AcasăCapitalismul proletarDe ce pleacă Nokia?

De ce pleacă Nokia?

De funie, monşer! Adică nu, asta era treaba cu clopotele.

Răspunsul la această întrebare e foarte simplu: pentru că asta fac corporaţiile.  Doar moronienii îşi imaginează că în raporturile cu marile corporaţii poate exista loialitate, statornicie şi alte asemenea prostii neaducătoare de profit. Doar nebunii îşi pot închipui că prosperitatea unei economii este garantată de venirea marilor corporaţii. Iar noi am fost nebuni. Şi nu ne lecuim. Avem sminteala asta, de a ne închipui că  trebuie să scoatem covorul roşu, fanfara şi folcloristele ca să întâmpinăm venirea „marilor investitori”. Avem ţăcăneala de a ne închipui că poftirea marilor profitori, îmbuibarea lor cu stimulente şi privilegii  ne vor aduce mult visata prosperitatea economică.  Nimic mai greşit.

Multinaţionalele, marile corporaţii, numiţi-le cum vreţi, au un unic obiectiv: maximum de profit cu minimum de investiţii. Crearea de locuri de muncă, umflarea nivelului de trai, salvarea balenelor sau mersul cu bicicleta nu sunt conţinute în ADN-ul lor. Dacă, pur întâmplător şi incidental, astea se mai întâmplă, sunt doar produse secundare, neintenţionate, un fel de deşeuri. Nu le poţi acuza. E ca şi cum i-ai bate crocodilului obrazu’ pen’ că-i carnivor.

Regula în relaţiile cu astfel de coloşi e simplă: vin, fut, lasă casa vraişte şi pleacă. Tu te descurci. Statele (din prostie sau din motive care au legătură cu şpaga) par, totuşi, mereu interesate de atragerea acestora.

În cazul particular, al celor de la Nokia, povestea venirii lor trebuia să fie un avertisment. Pentru că aşa cum, la vremea respectivă, plecaseră din Germania, era limpede că nici pe aici nu au de ce face mulţi pureci. La nivel global Nokia are probleme. Cota de piaţă i se diminuează cu fiecare zi care trece, în competiţia tehnologică reuşeşte tot mai greu să facă faţă. Cei de la Nokia afirmă că pleacă din România pentru că telefoanele care se fabricau aici nu mai au căutare pe piaţă. Corect. Cine îi împiedică să facă telefoane care să aibă căutare pe piaţă? Mă rog, despre cauzele plecării Nokia, dacă asta chiar vă interesează, puteţi citi la Moise Guran o opinie pertinentă.

Plecarea Nokia nu e prima, nu va fi nici ultima. Am spus-o şi nu voi înceta să o repet: economia românească va deveni mai virilă atunci când se va putea bizui pe capitaliştii autohtoni şi nu pe viagra marilor corporaţii. Mi s-a oferit, în unele discuţii, contra-argumentul Petrom -OMV, Romtelecom etc. Sigur, austriecii de la OMV nu au niciun motiv să plece, pentru că, de fapt, ei au cumpărat o piaţă. O piaţă enormă. Şi resurse importante. Asemenea grecii de la OTE. Tot asemenea şi afaceriştii de la Roşia Montana ( să-mi fie iertată alăturarea de Petrom şi Romtelecom), care investesc în lobby şi şpăgi şi pleaca apoi cu un munte de aur, lăsându-ne să ne spălăm pe cap cu mizeria din urma lor. Repet: dacă vrem o economie sănătoasă, nu pe marile multinaţionale ne putem baza. Decât să le umflăm ăstora guşa cu stimulente, mai bine ne-am purta mai cu grijă cu capitaliştii autohtoni. Până nu se mută cu totul la bulgari.

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. „Multinaţionalele, marile corporaţii, numiţi-le cum vreţi, au un unic obiectiv: maximum de profit cu minimum de investiţii.”
    Cred ca e vorba de cheltuieli, nu investitii.

  2. Stai nitzelush ca n-am inteles: adica capitalistii autohtoni au…..cum ai spus?…. „Crearea de locuri de muncă, umflarea nivelului de trai, salvarea balenelor sau mersul cu bicicleta” in ADN?????? Scuzati, dar aici e o simpla problema de logica cu raspuns DA sau NU. Daca DA, atunci vor falimenta cit de curind si ii veti pierde oricum. Daca NU atunci cu ce sint mai buni decit cei „din afara”?
    Parerea mea ne-educata in economie, dar cu bunul simt al omului cu logica este ca TREBUIE sa va bazati pe oricare capitalist, fie el autohton sau nu, dar inainte de toate TREBUIE sa va hotariti la o legislatie si o politica de incurajare a investitiilor si a muncii in capitalism. Trebuie ca guvernul sa faca si sa vegheze la implinirea de legi PENTRU protectia clasei muncitoare (suna rau, stiu! dar nu e ca pe timpul lui ceasca). Sa se puna in aplicare legi care sa reglementeze activitatea capitalista fara sa o sugrume. Sa protejeze omul dar si sa permita companiilro sa faca maxim profit cu minima investitie. Daca balansezi cum trebuie cele doua, atunci toata luem ae multumita.
    De ex: la noi in Houston cea mai buna companie pentru orice om muncitor era David Weekley Homes, un constructor de case de lux. In fiecare an isi ducea echipa care a cistigat cel mai mare profit al anului in calatorii de o saptamina in Hawaii, Cancun, Florida Keys, Cayman Island sau croaziere in golf. Fiecare angajat putea sa aduca o persoana (cine voia el/ea) si timpul folosit nu se scadea din vacanta anuala. Excursiile erau la cele mai luxoase hoteluri. Pot spune ca nu cred ca as fi vazut pe banii mei cit am vazut in sase ani cu ei. Asta e extrema pozitiva……….poate mai revin…….
    we placut, rabbi

  3. Mai clar de-atâta nu se poate!
    Multinaţionalele vin şi pleacă_când vor, fiindcă ăsta le e rostul: n-au un acasă.Sunt un fel de nomazi ultramoderni. Unde-i banul, acolo e patria. Pentru o vreme.
    Pe de altă parte, cele doomii de şomeri sunt formate din nişte inşi cărora li s-a pus letconul în mână şi li s-a zis „aici! …şi aici!…”. Adică au fost calificaţi la locul de muncă de punctat cu lipitura, fără să ştie dacă la capătul benzii ies biciclete, mitraliere, tancuri sau pluguri.
    Pentru ei, trei ani de lipeală la Nokia e ca şi cum n-ar fi. Un câine dotat cu ceva manualitate a botului (că mâini n-are, săracu’) şi-ar fi pus problema – dincolo de castronaşul cu mâncare, ce obţin eu aici?
    Ei nu! Ei au crezut că vor împărăţi lumea pe salarii acceptabile, da’ când venea vorba, tot li se umfla pectoralul că „lucră” pentru Nokia.
    Nokia nu lucra pentru ei, lucra pentru ea. Şi acum tot pentru ea o să lucreze, la unii cărora o să li se umfle pieptul mai cu mândrie decât alor noştri.

  4. N-ar fi fost mai bine sa mai tinem din industria romaneasca si din creierele care o populau la un moment dat? Poate nu erau cu totii prosti, ca sa fie ingropati in viteza dupa ’90. Poate sint eu nostalgic. Ce e sigur este ca pot sa dau multe exemple de industrie romaneasca de top in anii ’90, perfect viabila, pe care politica post-decembrista, cu Petrica Roman in frunte si urmat de altii, care mai hoti, care mai prosti, au executat-o fara nici un drept de apel. De-aia sintem noi o colonie de piata, de jecmaneala. Basescului i-a venit acum ideea ca sintem buni si de colonie de resurse, si ca este momentul sa ne apucam sa dam moca tot de sub noi, numai sa vina „investitorii” si sa dea naibii o data comisioanele, ca nu e bani la partid si daca facem alegerile la termen si nu reusim sa le aminam, nu-i de bine.

  5. Nu spui prostii. In timp ce domnilor astora li se fac reduceri de taxe si tot felul de inlesniri, sute de mii de firme mici isi muta sediile in offshore sau se inchid. Firme care, chiar daca dadeau de mancare la 2-3 oameni, PLATEAU niste taxe si ofereau niste locuri de munca. In orice tara cu apa calda micii intreprinzatori sunt si ei incurajati, pentru ca asta inseamna ca produc bani din care traiesc si mai primeste si statul. Culmea este insa ca in Romania micile firme sunt stranse de gat, in timp ce acum plangem de mila Nokia.

  6. Nu ma mai ating de produsele celor care au mutat productia din Romania. Am sa cumpar de la concurenta lor, de preferat produse in Romania.

    Au mutat productia din Romania in alte tari:

    Coca Cola, Kraft Foods, Colgate-Palmolive, Nokia, Perfetti Van Melle (Mentos si Chupa Chups)

    Produc in Romania:

    Pepsi, Procter & Gamble, Plannja

    Completati lista cu cei care si-au mutat productia din Romania si, eventual, cu o alternativa (de preferat produsa in Romania).

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...