AcasăUncategorizedJurnalul unui spiritist amator...

Jurnalul unui spiritist amator – repostare

În ciuda repetatelor şi insistentelor cereri ni s-a refuzat accesul la castelul Haşdeu de la Câmpina. E o nedreptate strigătoare la cer.
Dupa mai multe discuţii, împreună cu Teo şi Mafoamea am decis că întrunirile vor avea loc la chioşcul din piaţă al lui Mafoamea. Restul participanţilor vor fi atent selectionaţi ( ca boabele de strugure pentru vinul de regiune superior) iar cheltuielile pentru nea Todose , paznicul de noapte, vor fi suportate de către Mafoamea ( sub formă de sticlă, de la el din chioşc).
Ziua 1
De fapt e noapte. Ne strângem dupa miezul nopţii.  în noaptea asta am avut un cerc puternic. Foarte puternic. Am avut o discuţie scurta cu unu’ Wagner. Cam damblagiu. Se grăbea la o reuniune a grupului Bilderberg, la Ottawa, dar ne-a promis un eseu despre rolul acordeonului în muzica death metal.  Apoi Mafoamea a convocat spiritul superior al lui Ciuşcă- mort în penitenciar la vârsta de 71 de ani. Ciuşcă era supărat. Ne-a transmis mesajul spiritelor din cel de al nouălea cerc. Îngrijorător. Iranienii ar trebui sa fie ingrijorati. Ciuşcă ştie multe.
Notă: De azi încolo consumul de alcool la întrunirile noastre va trebui limitat. Mafoamea e porc.
Ziua 2
Cerc bun. A venit Titu Maiorescu. Nu stim cine e, dar pare băiat cu facultate. Ne-a  vorbit despre minimalism şi alte chestii neinteresante. L-am ascultat politicoşi, dar pentru că se lungea ne-am scuzatşi i-am dat flit.  Aşteptam spiritul lui Candiano- Popescu. Care a aparut într-un târziu. Ne transmite mesaje din cel de-al patrulea cerc, din hexagonul al doilea şi din cel de al şaselea dodecaedru ( hă?). Băsescu trebuie sprijinit. Va instaura adevarata republică. întrunirea a degenerat. Teo s-a înjurat cu Popescu-Candiano, care a promis că ne bagă strâmbe. I-am împăcat pănă la urmă. Băiat bun Candiano, da’ la fotbal e henţ.
Ziua 3
Cerc slab. Teo a venit cu gagica. Iar tipa e blondă. Da’ nu blonda aia.  După plecarea ei cerc puternic. Spiritele foarte agitate. E referendum la ei. Nu ştiu pe cine vor să suspende. Le-am zis ca şi la noi a fost. Au râs.
Ziua 4
Cerc foarte puternic. Emoţii intense. Marchizul de Sade a venit primul. Ne-a spus că deşi nu îl vedem e gol puşcă şi se masturbează în timp ce spiritele unora, doi sclavi negri sunt biciuite de duhul unei fecioare corsicane sodomizate de un bătrân aztec peste care urinează verişoara lui Shakespeare. Interesant. Ce balamuc e şi la ăia acolo. Credeam că doar la noi. Naiba ştie pe cine or fi votat şi ei. L-am întrebat dacă are vreun mesaj despre România. A râs. Ne-a zis ca ăsta a fost  mesajul. N-am înţeles. Ce mama dracu’ voia ăsta să spună ? Acest spirit va fi evitat pe viitor.
Ziua 5
Înghesuială mare. Nae Ionescu şi Zelea Codreanu. Ne -au certat ca n-avem fibră naţională. Mafoamea se râde. Spiritele sunt foarte supărate. I-am întrebat dacă vor să participe la un talk show împreună cu Stalin. S-au supărat foarte tare. Au plecat supărate. Nae a zis că vorbeşte el la Neptun cu cine trebuie.
Stalin a venit totuşi. N-a vorbit prea mult. Mediumul a sughiţat foarte mult şi nu s-a înţeles ce a spus. L-am întrebat de uninominal. A râs. A spus că el a fost mereu susţinătorul uninominalului. Pe vremea lui se folosea doar uninominalul. Cel mai autentic uninominal.
Şedinţa a fost întreruptă brusc. A venit nea Todose să îşi ceară sticla. Mafoamea uitase să i-o dea. Astfel de greşeli nu au voie să se repete.
Ziua 6
Spiritul lui Burebista. Ne-a întrebat dacă printre noi e vreunul Lorin. I-am zis că nu. I-am zis că noi îl aşteptăm pe Ciuşcă. Ne-a înjurat şi a plecat. Un mitocan. A urmat spiritul lui Diodenel Hermeneutul. A întrebat tot de Lorin. I-am răspuns. Şi-a cerut scuze şi a plecat. Cine e dom’le Lorin ăsta?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...