Cum, bre, să mori aşa? Adică, mă înţelegi dumneata, pui capacul peste clape şi gata, crezi că s-a terminat? Ăştia de acum nu înţeleg nimic, oricum. Ei nu vin să te audă pe tine cântând, ăştia vin să se vadă pe ei, între ei.
…
– Pot să vă fac o fotografie, maestre Johnny Răducanu?
– Bre, vorba asta mă scoate din sărite! Maestre… E aşa… un fel de bătaie de joc.
– Nicidecum. E un semn de preţuire. De dragoste.
– Atunci zi-mi Johnny.
– Pot să vă fac o fotografie?
– Să mă vadă ăştia că am plâns?
– Pentru Nichita.
– Pune pe altu’ să ne facă poza, să ieşi şi tu în poză.
– Eu nu sunt important.
– Toţi suntem importanţi, bre. Asta nu înţelegem noi. Toţi suntem importanţi.
… un semn de preţuire, de dragoste!
Uite-asa se duc cu totii.Jos palaria,bre,esti mare!Te-am vazut de trei ori la pian in viata mea.Acum du-te sus,ca ti-a pregatit sefu’ o campie verde cu un pian alb in mijloc si cu un pahar de vodca pe el Hai ca ai ce face toata eternitatea.Dormi frumos,tigane…
Si totusi parca unii sunt predestinati poate nu sa fie ci sa si ramana mai importanti! Acestora li se mai spune, cred, de referinta! Sau si mai exact, referential!
„Toti sintem importanti”…….un om care intelege si spune asta este cu adevarat important.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
~450 lei pensie pentru 60 de ani in care a slujit arta .Iarta-ne Johnny !!!
DUMNEZEU sa-l odihneasca!
L-am vazut la televizor, in ultima vreme, destul de des. Imi facea placere sa-l vad. Degaja bucurie, ca un copil. Era deschis, sincer, transmitea ceva in permanenta. Un om deosebit, un om de care te bucuri de-l intalnesti, un om de care te simti onorat de-l cunosti.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
RIP .
L-am ascultat cantand intr-o seara. Il vazusem cu ceva zile inainte, plimbandu-se in parc- batran, miscandu-se greu. Dar la pian, in seara aia, avea cu 50 ani mai putin – muzica, pianul, scena ii anulau greutatile varstei inaintate.
Dumnezeu sa il odihneasca.
Nu atat varsta era inaintata, cat noi il meritam prea putin. Noi, astia importanti si neimportanti, care am semi-ignorat sau cel mult tratat ca pe un dat natural contemporaneitatea cu Johnny…asa cum am facut-o mai devreme cu un Dinica si cu cativa altii, a caror fiintare ne-a preocupat, pe durata ei, cate o clipita si care ne-a intristat nevoie mare si pe prima pagina atunci cand nu au mai fost.
Consider ca a plecat ceva din mine. Ca am fost pedepsit pentru ca potentialitatea de a-l asculta si trai muzicind nu-mi mai este ingaduita. Si nu cred ca pedeapsa e nemeritata. Prea des am ignorat aceasta potentialitate.
Acum, ca ai fost chemat de cineva Important, du-te in pace, copilule, tiganule fara ascunzis si fara false roseturi in obraji, artistule, omule care ai fost!
Dumnezeu sa te odihneasca, Johnny!
Aici :
http://www.youtube.com/watch?annotation_id=annotation_609687&feature=iv&v=8FFBnSvnGXQ&src_vid=WWbQThW74h0