Johnny

Cum, bre, să mori aşa? Adică, mă înţelegi dumneata, pui capacul peste clape şi gata, crezi că s-a terminat? Ăştia de acum nu înţeleg nimic, oricum. Ei nu vin să te audă pe tine cântând, ăştia vin să se vadă pe ei, între ei.

– Pot să vă fac o fotografie, maestre Johnny Răducanu?

– Bre, vorba asta mă scoate din sărite! Maestre… E aşa…  un fel de bătaie de joc.

– Nicidecum. E un semn de preţuire. De dragoste.

– Atunci zi-mi Johnny.

– Pot să vă fac o fotografie?

– Să mă vadă ăştia că am plâns?

– Pentru Nichita.

– Pune pe altu’ să ne facă poza, să ieşi şi tu în poză.

– Eu nu sunt important.

– Toţi suntem importanţi, bre. Asta nu înţelegem noi. Toţi suntem importanţi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Uite-asa se duc cu totii.Jos palaria,bre,esti mare!Te-am vazut de trei ori la pian in viata mea.Acum du-te sus,ca ti-a pregatit sefu’ o campie verde cu un pian alb in mijloc si cu un pahar de vodca pe el Hai ca ai ce face toata eternitatea.Dormi frumos,tigane…

  2. L-am vazut la televizor, in ultima vreme, destul de des. Imi facea placere sa-l vad. Degaja bucurie, ca un copil. Era deschis, sincer, transmitea ceva in permanenta. Un om deosebit, un om de care te bucuri de-l intalnesti, un om de care te simti onorat de-l cunosti.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  3. L-am ascultat cantand intr-o seara. Il vazusem cu ceva zile inainte, plimbandu-se in parc- batran, miscandu-se greu. Dar la pian, in seara aia, avea cu 50 ani mai putin – muzica, pianul, scena ii anulau greutatile varstei inaintate.
    Dumnezeu sa il odihneasca.

  4. Nu atat varsta era inaintata, cat noi il meritam prea putin. Noi, astia importanti si neimportanti, care am semi-ignorat sau cel mult tratat ca pe un dat natural contemporaneitatea cu Johnny…asa cum am facut-o mai devreme cu un Dinica si cu cativa altii, a caror fiintare ne-a preocupat, pe durata ei, cate o clipita si care ne-a intristat nevoie mare si pe prima pagina atunci cand nu au mai fost.

    Consider ca a plecat ceva din mine. Ca am fost pedepsit pentru ca potentialitatea de a-l asculta si trai muzicind nu-mi mai este ingaduita. Si nu cred ca pedeapsa e nemeritata. Prea des am ignorat aceasta potentialitate.

    Acum, ca ai fost chemat de cineva Important, du-te in pace, copilule, tiganule fara ascunzis si fara false roseturi in obraji, artistule, omule care ai fost!

    Dumnezeu sa te odihneasca, Johnny!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...