AcasăPtiuMizerie

Mizerie

Cei de la Roşia Montană Gold Corporation se străduiesc din greu să convingă ( pe cine?) că venirea lor la Roşia Montană e mama binelui pentru locuitorii de acolo, pentru români, pentru planetă, pentru tot cosmosul. De ceva vreme un spot care vrea să ne convingă de asta se scurge pe ecranele televizoarelor. Probabil l-aţi văzut. O femeie încă tânără, dar amărâtă, se vaită de greul cu care o încovoaie viaţa. Amărăciunea ei nu are cum, omeneşte, să nu te tulbure, să nu îţi stârnească  în cele din urmă compasiunea. Îţi vine să spui, cu dinţii strânşi: ‘tu-i mama ei de viaţă. Asta până spre final, când amărâta aia începe să citească, privind fix în direcţia în care evident se află textul. Şi bagă o predică de toată jena despre enorma binecuvântare care ar fi reprezentată de venirea şmecherilor de la RMGC. Spre deosebire de Băsescu, femeia asta are scuza că e amărâtă.

La final, spotul acela reuşeşte să îmi prefacă toată compasiunea, toată amărăciunea într-o enormă scârbă. Cât de jegoşi trebuie să fie beneficiarii acestui spot? Câtă lipsă de scrupule există în golănia asta? Cum poţi să foloseşti sărăcia, amărăciunea unui om pentru a convinge că trebuie să fii lăsat să jefuieşti aurul de acolo? Mi-am amintit îndată „Filantropica” lui Caranfil: Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană. Şi toată compasiunea, toată omeneasca înţelegere s-a dus dracul. Revăzând spotul mă întrebam câte duble s-au tras cu predica aia, „sinceră şi convingătoare din final”? Cum sunau indicaţiile regizorului în timp ce o filma pe biata femeie? „Fă-te că eşti săracă! Nu aşa! Mai convingător!”. S-a filmat dintr-o bucată sau în mai multe zile? Cine aducea cafeaua în pauzele dintre filmări, când se schimbau luminile, se reaşezau camerele? Machiajul femeii era schimbat la fiecare scenă?

Trebuie să fii cu adevărat odios. Jegos până dincolo de limite ca să încerci să îţi argumentezi jaful în felul ăsta. Şi nu, argumentul cu locurile de muncă nu ţine. Nu lipsa locurilor de muncă e problema celor de la Copşa Mică. Cât de mari credeţi că sunt salariile acolo? Banii primiţi de femeia aia necăjită, pentru acest spot, reprezintă probabil maximumul pe care îl va primi de la RMGC.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. uite, partidului care va promite ca o sa’i vad pe astia afara din România si pe unguri afara din guvern mai mai m’ar scoate din casa ca sa le dau votul.
    excelent scris si vis a vis de Filantropica a fost primul lucru care mi’a trecut prin cap vazînd spotul. din pacate cred ca suntem prea putini cei care vad jegul comparativ cu cei ce se lasa pacaliti de poveste.
    multa lume necajita.

  2. Heh, defapt o problemă la Copşa Mică (astăzi) este lipsa locurilor de muncă. Alta ar fi zecile de copii care s-au născut cu probleme din naştere, miile de oameni cu probleme de sănătate, tralala, cel puţin ultimele par a se rezolva încet-încet.

    Referitor la RMGC, ţin să adaug la scârba ta: TOCMAI din cauza lor nu au oamenii slujbe acolo (http://www.fcrm.ro/). Consilierii din primărie plătiţi de ei au hotărât că nu e bine ca lumea să-şi deschidă vreo firmă acolo, de orice fel. TOCMAI ca să existe şomeri.
    Apoi, se iau şomerii, se plătesc bine cât să le treacă orice ruşine, şi se aruncă pe toate televizoarele. Şi pe net. Şi prin ziare. Şi pe unde p***a mamei lor se mai aruncă.

    Dar nu-i lăsăm să rezolve aşa uşor.

  3. sa lansam o miscare, atunci: in 2012 votez cu ala care se angajeaza clar si aplicat ca ingroapa odata pentru totdeauna sperantele nemernicilor de a deschide vreodata exploatarea de la Rosia. Punct. Restul balivernelor de campanie nu ma intereseaza. Oricum n-o sa faca nimeni altceva decat sa se imbogateasca pe sine si pe acoliti si pupincuristii proprii pe banii nostri. Daca tot e asa, atunci mesajul sa fie clar: ok, dar cu limitarea asta.

  4. Intradevar, cine a vazut „Filantropica” intelege imediat conceptul spotului!

    Si cine este capabil, stiind argumentele specialistilor independenti, sa decripteze privirile femeii cand urmareste un text comanda RMGC.

    Ar ajunge sa stii ca RMGCul a produs spotul de publicitate!

    Ei nu sunt mecena, nu produc nimic pentru ca din beneficii sa sponsorizeze!
    Au interese evidente si investesc in PR, care pana la urma este contralucrativ!

  5. De aceea ma bucuram ca ai refuzat sa faci reclama la rmgc, si nu am intelegere pentru cei care posteaza reclama pe bani, desi au pareri contrare.
    Exista o linie fina de demarcatie unde incepe raul – insa cand ai trecut de partea cealalta nu mai exista limite.

  6. Visez la o Romanie in care macar 50% din populatie sa aiba demnitate si caracter. Nu fac aluzie la somerii , batranii sau COPIII folositi in aceste reclame ci la canalele media care le transmit. Oare putem invata sa spunem NU ?…sau si banii lor sunt buni , nu-i asa? Atunci cu ce se deosebesc marile trusturi de presa de amaratul care se inscrie intr-un partid pentru o paine ?

  7. Eu nu am vazut spotul respectiv, am renuntat la tv de ceva ani.Ce ma oftica e ca nici pe bloguri nu pot da click fara sa vad lupte de astea, pr, reclame, pro si contra si mms.
    Eu atat am inteles: cca 2222 oameni o sa aiba de lucru 10 ani( in care o sa primeasca bonus niste boli aferente lucrului in mina si cu subts periculoase), ei o sa exploateze situl respectiv-statul roman culege fix pielea din ce e acolo- si dupa douaj` de ani o sa fim mandri eroi incercand sa stopan dezastre ecologice..
    Deci, lasa-i in plm, sa faca ce vor. Ca oricum nu e sa fie ce vreau eu sau tu.Si, pardon my french, nu o sa apuci ziua sa zici”v-am zis eu”.
    PS daca totusi apuci, pune o lada de ceva deoparte sa ne alinam batranetile.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...