AcasăÎntrebarea zileiChiar mă interesează părerea...

Chiar mă interesează părerea voastră

Fiecare om are ţăcăneala lui. Eu, ca să fiu sigur, am mai multe. Amicul L. le are pe toate. Ne înţelegem fain, comunicăm clinic normal şi consumăm aceeaşi marcă de bere, dar e o chestie de la care ajungem la scandal de fiecare dată. Dar scandal numai bun de dus la balamuc. Pentru că avem în comun o ţăcăneală, doar că ne-o consumăm diferit. Aşa că vă rog să arbitraţi această chestiune esenţială pentru mântuirea umanităţii:

Star Trek sau Stargate? Aud? Nu vă spun care e părerea mea că nu vreau să vă influenţez, dar e o chestie serioasă rău. Hai că număr opiniile ( pe sistemul Anastase, ca să nu am suprize).

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

54 Comments

  1. Stargate! Star Trek nu m-a prins niciodata, desi sunt mare fan al genului SF. Nu-mi dau seama de ce n-ati inclus Battlestar Galactica in aceasta dilema. Pentru mine asta e numarul 1.
    Nici Outter Limits nu e de neglijat.

  2. Ca romanul, impartial. Amandoua. Star Trek a fost foarte tare. Next Generation – superb. Seria Enterprise, reusita. Deep Space Nine, naspa rau. Voyager, so-so.
    Stargate e „next level”. Foarte bun. Chiar si Atlantis.

  3. …..dupa ce mi-am spus parerea m-am uitat si eu la altii…..daca e sa consideram Outer Limits (cu un singur „t” fostule) in chestiune, acesta se plaseaza fara discutie si mult deasupra ‘tutulor’! 🙂

    Pentru un iubitor de sci-fi ca mine, Outer Limits este exceptional. Imi satisface curiozitati si imi implineste vise! Pina la urma insa nu e nimeni ca Isaac Asimov. Poate doar Jules Verne. Si cu simtul meu avansat al corectitudinii, trebuie sa admit ca am iubit multi alti autori de sci-fi dintre care Sergiu Farcasan e pe primul loc, cu multi alti romani urmindu-l……….unde esti tu Baltazar? 🙂

  4. Startek, ca ei boldly go where no one has gone before. si beam me up, Scotty! Dupa Stargate ce ramane, dial up the new destination? pai, asta e aport la patrimoniul cultural al umanitatii?

  5. in ordinea numerelor de pe tricou, a fost star trek, atunci, stargate dupa. daca ar fi aparut simultan, poate as fi putut sa-mi dau cu parerea. ambele au pornit bine si au sfarsit enervant de tezist: au dat democratie americana la tot universul. daca as introduce criteriul revederii, cred ca nu as mai putea sa urmaresc star trek, acum, am si incercat. Stargate, da. mai cu noduri, dar as putea.
    Ma incontrez vehement in legatura cu Battlestar galactica. de departe, de foarte departe cel mai bun SF ever. Cel mai sofisticat, mai apropiat de literatura clasica. Si mai ales printre putinele, daca nu singurul, care nu a avut un sfarsit cretin, ca lost, de ex.
    Un fel de Sadoveanu, fata de Mihail Drumes-ul startrekului sau stargate-ului. Un fel de Ion Barbu fata de Ion Minulescu etc.

  6. Domle…. La startrek m-am uitat mai demult. La stargate mai incoace. Nu stiu dupa ce criterii putem sa le comparam ca sa spunem „care este mai bun”.

    Asa ca, impartial ca tot romanul raspund: amandoua.

  7. Primul Star Trek cu fetele alea cu mini. Asa ar fi trebuit sa arate viitorul 🙂 Da’ poate suntem doar un Univers paralel.
    Acu’, io mi-s mare fan SF si-mi plac mai toate. Dar sa si citesc. Imi aduc aminte de Seniorii Raboiului, de Gerard Klein, una din cartile mele preferate.

    Engage!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....