AcasăRabbi ziceO lege de care...

O lege de care e nevoie

Una dintre explicaţiile pentru răul mers al lucrurilor, la noi, este politizarea dusă dincolo de limita sanităţii. Nici măcar nu e vorba de politică, în sensul înalt al cuvântului, ci de politichie dâmboviţeană, ticăloasă şi meschină, de mizerie partinică şi josnicie. De la angajarea paznicul de şcoală până la atribuirea unor lucrative contracte, totul trece prin politichie, îmbâcsindu-se de materia fetidă a „interesului de partid”. Ideologiile sunt mofturi, bune doar de pretexte sub care poate funcţiona corupţia cea mai imundă, raptul cel mai lipsit de scrupule. Politica românească deţine inventarul complet al promiscuităţii, tot ce există mai ticălos în natura umană a devenit instrument legiuit şi cale de urmat.

Lucrul acesta se întâmplă pentru că politica a devenit calea rapidă şi sigură spre pricopseală.  Pentru toţi mediocrii, pentru toţi îngălaţii, pentru toţi mitocanii, toţi moftangii, neghiobii sau mojicii care aspiră la iute şi consistentă parvenire, pentru toţi, politica e calea. Realizarea profesională presupune o anume competenţă, fie ea şi precară – în politică e de ajuns nesimţirea.  În afara politicii e nevoie de muncă, studiu, seriozitate şi chiar şi astfel şansele de reuşită sunt îndoielnice, pentru că oricând ceea ce ţi s-ar cuveni poate fi confiscat de politrucul bine înfipt lângă dosul unui puternic al zilei. În politică nu e nevoie de nicio competenţă, lătratul,  nesimţirea , tupeul, obedienţa mimată şi obrăznicia sunt de ajuns. Pentru că politica românească nu-şi mai propune de mult sa reunească elitele pentru a împlini o bună guvernare, nu, politica românească a devenit refugiul  lichelelor dornice de parvenire, pentru care orice alta cale era inaccesibilă.

Bunul mers al ţării nu mai interesează. Pentru că ţara nu mai există. Există ai noştri şi ai lor. Iar ţelul e binele alor noştri şi prigonirea celorlalţi ( dacă nu se grăbesc să sară iute în barca alor noştri).  La introducerea votului uninominal ( în care nu am crezut nicio clipă) mulţi au visat că jigodiilor le va fi îngrădit astfel accesul la politică, au sperat că politichia se va primeni primind oameni de o altă calitate. Rezultatul poate fi contemplat într-un inventar complet al abjecţiei. Ne-am ales cu puzderie de de-alde Oltean, Bănicioiu sau Popovici. Iar traseismul a înflorit ca niciodată până acum.

Acesta este şi principalul motiv pentru care mizeria politichiei reuşeşte să prospere: traseismul. Oportuniştii, lichelele, secăturile şantajabile nu aparţin unei ideologii, nu navighează pe un curent de gândire, aceştia nu sunt loiali decât propriului burdihan. Şi tocmai pe aceştia se bazează întotdeauna puterea ( oricare ar fi ea!), pe trădători, pe traseişti. Efortul care ar fi trebuit consumat în bătălii ideologice este suplinit de strădania de a atrage cât mai iute curvele politichiei, care sunt oricând disponibile, chestiune doar de preţ. În felul ăsta votul popular devine complet lipsit de semnificaţie, procesul electoral o mascaradă costisitoare şi inutilă. Ce sens mai are votul? Important e nu cine adună cele mai multe voturi, ci cine colectează cei mai mulţi traseişti.

Tocmai de aceea cred că avem nevoie de o lege mult mai fermă care să împiedice traseismul politic. Şi propun iniţierea unei astfel de legi, prin care celor care au fost aleşi sau numiţi într-o demnitate publică ( nu doar primarii!), oricare ar fi ea, şi îşi părăsesc partidul, să nu li se permită candidatura la o altă demnitate pe durata unui mandat, pe lângă cel în curs şi în acelaşi timp să nu poată fi numiţi în demnităţile publice care se ocupă prin numire, pe aceeaşi durată. Politica trebuie făcută de către cei aleşi de către cetăţeni, conform mandatului dat de către aceştia, nu după toanele, nevoile şi foamea burdihanului aleşilor. Deşi nu am mari aşteptări dinspre politicieni, sper să existe acolo unii care să preia această propunere. Dar mai ales sper ca propunerea să fie îmbrăţişată, susţinută şi pe căt posibil impusă de către societatea civilă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

    • Nu se poate. Cineva trebuie sa conduca. Iar cei care conduc, in democratie, se numesc politicieni. Regii, imparatii, sultanii si ce or mai fi fost nu au fost, in totalitate, iubiti de popor.

  1. La varf in politichie,
    Totu-i o bizarerie!
    Fulgii cad,penele zboara,
    Circuit de barza chioara!

    Lupii au la gat juvat,
    Tot degeaba, n-au dezvat…
    Vulpoii sunt naparliti
    Si-au iesit de mult din minti..

    O cioara , cam zgribulita,
    Croncane, da-i ramolita..
    Ii e lehamite de toate,
    Chiar zilele sa-si poarte..

    Cu ochi plini de rapciuga ,
    Buha-si cata in punga…
    Te-ai duce-n sihastrie,
    Halal menajerie!

  2. Ei, zic si eu ca daca traseistu’ traseiaza, ar trebui sa piarda functia dobindita prin alegerea sa sub culoarea partidului pe care il paraseste, si sa decada din demnitatea publica ocupata pe criteriu politic. Vrem sau nu, si votul uninominal este un criteriu politic, chiar daca se spune ca primeaza persoana mai mult decit „flamura” sub care candideaza. Si parlamentarii, si primarii si consilierii „colorati” politic ar trebui sa-si piarda functia prin despartirea de partidul care i-a girat. Si leafa. Si sa se faca alegeri pentru locurile vacante, nu sa treaca cu arme si bagaje de partea cealalta, inclinind o barca pe care n-ar trebui s-o incline decit natiunea, prin vot. Parerea mea.

    • Nu tocmai. Sancţiunea ar fi cam tot pe acolo: la următoarele alegeri partidul respectiv ( dacă nu e alcătuit din moronieni) nu-l va mai pune pe listă, iar dacă demisionează… Sigur, există discuţii de tehnică legislativă, constituţionalitate, etc. Dar ceva trebuie făcut. Că nici să-i belim şi să punem sare nu se poate.

      • La ora actuală, trec onorabilii de la un partid la altul şi înapoi fără nicio greaţă şi mereu sunt primiţi cu braţele deschise. Mai ales dacă-s primari…
        De unde atâtea sancţiuni?
        Iar în cazul aplicării legii cu pricina o scurtă autocritică şi o luare de angajament ar fi suficiente.

  3. Votul uninominal a fost şi este un dezastru. În loc să-i „responsabilizeze” pe politicieni faţă de alegători i-a „responsabilizat” faţă de tot felul de clanuri şi mafii locale, şi în plus a favorizat traseismul şi frauda electorală. Fenomenul ăsta al traseismului a existat şi înainte dar niciodată nu a schimbat majoritatea parlamentară; era o neplăcere nu o catastrofă. Uninominalul pur, susţinut acum de putere, ar scădea mult preţul fraudei şi cadourilor electorale fiindcă e suficient să se concentreze pe colegiile disputate. Clasa politică românească n-a fost niciodată grozavă, dar parcă niciodată n-a fost atât de josnică precum asta de după 2008.

    Un alt efect nociv al uninominalului este slăbiciunea liderilor şi a doctrinelor, a căror importanţă a scăzut. Sunt de acord cu măsuri directe împotriva traseismului dar cred că ar trebui atacată şi cauza principală a acestuia.

  4. @Adrian – nu neaparat. Daca legea va spune ca retragerea sprijinului politic sau a calitatii de membru al partidului implica alegeri, propriul partid va prefera sa intre in alegeri in circumscriptia respectiva dar sa scape de ipochimen. E adevarat ca asta ar interzice practic votul contrar intentiei partidului si implicit potentiala dizidenta a unui membru din motive etice, dar tinand cont de profilul politicianului roman in etapa actuala riscul e neglijabil.

  5. Adica o lege care sa ii „contranga” la onoare … ei, credeti ca s-ar putea ? Politica ramane, pentru cei mai multi, un mod de a scoate un ban frumos fara a fi nevoiti sa aiba verticalitate morala. Ei nu sunt in politica fiindca ii arde dorul de binele tarii si a romanului „de rand” (ei fiind romani „de soi”) ci pentru a se pricopsi. Si vine o lege care „spune” : „De azi inainte nu mai ai voie sa te guduri pe langa cine vrei si cand vrei, te guduri pe langa un singur stapan, sau marş !” … si toata lumea o sa voteze „in cor”, nu majoritate onorabile, U-NA-NI-MI-TA-TE. Fiindca de mult asteptau ei un asa moment in care sa isi dea singuri cu tesla …
    Iar lichelele vor spune : „Bai, hai la munca, ca in politica nu se mai poate castiga un ban cinstit”. Si asa se va curata politica romaneasca de lichele, de slugi, de fatarnici, de incompetenti …
    Eu unul, sustin o asemenea idee. Cu toate ca am impresia ca nu trateaza decat simptomele, nu cauzele „bolii” politice de pe aici. Dar ar fi un inceput de tratament. Si asta repede, pana nu moare pacientul !

  6. Societatea civila? Ma faci sa rad amar, bunule invatator!
    Or sa preia unii ideea, cu surle si trambite iar proiectul, pe masura ce se va transforma in lege, va capata niste gaurele si subterfugii, asa incat..pentru ei va ramane la „daca nu curge, pica”.

    Pe de alta parte, schimbarea partidului in urma schimbarii convingerilor nu ar trebui sa duca automat la pierderea nici unui drept politic (in speta, a celui de a fi ales).

    Orice piedica pusa in calea libertatii cetateanului fie el alegator sau candidat nu mi se pare in regula. O asemenea interdictie presupune faptul ca alegatorul nu este suficient de matur pentru a decide singur daca vrea sau nu sa il mai aleaga pe un alt cetatean. O forma de tutela.

    Mecanismul care trebuie inventat este acela prin care candidatului odata ales sa ii incumbe si alte costuri decat cele pecuniare, privitoare la candidatura in sine. Raspunderea in toate formele ei, de la cea juridica la cea politica trebuie cuplata cu exercitarea mandatului.

    E treaba alegatorului daca doreste sa il aleaga din nou pe x, dupa ce a parasit, in cursul mandatului, partidul cu bulinute in favoarea celui cu patratele.

    Ar trebui sa fie insa, grija cea dintai a alesului, cum isi justifica fata de alegator fiecare pas, mai cu seama unul de o asemenea gravitate, precum schimbarea culorii politice.

    Daca plecam de la premisa: alegatorul e tampit, voteaza orice pentru o cana de faina si o litra de palinca, atunci nu suntem nici noi cu nimic mai atasati democratiei decat nenorocitii care o calca in picioare de 20 de ani din propriul sau templu, Parlamentul ori din alte pozitii si demnitati numite sau alese!

  7. O lege împotriva traseismului e încă o frectie de tipul vot uninominal. Sistemul nu trebe reformat ci schimbat complet definitiv si irevocabil. In rest numai Frectii la picioare de lemn si rumegusul rezultat.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...