Amicul N. e, în teorie, un mare iubitor de animale. Tot în bălăriile teoriei, amicul N. este un priceput crescător de câini. Mi-a comunicat-o personal, lămurindu-mă că aceasta este denominaţia corectă: crescător de câini. Nicidecum „stăpân”. Nicidecum. Termenul acesta, „stăpân”, poartă o încărcătură negativă, umilitoare atât pentru cel care ar purta-o cât şi pentru câinele/câinii care ar face subiectul respectivei „stăpâniri”. Amicul N. este, deci, un priceput crescător de câini. Pentru că are un câine. Nu este stăpân, dar e proprietar al acelui câine. L-a cumpărat, de la o prăvălie de profil, pe când mica potaie avea doar câteva luni. ( Potaie – mi s-a explicat- este un termen depreciativ, care ar trebui evitat, căţelul s-ar putea simţi ofensat, înjosit şi asta i-ar putea naşte oarecari tulburări de natură psihică. Nu pot decât să sper că simpaticul siberian nu va citi acest articol.)
Odată cu achiziţionarea simpaticului patruped, printr-un proces inexplicabil, amicul N. se pare că a procurat şi enorme resurse de competenţă în materie de biologie şi psihologie canină. Competenţă upgradată sistematic prin schimbul de păreri, teze şi ipoteze cu alţi crescători întâlniţi în parc, la zilnicele şedinţe de plimbare şi defecare. Başca o respectabilă colecţie de reviste specializate, cărţi dedicate creşterii câinilor ş.a.m.d. Evident, amicul N. nu ratează, pe National Geographic, niciun episod din mizeria plicticoasă numită „Cezar şi câinii” .
Marturisesc, sunt un iubitor de câini, dar confruntat cu copleşitoare competenţă a „crescătorilor de câini”, cu înţelegerea particulară a lumii, universului şi mecanicii astrale – de care aceştia sunt convinşi că dau prisos de dovadă- mă simt năpădit de gânduri meschine şi ticăloase.
Aţi putea crede că Rocky ( acesta e numele sărmanului patruped) e un fericit, trăitor fiind alături de o asemenea competenţă. Nu sunt convins. Experimentele de dresaj după ureche, ale amicului N. , utilizează o stranie definiţie a noţiunilor de „recompensă” şi „pedeapsă”, care mă îndoiesc că îl umplu de fericire pe numitul Rocky. Dieta siberianului e supusă şi ea toanelor şi restricţiilor bugetare care-l frământă pe N. . Rocky se trezeşte frecvent retorgradat de la conserve la boabe şi de la boabe la macaroane fierte. Cătrăneala provocată de problemele cotidiene îl are ca paratrăsnet, frecvent, pe acelaşi Rocky. Meciurile constante cu amica/gagica/iubita lui N. sunt resimţite plenar de siberian. Dacă se lasă intimidat de „un pârlit de pekinez”, un şut în partea dorsală îi va aminti siberianului despre superioritatea rasei sale. Seara, după un meci prost al Rapidului şi câteva beri, Rocky are toate şansele să afle că e o „balegă puturoasă”, „un cerşetor”, „un păduchios hoţ de biscuiţi”, etc. etc. Castrarea e o ipoteză vizitată frecvent, iar promisiunea abandonului la un adăpost specializat apare ori de câte ori patrupedul are nevoie afară tocmai când N. a găsit ceva interesant la televizor.
Vizitele la veterinar nu mai sunt necesare, stăpânul… pardon, crescătorul, fiind deţinătorul unei competenţe superioare, care excede cunoştinţele mărginite ale veterinarului. Pentru problemele de tranzit intestinal s-a inventat ţuica, iar pentru inexplicabilele melancolii muzica lăutărească. (Potaia dă dovadă de o scandaloasă lipsă de implicare şi refuză să înveţe să danseze precum căţeii de pe youtube).
Cursurile specializate de dresaj, promise lunea, îi sunt refuzate vinerea: „Ce pana mea, ţi-am luat boabe şi avem facturi de plătit”. Dacă vine Adina (amica/gagica/iubita), Rocky stă pe preşul de afară, în faţa uşii, pentru că Adina nu poate „când se uită jigodia la noi”.
În fine, aş mai putea continua o vreme. Aţi cam înţeles cum stau lucrurile. N-aş vrea să vă lăsaţi, totuşi, înşelaţi de aparenţe şi să omiteţi că amicul N. este un crescător de câini. Competent. Chiar dacă hrana, educaţia, îngrijirea sănătăţii căţelului şi în general viaţa acestuia e mai degrabă una amărâtă, are privilegiul de a avea destinul cârmuit de un „crescător” competent. Crescător, nu stăpân, da? Dacă gândul va duce la „crescători” ( nu stăpâni!) de oameni, competenţi, pricepuţi şi la fel de devotaţi, e numai treaba voastră.
Vai lume ce o sa pateasca domnul N. daca citeste articolul cineva de la 4labe (nu labeunu, nici ceva sexual).
Exista un aspect pozitiv. „Crescatorul”, in cazul in care va decide sa se reproduca, macar va avea deja deprinderea de a-si hrani progenitura si se va interesa in modul sau ciudat si straniu de pseudo – educatia si evolutia nefericitului omulet. Oricat de trist ar suna … este deja un pas inainte fata de competenta multor bipezi, deja parinti.
Eu am un buldog francez ,vremuri grele ,al dracului ciine maninca numai boabe ,doarme pe picioarele mele e deparazitat si vaccinat la timp ,de la o vreme insa nu mai merge decit cu coada in sus ,vorba sa fie coada un limbric de doua degete pe lat si se da la toata lumea .Motivul .este francez si nu suporta romani ,i-am vorbit cu frumosui ,l-am chelfanit ,nu merge ,nu stiu ce sa ma mai fac. Intre noi crescatoriI poate imi dati un sfat !!.
Un căţăl mai „urît” decît buldogul francez n-am văst! 🙂 Îl pupă shogunu’ ! 😀
Banzai!
Io-s mare iubitor de cîini, chit că vreo patru (ori cinci) şi-or lăsat urme de colţi pe învelişul meu „tegumentos”. Nu scapă nici un lătrător neflocăit de Shogunu’ (în cazul în care îmi ies în cale…), da’ nu mă dau mare „crescător”.
Io, de-aş fi fost siberianu’ Rocky, l-aş fi făcut pe „crescător” să nu-i mai dau ocazia Adinei să „se mai cace pe ea” (că nu poate că mă uit io…) că-l „sterilizam” ! (a se vedea melodia lu’ Taxi cu cîinele comunitar).
Banzau-hau-hauuu!!!
Apropo, Rocky îi husky siberian, ori malamuth? Nu de alta, da’ io am ochi albaştri (fix ca husky).
Mîrrrr !!!
O prostie … Si-a ‘tras’ caine pentru a stapani si el ceva/pe cineva … Nu te intreb ce succes a avut in viata individul .
PS Amaratul ala de catel il iubeste indiferent de toanele lui 🙁
cat imi plac textele astea … bineinteles, gandul ma duse repede repejor la o clica de ‘amici N.’ care se vad ‘crescatori’ foarte ‘competenti’ din Romania, care se dau ofensati daca le zici stapani, baroni, jupani …