AcasăRabbi ziceDe la dictatură la...

De la dictatură la epoca de piatră

Pentru libieni, moartea lui Gaddafi înseamnă ieşirea din dictatură şi intrarea în epoca de piatră.  Sarkozy sau Cameron, care azi se declară în culmea fericirii, dovedesc o iresponsabilitate îngrijorătoare atunci când salută moartea dictatorului libian şi se grăbesc să îi bată încurajator pe spate pe cei din Consiliul Naţional de Tranziţie. Declaraţia lui Sarkozy care vede în moartea lui Gaddafi începutul instaurării democraţiei în Libia e (încă) un semn de gravă imbecilitate. Nici în Iraq, nici în Egipt, căderea dictatorilor nu a însemnat instaurarea democraţiei, ci instabilitate cronică, haos şi demenţă. Cu atât mai puţin e de aşteptat ca în Libia divanul oriental să fie înlocuit cu canapeaua democraţiei occidentale. Vom vedea mai jos şi care sunt argumentele.

Nici cel mai naiv observator nu are cum omite că motivaţia războiului din Libia o constituie în primul rând petrolul libian, în al doilea rând activele libiene din Europa. Confruntaţi cu o criză economică de proporţii, pe care nu o înţeleg ( aşa cum au demonstrat în numeroase rânduri) şi pe care nu au cum să o combată, liderii occidentali s-au lansat în aventura libiană cu ochii aţintiţi spre bogăţia Libiei, dar fără un plan serios post-Gaddafi. Încercând să puncteze în ochii electoratului de acasă, au inventat războiul libian. Asasinarea lui Gaddafi îi aduce câteva puncte, cu siguranţă, lui Cameron, în ochii publicului britanic, care nu a uitat victimele atacului terorist de la Lockerbie. Sarkozy se pregăteşte de alegeri şi argumentele cu care să poată cere electoratului francez un nou mandat lipsesc, aşa că războiul libian a prins numai bine, reuşind să hrănească naţionalismul francez ( care nu e de ieri, de azi) cu iluzia că Franţa poate redeveni o mare putere şi cu promisiunea accesului, pentru companiile franceze, la împărţirea prăzii. Calculul greşit.

Moartea lui Gaddafi nu are cum aduce democraţia în Libia, ci un lung conflict intern, opunând varii facţiuni şi formaţiuni tribale. Primele semne ale „democraţiei” se văd deja. Doar un exemplu: Tawarga, un orăşel cu o populaţie de peste 10.000 de locuitori – în majoritate libieni de culoare- a fost practic ras, întreaga populaţie fiind exterminatăDimensiunile crizei umanitare care poate urma sunt greu de anticipat.

Cine sunt cei care alcătuiesc Consiliul Naţional de Tranziţie puteţi vedea  aici, aici, aici şi apoi, pentru a înţelege mai bine acest grup de luptători pentru democraţie numit Libyan Islamic Fighting Group ( principala grupare din cadrul CNT) căutaţi poziţia nr. 26 de pe lista Departamentului de Stat al SUA.  Vă puteţi imagina că toţi aceştia l-au asasinat pe Gaddafi, cu sprijin NATO, pentru a instaura democraţia de tip occidental şi pentru a pune ţara pe tavă şi a o oferi Vestului? Experienţa cu talibanii din Afganistan sau cu Saddam Hussein, în anii’80, pare să nu fi folosit deloc.

Mă tem că toate cele întâmplate în ultimul an sunt departe de a asigura un sud al Mediteranei mai stabil şi mai prietenos cu Occidentul, ba dimpotrivă. Urmează Siria. Asta dacă între timp occidentalii nu se vor trezi în situaţia de a se confrunta direct cu liderii pe care i-au aşezat la putere în „noile democraţii” arabe.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Eu cred ca nu realizati ca sintem iara in 1969.

    Noul regim va lasa olecuta libere friiele, sa sa bucura tot poporul de libertate. Nu e cazul sa sa grabeste la regulat conturi despre „cine este capo di tutti capi”. O vreme va functiona un soi de conducere colectiva. Sa-i zicem triumvirat, desi in primul an poa sa fie chiar mai multi decit patru.

    Intre timp, marile concerne petroliere vor da navala. Sa deverseze parai verzi in conturile elvetiene ale triumvirilor, contra jde mii de hectare de dune. Cu paraii respectivi triumvirii vor unge lagarele si cuzinetii gripati ai jamahiriei. Amazoancele si amazoncii supravietuitori ai fostului regim isi vor muta contractele de munca pe alta firma (ceva gen RTV vs. Realitatea TV).

    Dupa Anno Domini 2015 se va intra in proces accelerat de consolidare a pietei de producte democratice. Cei patru apostoli au fost trei, Luca si Matei. Bla, bla, bla… In maxim 2 generatii, Libia se va trezi in aceeasi situatie. Dar cu mai putin petrol ramas.

    Si noi? O sa cumparam benzina mai ieftin? O sa putem vizita Libia cea plina de minunatii naturale, munti, cascade spectaculoase, lacuri glaciare si castele ca-n povesti? O sa vindem tractoare, ingrasaminte, masini de cusut si tablete Allview in Libia? Imi creste inima in piept.

    Concomitent ma cam doare fix in penis despre ca „democratia” dureaza in Libia cit face balta o galeata de apa aruncata pe nisip. Naiv observator nu e ala care vede, ci ala care crede ca numai el vede. Iar ceilalti sint orbi. Adica prosti.

  2. Mamă cît adevăr grăieşti!

    Cred că unii s-au cam grăbit să-l lichideze pe Gaddafi şi asta pentru că nu văd deocamdată pe nimeni pregătit să administreze ce e acolo. Blocul comunist a fost o jucărie, ce este acolo e altceva în contextul actual. Dar sîntem spectatori şi observăm detalii. Restul le ducem în spinare ca nişte sclavi!

  3. treaba e: cand urmeaza ro?
    de fapt: cand urmeaza reactiunea, ca sa zic asa? siria, ok, o mai incepe ceva si prin yemen etc si, cat timp cancelariile onorabile isi freaca palmele, popolatiunea ioropeana discuta si ea pe twitter, feisbuc si isi tot spune: ok, we got them, but where the hell is the money?

  4. Rabi ai perfecta dreptate in expozeul sau demonstratia ta ,cum vrei sa ii spui ,mie insa imi este de ajuns 21 de ani traiti de la revolutia noastra ,cind ne-am dedulcit la democratie ‘in afara este vopsit gardul inauntru leopardul ,’bani vorbeste’ .Sarkozy ,Cameron ,asasinarea lui Gaddafi ,Tawarga ; Oboma , aceasi scena ca in 89 ,alte papusi. Obositor si mi se apleaca din pricina cabotinilor care zic ca ne conduc !. A sa nu uit ,in 89 trebuia sa o rezolvam cu ceasca ,cum habar nu am !.

  5. Nu stiu de vreo trecere lina, usoara dinspre dictatura spre democratie. Poate ca o sa va faca greata comparatia dar e ca si cum ai face cezariana unei femei gravide si dupa ce o tai, astepti sa nasca natural.
    Nici nu stiu de ce unii jurnalisti compara aceasta tranzitie a tarilor arabe catre libertate cu tranzitia din blocul balcanic- european. NU se poate compara.
    Numai pentru ca Libia nu are azi democratie si nici Egiptul nu are , nu inseamna ca nu va avea niciodata.Ba chiar cu resursele lor, ar putea cladi in 10 ani ceva mai stabil decat in ….Romania 😀
    Eu zic ca YEmenul e pe lista……….

  6. Da, s-a vazut deja de ceva decenii ca scaparea (presupusa) de dictatura in unele zone a insemnat o intoarcere la epoca de piatra si nimic altceva… Cit despre Gaddafi, brusc s-au decis puterile ca le e dusman, dupa ce de-o vreme chiar cochetau vizibil cu el, l-au atacat daca n-au putut sa-i insceneze, ca in Egipt, o „miscare populara”, si in final l-au asasinat, si asta in bataie de joc. Am observat ca in ultima vreme nu s-a mai chinuit nimeni cu mascarade de procese, ca la Ceausescu sau Saddam, nu s-a mai facut nici macar atit pentru „principii”… L-au omorit pe Osama fara sa fie judecat in mod public, pe Gaddafi la fel, si probabil ca n-o sa fie prea clar, in perspectiva istorica, pentru ce s-au facut acestia vinovati. Pe vremuri, procesele de la Nuerenberg au clarificat un lucru si au dat greutate unor concluzii. Pe semne ca in aceste vremuri nu mai conteaza nici o perpectiva de acest gen, pentru ca oricum si hotaririle sint luate pentru ca asa vor unii, si concluziile vor fi trase pe aceleasi „principii”. Coada de topor Sarkozy a dat cu nerabdare tonul atacului din Libia, el trage si concluziile, cu patosul bine cunoscut, nu-i nimic surprinzator in asta. Ce-i surprinzator pentru mine e ca el crede ca se alege cu ceva din asta. Cit despre atentatul de la Lockerbie, eu zic ca asta i-ar fi adus puncte lui Cameron daca Gaddafi ar fi fost judecat public. Un asasinat in bataie de joc si in dispret pentru orice decenta n-are cum sa-i aduca nimic. Cui i-a facut vreodata cinste omorirea in batjocura a cuiva care nu se poate apara? Ce fel de „pedeapsa” e asta?

  7. Rabbi, asta-i, fără să te perii, cea mai relistă prezentare a „agitaţiei” de pe ţărmul sudic al Mediteranei. Garantat că urmează Siria. Nu vreau să-l contrazic pe prietenul Sandman. S-ar putea să urmeze şi Pakistanul. Iar de Iran, chiar n-am nici o îndoială că va urma.
    Banzai!

  8. dac eu caut adevarul, piatra filozofala si citesc pe cie mai capabili ca mien sa inteleaga ordinea mondiala, deci sa inteleg de aici ca e mai bine sa lasam dictaturile in pace sa-si omoare ei oamenii, in loc sa-i lasam sa se omoare intre ei? sau sa nu ne bagam sa eliberam pe nimeni, mai ales cind avem interesul sa intram nitelus in tara lor ca de, au bogatii multe……..hm……asa cum lasam in pace China sa-si faca mendrele cu multimea aia de oameni care sint atit de insensibili la valoarea unei vieti umane incit sa calci un copil pe strada e echivalent cu a calca un sobolan pe autostrada in US, nici macar nu intorci capul, sau a-ti minji parbrizul cu o giza strivita in viteza.

    Nu vreau sa judec alte popoare si cultura lor; dar dupa umila mea parere, mai bine liberi si cu banii luati, decit sclavi la propriul dictator si cu banii luati.

  9. eun stand up comedy, recent, cu Robin Williams, nu stiu cine si daca l-a vazut. Excelent! La un moment dat spune, in cadrul unui dialog imaginar cu un revenit dintr-o coma medicamentoasa: dupa 9/11, i-am atacat pe irakieni.
    iar?
    da, acum i-am atacat din cauza turnurilor gemene si pentru ca au arme de distrugere in masa.
    Pai, si aveau?
    nu!
    Si de ce nu atacam pakistanul, daca acolo e si bin laden?
    Pentru ca aia CHIAR AU arme de distrugere in masa.
    (citez din memorie, dar cam asta e idea.)

  10. bre, da in ultimii treij de ani „aia” nu au realizat ca e dictator si etc si alte etc de gen” drepturile omului”? numa acu> cand stim ce ii arde si de ce?
    PS stiu ca nu e ras, ca ne indreptam tot mai repede spre o adevarata dictatura, cu sprijinul maselor-normal- dar ce mms,e clar ca trente sau magarul lu` buridan. Sau restul lumii e lovita de retardita cronica sau ce?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...