu de pe final ( absolut fenomenal aseară!), care s-a simţit serios. Nişte erori de arbitraj pe finalul meciului ( arbitraj bun până acolo). N-o să dăm în boala românească de a o da pe arbitraj, că nu acolo a fost marea bubă, dar trebuie spus că la 24- 21 arbitrul a ignorat două obstrucţii consecutive, foarte evidente, la o minge de urmărire. Că la penultimul eseu al scoţienilor au fost mai înainte două off-side-uri trecute cu vederea de arbitru, iar la ultimul eseu un înainte. Şi nu, asta nse compensează cu faptul că în faza dinaintea celui de-al doilea eseu al nostru ( la care arbitrul n-a realizat că se impunea eseu de penalizare) a trecut cu vederea un off-side al nostru.  Dar am zis că n-o dăm pe arbitri.

Am fost foarte buni pe grămadă, dar ( Turambarr are dreptate) pulbere pe trei-sferturi. Boală veche a noastră. Slabi pe deschidere, dar puternici pe înaintare. Inconstanţi la placaj.  Mi-au plăcut Dumitraş, Lazăr şi Carpo. Ce să zic? M-am ofticat când, din 5 m în 22-ul scoţian, în loc să cerem grămadă am optat pentru şut pe buturi. Nu sunt de acord cu Turambarr că Dumbravă a fost varză, dar nici n-am de ce-l aplauda. De altfel, în repriza a doua, fix de pe partea de pe care a ratat Dumbravă, le-a dat pe alături şi Patterson. Ăsta e al doilea motiv de dezacord cu Turambarr. Nu-s de acord că „Patterson a dat la beţe ca metronomul”. Ce metronom e ăla, Turambarre? Patterson a ratat, ca şi noi, patru bucăţi. Ba s-a mai făcut şi de rahat cu un şut la firul ierbii ( nu eu i-am aşezat mingea!).

Una peste alta cred că băieţii merită aplaudaţi. Şi mustraţi pentru finalul ăla în care uitaseră că mai au de jucat. Am jucat cu scoţienii. Am jucat, n-am fost la vânat de autografe. Am avut mai puţine greşeli tehnice, am marcat două eseuri. Nu e de colo. Poate la meciul cu Argentina reuşim mai mult. De putut e clar că putem.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

      • Daca s-a inchis crijma piarizata de rugby La Scinteia… 🙁 Am trecut pe-acolo cu masina intr-o seara: bate vintu. Am vorbit si cu cei care o tineau la telefon: kaput. A mai ramas ca loc public unde sa fim siguri ca la televizor e rugby si nu Gabriel Codabita crishma de la Irish Pub, de pe Titulescu. Problema acolo este ca e o inghesuiala ca la Aprozar pe vremuri, cind baga portocale. E omor, plin de expati si fum, iar berea e scumpa. Stii tu vreo crishma proletara, unde sa suferim in grup?

  1. totusi, ne-au marcat ultimele doua eseuri plecand din jumatatea lor de teren. Jenant, sa nu poti pun un scotian jos din trei – patru placaje. eu, personal, nu am mai vazut asa ceva la meciurile la care ma mai uit. ce e drept, ma uit numai la granzi, nefiind asa un mare specialist sa prind subtilitatile jocului dintre steaua si dinamo.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...