AcasăPtiuConcisă cronică

Concisă cronică

Trei întâmplări au învârtit ieri polonicul în ciorba politicii româneşti. Le luăm pe rând.

a) Sorin Oprescu va candida pentru un al doilea mandat la Primăria Capitalei. Oprescu va candida independent, susţinut pe bază de discuţii, aranjamente, strâns de mână, de către PSD şi PNL.

Ce fel de candidatură independentă e asta, îmi vine greu să pricep. Oprescu vrea să candideze independent pe modelul EBA. Oricât de simpatic mi-ar fi doctorache ( cu sau fără gazon) , povestea asta cu „independenţa” e răsfulată. Expirată. Neserioasă. Oprescu nu ar fi obţinut nici primul mandat fără sprijinul consistent al unei părţi din PSD – mai ales în secţiile de votare. Cum e treaba asta, să locuieşti în garsoniera plătita de babacu, să trăieşti din banii daţi de tataia şi sa mănânci la mămica acasă, dar să spui că eşti pe picioarele tale? Nu înţeleg cui foloseşte tot carnavalul ăsta. Oprescu ar trebui să se întoarcă în PSD şi gata. Abureala asta cu independenţa e deja ridicolă şi neserioasă.

Majoritatea analiştilor e deja convinsă că, susţinut de PNL şi PSD, Oprescu nu are cum pierde alegerile. Eu nu sunt deloc atât de convins. Până la alegeri mai e destulă vreme, multe se pot întâmpla. Contra-candidaţii lui Oprescu nu sunt încă ştiuţi, aşa că excesul de optimism e prematur. Cred că, în perioada următoare, şi intenţia de vot pentru USL va înregistra o anume scădere.

Dacă tot am pomenit de USL, aş mai adăuga ceva. USL, la acest moment, e o construcţie neconvingătoare, care, din păcate, nu pare a fi altceva decât o ficţiune, o născocire creată pentru a sufla gaz în trompetele domnilor Ponta şi Antonescu. Îmi pare rău, dar trebuie să o spun ( e de fapt tot mai vizibili): cei doi sunt expiraţi. Deja, în ce mă priveşte, cei doi au devenit insuportabili. Narcisismul lor mă plictiseşte. Trăncăneala oricând, despre orice, nu mă mai interesează. Ţâfna lui Ponta, bâzdâcii lui Antonescu mă fac să schimb canalul, ori de câte ori îi găsesc la tv. Dacă opoziţia la actuala putere se rezumă la carahioslâcurile celor doi… suntem pierduţi.

b) PC va merge de unul singur la alegerile locale.

Asta e o chestie care trebuie salutată. PC este de mult timp socotit un partid minor, insignifiant, incapabil să stea pe propriile picioare. Cred că a venit vremea ca cei de la PC să demonstreze şi să îşi demonstreze că pot sta faţă în faţă cu electoratul, fără o alianţă în spate. Dacă se va confirma că Popescu-Piedone candidează la Primăria Generală, atunci Oprescu are o viaţă foarte complicată.

Gestul PC era obligatoriu, mai ales în condiţiile în care Antonescu şi Ponta consideră USL jucăria proprie şi personală, pe care o abuzează după cum cred dânşii de cuviinţă.

c) OTV are partid

În fine, de ieri există în mod legal partidul lui Diaconescu. Ştirea asta mi se pare una dintre cele mai triste. În orice societate există o zonă în care se acumulează dejecţiile. În societatea noastră volumul acestor dejecţii e, poate, mai mare decât în altele. Pentru ca toate dejecţiile, toată mizeria, toată abjecţia să poată pătrunde în orice casă, s-a inventat mai întâi puroiul numit OTV. Curvele, violatorii, ţiganii, maneliştii, borfaşii, cretinii, boschetarii, scursurile societăţii au drept de vot aşa că politicieni lipsiţi de orice scrupul n-au ezitat, atunci când au avut nevoie, să calce mocheta OTV pentru a strânge voturile de care aveau nevoie. Adică voturile maneliştilor, violatorilor, elodiilor, boschetarilor.

Acum toată drojdia societăţii are propriul partid. Pentru cei care consideră asta o dovadă de democraţie nu am decât un mesaj: să vă fie de bine. Există probabil un procent de suboameni care ar vota partidul pedofililor şi maneliştilor. Graba cu care politicieni, analişti, gazetari, s-au grăbit să valideze noul partid îmi stârneşte o serioasă îngrijorare. Dincolo de meschinăria calculului electoral conjunctural ar trebui să existe o raţiune superioară. Dan Diaconescu reprezintă tot ce poate avea mai detestabil o societate! Să umpli studiourile de televiziune cu duhorile pe care acest personaj le poartă după el, să îl tratezi ca pe un partener de tranzacţii sau ca pe un interlocutor valid într-o discuţie despre mâinele României e un semn de incurie, de deficit de sănătate mintală.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Mă tem, Rabbi, că nu incurie ar fi vorba-scrisa-fapta, ar fi până şi asta relativ pozitiv ci de o draconică planificare şi punere în operă a unei apatii şi inerţii de proporţii! Sănătate mintală, la o adică, se defineşte cu mare greutate şi doar statistic! Bunul simţ, acel „common sense”, este eludat! Şi, pe cât posibil, aruncat în derizoriu …

  2. De acord ca e drum foarte lung pentru Oprescu de la scorul actual din sondaje pana la o eventuala realegere. Cred ca, de fapt, omul nu ar avea sanse prea mari in fata unui contracandidat cu adevarat redutabil. Sigur, un astfel de contracandidat nu prea are sanse daca vine de la PDL, pentru ca lumea s-a saturat de PDL. Asa ca miscarea pe care o face Oprescu acum, priponind PSD si PNL la propria caruta si impiedicandu-le in felul asta sa iasa in timp util cu o alternativa credibila, e o idee buna pentru el (ce nu inteleg eu este care era graba la USL). Dar mai e mult pana departe si pot aparea multe surprize, inclusiv alti „independenti”.
    Cat despre „Piedone” – sa fim seriosi, nici nu intra in calcul.

  3. Romania actuala parca merita un PP-DD la putere. Poate se trezeste apoi. Totusi, e greu de crezut ca o sa stranga mai multe voturi decat USL. Ceva de genul asta s-a intamplat la finala Iliescu-Vadim. Poate DD o sa aiba sanse reale peste doua ture, daca nu ne dam foc intre timp.

  4. Nu urmaresc cu dedicatzie viatza politica romaneasca. Ma intereseaza shi cea din Frantza. Asta shi pentru ca sunt cu fundu’ in doua luntrii… Dar argumentele de tipul „Ponta si Antonescu se dovedesc nishte nesuferitzi” nu mi se par potrivite pentru un mascul intelectual cartezian. Pana la urma, intr-o perspectiva functzional-aspiratzionala raportata la modelul occidental, pentru pozitziile oficiale ocupate de Baselu si Udrea shi la care aspira Crinul shi Ponta nu cantitatea acumulata sau potentziala de dezamagire este relevanta, ci lipsa tzoparlaniei in plan extern shi a hotzomaniei in cel intern. Eu unul m-ash multumi cu niste politicieni care fac o impesie buna pe afara shi nu ishi asociaza eticheta de pushkariabili pe aici. Este plina istoria tzarilor occidentale de astfel de „antipatici” care au fost totushi nishte trepte in ascensiunea – nu neaparat spectaculoasa a natziunilor lor.

  5. Nu te contrazic în legătură cu USL, Ponta şi Antonescu, dar eu voi vota cu ei, pentru că alţii mai buni nu sunt. Stiu, e o motivaţie de rahat, dar să stau acasă în ziua votului ar fi şi mai de rahat.
    Probabil că vei reuşi să îi convingi pe mulţi să adopte soluţia vot canci. Pe mine însă nu, oricâte scrieri vei mai posta pe blog. Ii urăsc prea mult pe Băsescu, Udrea, Roberta Anastase, TRU şi celelalte specimene din gaşca lor, ca să mă poţi influenţa în vreun fel.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...